R OMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.537
Ședința publică din data de 15 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
: — –
Grefier: –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC “”SA, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.1318 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă D cu sediul în Târgoviște, str.-, -AB, județul D, intimații – reclamanți domiciliat în Târgoviște, str.- -,.7,.2, județul D, domiciliat în G, str.1 -,.64,.2,.4, județul D, domiciliat în Târgoviște,-, județul D, domiciliat în comuna,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 8 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitate recurentei-pârâte să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 15 aprilie 2008, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții SC””SA Târgoviște și Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, solicitând obligarea primei pârâte să le plătească cota-parte din profit în procent de 10% – cuvenită pentru anul financiar 2006.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că potrivit art.56 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate s-a prevăzut acordarea unui procent de 10% din profitul realizat în beneficiul salariaților însă pentru anul 2006 acesta nu a fost plătit chiar dacă pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, urmare controlului efectuat, a dispus respectarea contractului colectiv de muncă sub acest aspect.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanții au depus în copie: extras din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și adresa nr.215/18 iulie 2007 Inspectoratului Teritorial d e Muncă
Pârâta SC””SA Târgoviște, fiind legal citată, a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea acțiunii, cu motivarea că art.56 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu instituie o obligație ci doar o posibilitate ca salariații să beneficia de 10% din profitul net al societății; că destinația profitului este decisă de adunarea generală a acționarilor, conform art.111 alin.2 lit.a din Legea nr.31/1990, iar pentru anul 2006 s-a hotărât repartizarea a 20% din profit pentru dividende și 80% pentru dezvoltarea societății (fila 23).
Pârâta a depus înscrisuri și a răspuns interogatoriului reclamanților (filele 24-27, 39-52).
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.1318 pronunțată la data de 7 decembrie 2007 admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâta SC “”SA Târgoviște să le plătească acestora cota parte de câte 10% din profitul realizat în anul 2006, proporțional cu salariul, similar repartiției pe anii 2003-2005.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin art.56 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, valabil pentru anul 2006 s-au prevăzut premiile ce pot fi acordate salariaților (lit. A,B) iar la lit.C a aceluiași articol ” alte venituri: cota-parte din profit ce se repartizează salariaților, care este de 10%; tichete de masă acordate potrivit dispozițiilor legale”.
Tribunalul a interpretat dispozițiile contractuale de mai sus în sensul că acordarea premiilor-curente sau cu caracter general-constituie doar o posibilitate pentru societate, iar repartizarea cotei-părți din profit și a tichetelor de masă este o obligație, evidențiată și prin procesul-verbal de constatare întocmit de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă D la data de 25 iunie 2007.
Apărarea pârâtei, în sensul că destinația profitului este stabilită doar de adunarea generală a acționarilor a fost înlăturată de prima instanță cu motivarea că hotărârile adunării generale nu pot modifica unilateral clauzele contractului colectiv de muncă deoarece art.31 din Legea nr.130/1996 reglementează situațiile în care un contract colectiv de muncă poate fi modificat – prin lege ori prin convenția părților.
Constatând îndeplinite cerințele art.269 din codul muncii, prin sentința pronunțată, tribunalul a admis acțiunea reclamanților așa cum a fost formulată.
În termen legal împotriva sentinței a exercitat recurs pârâta SC “”SA Târgoviște, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie (filele 4-5).
Critica recurentei se referă la greșita interpretare a dispozițiilor art.56 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, sintagma “pot fi” fiind eronat considerată o obligație în privința repartizării profitului societății.
Recurenta a mai susținut și că prin hotărârea adunării generale din 9 martie 2007 s-a stabilit ca repartizarea profitului să se facă în procent de 20% pentru dividende și 80% pentru dezvoltare, iar această hotărâre nu a fost contestată pe căile legale, neputând fi modificată prin acțiunea de față, astfel că se impune admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Recurenta a formulat și depus concluzii scrise (filele 25-26).
Intimații-reclamanți au cerut prin întâmpinarea depusă (filele 12-14) respingerea recursului.
Curtea, verificând hotărârea atacată, prin prisma criticilor aduse de recurent, a actelor si lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză dar și sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat nu este fondat și va fi respins pentru considerentele care succed:
Prevederea contractuală ce a fost invocată de reclamanți drept temei legal al cererii lor este articolul 56 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și care se află la filele 24-25 din dosarul de fond.
Prima instanță, chemată să interpreteze si aplice această clauză contractuală a stabilit prin sentința recurată că în timp ce lit.A și B ale articolului 56 instituie doar o posibilitate, lit.C a aceluaiși articol creează pentru angajator o obligație de la executarea căreia nu poate fi exonerat câtă vreme art.31 din Legea nr.130/1996 nu permite modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă decât prin lege ori prin convenția părților-ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Recurenta-pârâtă a criticat sentința sub aspectul greșitei interpretări a articolului 56 din contractul colectiv de muncă, astfel cum aceasta a fost dată de instanța fondului.
Din înscrisurile depuse la filele 69-83 la prima instanță, rezultă că societatea pârâtă a calculat și acordat salariaților pentru anii 2003, 2004, 2005 cota-parte de 10% din profitul net-constituind în acest scop “fondul de participare a salariaților la profit”- tot pe temeiul prevederilor art.56 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pe care l-a aplicat în cei 3 ani anteriori, în sensul producerii efectelor juridice pentru care a fost negociat și convenit cu reprezentanții salariaților.
Pentru anul 2006, fără vreo explicație verosimilă asupra modalității diametral opuse de aplicare a aceleiași clauze contractuale, recurenta-pârâtă a hotărât în adunarea generală a acționarilor de la 9 martie 2007 să aprobe bilanțul contabil, contul de profit și pierderi și să repartizeze profitul net realizat în anul 2006, cu nesocotirea clauzei prevăzute la art.56 – pe care în anii anteriori o respectase, așa cum s-a arătat-alocând 20% din acesta pentru dividendele acționarilor și 80% pentru rezerve legale și investiții (fila 27).
Procedând astfel, recurenta-pârâtă a modificat implicit, unilateral și abuziv contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, ceea ce a impus admiterea acțiunii reclamanților și obligarea societății angajatoare la plata cotei-părți de 10% din profitul net realizat în anul anterior, proporțional cu salariul fiecărui reclamant, așa cum corect societatea SC””SA a procedat în anii 2003-2005.
Tribunalul a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art.269 cod pr.civ. privind răspunderea patrimonială a angajatorului care este dator să-l despăgubească pe salariat dacă i-a produs acestuia un prejudiciu material în legătură cu serviciul și în timpul obligațiilor de serviciu.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art.312 cod pr.civ. menținând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC “”SA, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.1318 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă D cu sediul în Târgoviște, str.-, -AB, județul D, intimații – reclamanți domiciliat în Târgoviște, str.- -,.7,.2, județul D, domiciliat în G, str.1 -,.64,.2,.4, județul D, domiciliat în Târgoviște,-, județul D, domiciliat în comuna,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
— – – – — –
fiind plecata
la seminar se semnează
de Președintele Instanței
Grefier
–
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
tehnored.2 ex./05.05.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
G
