Conflict de muncă. Decizia 552/2009. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA NR. 552

Ședința publică din data de 24 martie 2009

PREȘEDINTE: Marilena Panait

JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera

– — –

Grefier –

Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de contestatoarea domiciliată în Târgoviște, str.-, -.4, județul D, împotriva sentinței civile nr. 134 pronunțată la 19 ianuarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata SC SA cu sediul în Târgoviște, str. -, nr.50, județul

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimată în baza împuternicirii nr. 46/24.03.2009, lipsind recurenta contestatoare.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus din partea intimatei întâmpinare și înscrisuri în xerocopie, respectiv: decizia nr. 6/26.02.2009, adresa nr. 1155/12.03.2009, fișa postului, proces verbal încheiat la data de 11.03.2009, proces verbal încheiat la 31.07.2008, Constatări și măsuri privind modul de respectare a prevederilor legale în domeniul relațiilor de muncă pentru perioada controlată an 2009 înregistrat sub nr. 1227/12.03.2009, decizia nr. 2/13.03.2009, decizia nr. 3/13.03.2009, Decizia nr. 2216/28.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în dublu exemplar.

Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Consilier juridic având cuvântul solicită admiterea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarel:

Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata SC SA Târgoviște, anularea deciziei nr.53 din 31 iulie 2008 emisă de directorul societății și obligarea acestuia de a emite o nouă decizie pentru funcția de consilier juridic la Oficiul juridic, cu salarizarea sa corespunzătoare acestui post, începând cu data de 1 noiembrie 2004.

În motivarea contestației, contestatoarea a susținut că prin decizia nr.53/31 iulie 2008 emisă de directorul SC SA Târgoviște s-a dispus înlocuirea/rectificarea funcției de jurisconsult cu cea de consilier juridic, începând cu data de 1 noiembrie 2004, urmare controlului efectuat de Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, cu ocazia scoaterii la concurs a postului de consilier juridic, post care nu a fost comunicat la Agenția județeană de ocupare a Forței de Muncă

Decizia sus-arătată este lovită de nulitate relativă întrucât organigrama societății nu prevede post de consilier juridic la Biroul contracte, ci două posturi de consilier juridic la Oficiul juridic.

Contestatoarea a mai susținut că se impune obligarea directorului societății să emită o nouă decizie pentru funcția de consilier juridic la Oficiul juridic, unde sunt prevăzute în organigrama societății posturi de consilieri juridici cu salarizarea corespunzătoare funcției de consilier juridic începând cu 1 noiembrie 2004, deoarece directorul a avut termen până la data de 30 mai 2008 pentru a rectifica decizia de încadrare nr.34/1 noiembrie 2004, fără a-l respecta, contestatoarea neprimind vreo decizie de numire în funcția de consilier juridic.

În dovedirea acestor susțineri, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri (filele 5-14) iar ulterior și-a precizat contestația (fila 39) și a depus concluzii scrise (fila 62).

Intimata SC SA Târgoviște prin reprezentant legal a formulat întâmpinare (filele 19-21) la care a atașat înscrisuri (filele 22-37)și ulterior note scrise, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate.

Prin sentința civilă nr.134 pronunțată la 19 ianuarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondată contestația formulată de.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin decizia nr. 53/31 iulie 2008 emisă de directorul SC SA Târgoviște, la recomandarea ITM D s-a rectificat denumirea postului ocupat de contestatoare, în temeiul art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1996 coroborat cu art.4 din Legea nr.514/2003.

A mai reținut tribunalul că rectificarea a vizat numai denumirea postului iar nu elementele prevăzute de codul muncii referitoare la contractul individual de muncă, rămânând astfel neschimbate toate celelalte dispoziții ale deciziei nr.34/ 1 nov.2004 prin care contestatoarea a fost încadrată în funcția de jurisconsult la societatea angajatoare.

S-a mai constatat că organigrama societății nu stabilește caracteristicile profesionale sau felurile posturilor ci doar numărul total al acestora, repartizarea pe birouri și servicii iar dispozițiile Legii nr.514/2003 nu obligă angajatorul la plata automată a unor drepturi salariale către consilierul juridic, salariul și celelalte drepturi fiind negociate în raport de felul și locul muncii.

În același timp, instanța de fond a mai reținut că obligarea angajatorului de aon umi pe contestatoare în funcția de consilier juridic în cadrul Oficiului Juridic și de a-i acorda salariul corespunzător acesteia sunt atribuții ce revin exclusiv organelor de conducere ale societății, pe baza negocierilor convenite la încheierea contractului individual de muncă, iar nu instanțelor de judecată, astfel cum s-a stabilit prin deciziile nr.947/28 noiembrie 2006 și respectiv 2216/28 oct.2008 ambele ale Curții de APEL PLOIEȘTI prin care acțiuni ale aceleiași contestatoare referitoare la problema juridică aflată în disputa părților și în cauza de față, au fost respinse în mod irevocabil.

În termen legal, împotriva acestei sentințe, contestatoarea a exercitat recurs (filele 4-5) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

susținerile din contestație, recurenta a susținut că în mod greșit contestația sa a fost respinsă, deoarece potrivit art.24 alin.2 din Legea nr.514/2003 rectificarea funcției din aceea de jurisconsult în cea de consilier juridic nu trebuia să constituie obiectul unui litigiu deoarece în termen de 60 zile de la intrarea legii în vigoare, autoritățile – vor opera modificările prevăzute de lege în încadrarea și stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care îi au numiți sau angajați în slujba lor.

Recurenta-contestatoare a mai susținut că în mod eronat instanța de fond nu a considerat ca fiind lovită de nulitate relativă decizia pe care a contestat-o, întrucât nu a elucidat situația aberantă existentă la societatea angajatoare care are actualmente doi consilieri juridici din care unul-debutant-încadrat la Oficiul juridic cu un salariu mai mare decât al celuilalt, care deși este consilier juridic definitiv cu studii juridice postuniversitare, lucrează întru-un compartiment tehnic fără vreo legătură cu activitatea juridică.

O altă critică vizează greșeala instanței de a considera că încadrarea funcției de consilier juridic și atribuțiile acestuia sunt atributul organelor de conducere ale societății, acestea fiind în realitate stabilite prin legea și statutul consilierului juridic.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea contestației așa cum a fost formulate.

Legal citată, intimata SC SA Târgoviște a depus întâmpinare (filele 9-11) însoțită de înscrisuri (filele 12-24) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței pronunțate de tribunal, ca fiind legală și temeinică.

Curtea, verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de contestatoarea-recurentă este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:

Prin decizia nr.34 din 1 noiembrie 2004, contestatoarea a fost încadrată la SC SA Târgoviște pe postul de jurisconsult la Biroul Contracte, cu un salariu lunar de 5.000.000 lei (ROL) în conformitate cu hotărârea Consiliului de Administrație nr.4354/26 oct.2004 (fila 6 dosar fond).

Urmare controlului exercitat prin organele de specialitate ale Inspectoratului Teritorial d e Muncă D (denumit în continuare ITM), prin procesul-verbal de constatare nr.16821/13 mai 2008, s-a dispus obligarea angajatorului de a înscrie în carnetul de muncă al salariatei, denumirea corectă a funcției deținute de aceasta, de la data încadrării sale pe funcția de jurisconsult-adică 1 noiembrie 2004, în conformitate cu art.11(2) art.7(2) din Decretul nr.92/1976 și art.24(2) din Legea nr.514/2003 (filele 8-10 dosar fond).

la îndeplinire această măsură impusă de ITM, directorul general al societății angajatoare a emis la data de 31 iulie 2008 decizia nr.53 prin care în textul deciziei nr.34/2004 a înlocuit/rectificat denumirea funcției de jurisconsult cu cea de consilier juridic pentru doamna ( fila 23 dosar fond), aceasta fiind decizia contestată în cauza de față.

Cu o zi înainte, respectiv la 30 iulie 2008, prin decizia nr.24 emisă de președintele Consiliului de Administrație al societății a modificat statul de funcții în sensul că denumirea postului de jurisconsult din cadrul Serviciului Marketing-Biroul Contracte, care în prezent se numește Serviciul Producție, relații clienți (fila 19 dosar recurs) a fost înlocuită cu cea de consilier juridic (filele 27-28 dosar fond) tocmai pentru a corela măsura efectivei rectificări a denumirii postului ocupat de contestatoare încă de la 1 noiembrie 2004, din cea de jurisconsult în aceea de consilier juridic.

În mod legal și temeinic prima instanță, analizând contestația, a stabilit că nu există motive pentru a se dispune anularea deciziei nr.53 din 31 iulie 2008, câtă vreme rectificarea denumirii postului de jurisconsult nu poate produce modificarea niciunui element al contractului individual de muncă al salariatei, între care cuantumul salariului și al altor drepturi precum și încadrarea într-un anumit compartiment al societății și a atribuțiilor corespunzătoare postului.

Ceea ce de fapt a urmărit recurenta-contestatoare prin litigiul de față este schimbarea efectivă a locului său de muncă, a atribuțiilor de serviciu și a salariului, elemente esențiale ale contractului său de muncă ce nu pot fi modificate ca efect al schimbării denumirii postului ocupat la 1 noiembrie 2004 din cea de jurisconsult în consilier juridic, fiindcă aceste elemente esențiale revin în exclusivitate în competența organului de conducere al societății, după negocierea cu salariatul, în conformitate cu dispozițiile art.17 și 37 din codul muncii.

Înlocuirea denumirii postului de jurisconsult cu cea de consilier juridic s-a impus datorită abrogării Decretului nr.143/1955 prin art.27 din Legea nr.415/2003, căci acest din urmă act normativ prevede în art.24 alin.2 că în termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, autoritățile publice, instituțiile si toate celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute de prezenta lege în încadrarea si stabilirea statutului, a drepturilor si obligațiilor consilierilor juridici pe care îi au numiți sau angajați in slujba lor.

ITM Dac onstatat, cu prilejul controlului asupra modului de respectare a prevederilor în domeniul relațiilor de muncă, efectuat în luna mai 2008, că angajatorul nu s-a conformat termenului de recomandare impus de dispozițiile sus-citate, astfel că a ordonat, ca măsură obligatorie, ca până la 30 mai 2008 să se înscrie în carnetul de muncă al salariatei, denumirea corectă funcției deținute de aceasta de consilier juridic, iar nu de jurisconsult, așa cum s-a înscris în decizia de angajare nr.34 din 1 noiembrie 2004.

Drept urmare, interpretând corect dispozițiile legale incidente în cauză, prima instanță a reținut că prin decizia contestată nu s-au efectuat modificări ale elementelor esențiale ale contractului individual de muncă al salariatei, fără consimțământul său, iar susținerile acesteia referitoare la dreptul de a fi încadrată pe funcția de consilier juridic la un alt compartiment al societății și la corelarea salariului corespunzător noii funcții sunt nejustificate, fiindcă atât cuantumul salariului cât și locul de muncă și atribuțiile de serviciu au fost cunoscute de aceasta încă de la angajare, decizia nr.34 din 1 noiembrie 2004 fiind explicită sub aceste aspecte.

În cazul în care condițiile de încadrare în muncă și ulterior de a contractului individual de muncă nu erau mulțumitoare pentru salariată, aceasta avea dreptul de a contesta decizia de angajare în toate componentele sale, în termenul stabilit de lege, ceea ce nu a făcut, așa încât pe calea contestației de față nu-și poate valorifica pretinse drepturi pe care nu le-a exercitat înăuntrul termenului legal.

În egală măsură, așa cum și instanța de fond a reținut, Legea nr.514/2003 nu conferă de drept consilierilor juridici un anume salariu sau un loc de muncă prestabilit, acestea fiind efectul negocierilor cu angajatorul, în cazul consilierilor juridici salariați, iar nu numiți, cum este și recurenta-contestatoare.

Art. 4 și 6 din acest act normativ stabilesc generic domeniul de activitate și sfera atribuțiilor cu caracter general pe care aceștia sunt datori să le îndeplinească, în următorii termeni:

Consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanța și reprezentarea autorității sau instituției publice în serviciul căreia se afla ori a persoanei juridice cu care are raporturi de munca, apără drepturile și interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autoritățile publice, instituțiile de orice natură, precum si cu orice persoană juridică sau fizică, romană sau străină; în condițiile legii și ale regulamentelor specifice unității, avizează și contrasemnează actele cu caracter juridic. Consilierii juridici au drepturile si obligațiile prevăzute de lege potrivit statutului profesional și reglementarilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă.

Drept consecință, cum atribuțiile recurentei-contestatoare, stabilite prin fișa postului aflată la fila 14 recurs, sunt conforme dispozițiilor Legii nr.514/2003 și corespund pregătirii profesionale cerute pentru ocuparea funcției de consilier juridic-studii superioare juridice-în mod justificat instanța de fond nu a identificat nici un motiv de natură a atrage nulitatea relativă a deciziei contestate de, astfel că a respins contestația acesteia ca fiind neîntemeiată.

Pentru toate considerentele care preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art.312 cod pr.civ. menținând în totalitate ca legală și temeinică sentința civilă nr.134 pronunțată la 19 ianuarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat contestatoarea domiciliată în Târgoviște, str.-, -.4, județul D, împotriva sentinței civile nr. 134 pronunțată la 19 ianuarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata SC SA cu sediul în Târgoviște, str. -, nr.50, județul

Irevocabilă.

Pronunțată astăzi, 24 martie 2009, în ședință publică.

Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera

– – — – — –

Grefier

Tehnored

2 ex./22.04.2009

f–Trib.D

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120