ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr.2802,- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.632
Ședința publică din data de 2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
– — –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare a deciziei civile nr.2300 din 12.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în dosar nr-, formulată de contestatorul Serviciul Public de Protecție a D, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în comuna, sat, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul a depus la dosar întâmpinare și că, în motivarea contestației, contestatoarea a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
După rămânerea în pronunțare asupra cauzei, se prezintă în instanță și pune concluzii de admitere a contestației așa cum a fost formulată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare a deciziei civile nr.2300 din data de 12 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, formulată de contestatorul Serviciul Public de Protecția D, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Public de Protecție a Dp entru a fi obligat la plata sumei de 7.404 lei la care se adaugă sumele reprezentând sporul de noapte și orele suplimentare neplătite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost salariatul pârâtului la Secția G, pe postul de paznic între 22 ianuarie 2004-6 iunie 2005 când i-a fost desfăcut contractul de muncă, pentru motivul că în timpul serviciului său a fost spartă magazia de pesticide și s-a produs o pagubă de circa 7000 lei (70.000.000 lei vechi).
Reclamantul a mai arătat că deși programul său de lucru a fost stabilit prin contract la 8 ore zilnic, în realitate lucra 12 ore, fiind plătit pentru numai 200 ore lunar iar salariul era înmânat de un angajat fără semnarea vreunui stat de plată; că din salariul lunar lipsea suma reprezentând sporurile pentru ore de noapte, pentru ore suplimentare și cel toxic, astfel că în total suma de care a fost lipsit în mod nelegal se ridică la aproximativ 70.000.000 lei la care se adaugă sporul de noapte și sporul de ore suplimentare pentru care a solicitat admiterea acțiunii.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a depus copia contractului său individual de muncă și a carnetului de muncă (filele 3-4 și 18-19) și a solicitat probe cu martori și expertiză contabilă.
La termenul de judecată din 5 septembrie 2007, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că drepturile salariale cerute se referă la perioada 14 mai 2004-6 iunie 2005.
Pârâtul Serviciul Public de Protecția D, prin reprezentant legal, fiind citat a formulat întâmpinare prin care a susținut că reclamantul a fost salariatul său pe perioadă determinată, până la data de 6 iunie 2005, că i-au fost plătite pe lângă salariul lunar, sporurile de noapte, de vechime, de toxicitate și pentru ore suplimentare așa cum rezultă din adresa nr.643/27.08.2007 atașată la întâmpinare (fila 27) astfel că pretențiile sale sunt neîntemeiate și acțiunea trebuie respinsă.
Pârâtul a solicitat probe cu martori, interogatoriul reclamantului și înscrisuri.
Prima instanță a audiat 3 martori la cererea ambelor părți (filele 49-51) a interogat pe reclamant (fila 46) și a administrat proba cu expertiză contabilă (filele 56-62) refăcută (filele 79-87).
Atât reclamantul cât și pârâtul au depus înscrisuri (filele 93-132) inclusiv statele de plată privind pe reclamant.
Acesta a contestat semnăturile de pe respectivele înscrisuri, iar instanța a admis la cererea sa efectuarea unei expertize grafologice care să stabilească dacă semnăturile de pe statele de plată depuse de pârât la dosar aparțin salariatului.
Lucrarea de specialitate a fost efectuată la nivelul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice B (filele 159-191).
Pârâtul a formulat și depus și note scrise (filele 200-201).
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.964/30 mai 2008 admis în parte cererea precizată formulată de reclamant și a obligat pârâtul la plata sumei de 700 lei reprezentând contravaloarea sporului pentru ore suplimentare și a celui de noapte, conform expertizei contabile, precum și la plata sumei de 2660 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtului pe durată determinată, între 1 ianuarie 2004-6 iunie 2005, iar conform contractului individual de muncă avea dreptul la plata sporurilor de vechime, de toxicitate, pentru ore de noapte și ore suplimentare, din expertiza contabilă rezultând că parțial pârâtul a plătit angajatului său parțial contravaloarea acestor sporuri, rămânând neachitate sumele de 533 lei-spor de ore suplimentare și 167 lei-spor de noapte, în total 700 lei.
A mai reținut prima instanță că reclamantul nu a făcut dovada cuantumului, mult mai mare al sumelor solicitate prin acțiune și nici nu a justificat de ce a formulat acțiunea la mai mult de 1 an de la încetarea raporturilor sale de muncă.
În plus, faptul că semnăturile de pe fișele de salarii pentru anii 2004 și 2005 nu aparțin reclamantului, așa cum a stabilit expertiza grafologică efectuată în cauză, nu este o dovadă de netăgăduit a neprimirii efective a drepturilor salariale lunare, fiindcă chiar și în această situație în care angajatorul se află în culpă pentru modul în care a procedat, salariatul ar fi trebuit să reclame neplata salariului în cel mai scurt timp și nu să aștepte peste 3 ani până la declanșarea litigiului de față.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri atât reclamantul cât și pârâtul.
Reclamantul a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică, fiind greșit admisă doar în parte câtă vreme a făcut dovada, prin expertiza grafologică, a împrejurării de a nu fi semnat niciunul din cele 29 de state de plată lunare care atestă primirea salariului.
El a mai susținut că pârâtul nu a adus probe care să-i justifice apărările, instanța de judecată apreciind eronat mijloacele de dovadă administrate în cauză în defavoarea sa, câtă vreme expertiza contabilă s-a bazat tocmai pe statele de plată “false”.
Recurentul-reclamant a cerut admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea în totalitate a acțiunii precizate (fila 6).
În recursul său, recurentul-pârât Serviciul Public de Protecție a Da criticat sentința sub aspectul greșitei aprecieri a probelor în sensul că obiecțiunile la expertiza contabilă s-au dovedit justificate fiind confirmate de expert cât privește suma de 134 lei pe care reclamantul a încasat-
în plus cu titlu de spor de toxicitate și spor de vechime.
Cu toate acestea, recurentul-pârât a susținut că și în lipsa cererii reconvenționale, suma trebuia scăzută de instanță din cea datorată reclamantului, astfel că în final suma datorată era de numai 566 lei iar nu de 700 lei, așa cum s-a hotărât.
acestei cereri, s-a susținut că și onorariul expertului contabil, în valoare de 400 lei trebuia suportat proporțional de ambele părți.
O altă critică vizează greșita obligare la plata sumei de 2260 lei reprezentând onorariul pentru expertiza grafologică, deoarece pârâtul s-a opus efectuării acesteia și în plus, lucrarea ordonată nu a contribuit în nici un mod la lămurirea cauzei.
S-a mai criticat sentința și prin aceea că tribunalul a permis reclamantului să-și modifice cererea de chemare în judecată după 4 termene de judecată, contrar dispozițiilor art.114 (2) cod pr.civ.
Invocând cazurile de recurs prevăzute de art.304 pct.6,8 și 9 din același cod, recurentul-pârât a cerut admiterea recursului și modificarea sentinței așa cum a solicitat în motivele de recurs.
Din oficiu, Curtea a pus în discuția părților, în ședința dezbaterilor de astăzi, tardivitatea recursului exercitat de reclamantul și după luarea concluziilor părților, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse de părți, a dispozițiilor legale incidente în cauză dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civ. constată următoarele:
Cât privește recursul exercitat de reclamantul, acesta este tardiv declarat în condițiile în care hotărârea primei instanțe i-a fost comunicată la data de 13 iunie 2008 (fila 205 dosar fond) iar cererea sa de recurs a fost înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la data de 25 iunie 2008 (fila 6).
Potrivit art. 101 alin. 1 și 5, art.301 cod pr.civ. rap.la art.80 din Legea nr.168/1999, termenul de recurs este de 10 zile și curge de la comunicarea hotărârii care se atacă, neintrând în socoteală nici ziua când a început nici cea în care s-a sfârșit termenul, iar când termenul se împlinește într-o zi de legală, el se prelungește până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
În raport de aceste dispoziții legale, ultima zi în care reclamantul putea exercita legal recurs împotriva hotărârii primite la 13 iunie 2008 este 24 iunie 2008, zi lucrătoare-astfel că înregistrarea la 25 iunie 2008 cererii de recurs excede termenului legal așa cum a fost explicitat în cele ce preced.
De aceea, recursul reclamantului nu va fi analizat în fondul criticilor formulate, fiind tardiv declarat, cu consecința respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, conform art.274 cod pr.civ. a căror incidență va fi explicitată în cele ce urmează.
Referitor la recursul exercitat de pârât, Curtea constată că acesta este nefondat sub toate aspectele invocate și de aceea va fi respins ca atare, pentru considerentele care succed:
În mod legal și temeinic prima instanță a stabilit că în lipsa unei cereri reconvenționale prin care, în conformitate cu dispozițiile art.119 cod pr.civ. pârâtul are posibilitatea de a formula pretenții proprii îndreptate împotriva reclamantului, solicitarea de a se fi dedus din suma datorată contravaloarea sporului de toxicitate și a celui de vechime de 134 lei, achitată în plus reclamantului, nu poate fi primită.
Nici susținerea că proporțional cu procentul sumelor reciproc datorate de părți, trebuia stabilită și suportarea onorariului expertizei contabile-de 400 lei-nu este justificată.
Pe de o parte, este de observat că nu ambele părți au fost obligate prin soluția adoptată de prima instanță, fiindcă în lipsa unei cereri reconvenționale, respectând principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța nu poate acorda unei părți ceea ce aceasta nu a cerut, în limitele legalei sale învestiri.
Pe de alta, alături de alte cheltuieli precum taxe judiciare, onorarii avocați, contravaloare transport, etc, onorariile și tarifele legale pentru expertizele dispuse și efectuate la solicitarea părților se suportă finalmente de partea căzută în pretenții, așa cum prevede art.274 cod.pr.civ. pe baza culpei procesuale.
Astfel fiind, câtă vreme instanța de fond a admis, fie și parțial acțiunea precizată a reclamantului, în mod temeinic aceasta a făcut aplicarea dispoziției legale sus-citate și a obligat pârâtul-căzut în pretenții să achite integral cheltuielile de judecată ocazionate de proces, fiind nerelevant pentru dezlegarea dată acestui capăt de cerere faptul, invocat de recurentul-pârât, că oricum expertiza grafologică al cărei tarif legal a fost de 2260 lei, nu a putut lămuri instanța.
Sub acest aspect, Curtea constată că în procesul civil nici un mijloc de probă nu are valoare probatorie absolută și prestabilită, părțile fiind datoare să administreze sub controlul instanțelor judecătorești, orice dovezi consideră necesare, utile și pertinente pentru soluționarea cauzei, iar împrejurarea că expertiza grafologică nu a confirmat apărarea pârâtului, nu înseamnă că aceasta nu a servit la aflarea adevărului și la stabilirea adevăratelor raporturi juridice ale părților.
Ultimă critică, vizând greșita aplicare a normelor procedurale potrivit cu care reclamantul nu era în drept să-și precizeze acțiunea la al 4-lea termen de judecată, este de asemenea nefondată.
Reclamantul și-a precizat cererea introductivă la termenul de judecată din 5 septembrie 2007 (fila 32) sub aspectul perioadei pentru care a formulat acțiunea în pretenții, fără a modifica natura juridică sau conținutul acesteia, în sensul art.132 cod pr.civ.
În plus, această precizare, făcută în mod evident după prima zi de înfățișare, de care pârâtul a luat cunoștință la termenul de judecată următor din 19 septembrie 2007 fără vreo opoziție, când a propus probele în apărare, obligă instanța de fond să se pronunțe asupra ei, fiind esențială stabilirea perioadei pentru care reclamantul a acționat pe pârât în judecată fie și numai pentru a verifica incidența normelor imperative ale prescripției extinctive, excepție ridicată de altfel de pârât prin întâmpinarea formulată (fila 23).
Drept urmare, sub niciuna dintre criticile aduse sentinței, calea de atac exercitată de recurentul-pârât Serviciul Public de Protecție a D, nu este fondată, astfel că în temeiul art.312 cod pr.civ. recursul va fi respins ca atare.
În consecință Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia civilă nr. 2300 din 12 noiembrie 2008 respins recursul reclamantului ca tardiv formulat și recursul pârâtului ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, pârâtul a Serviciul Public de Protecție a Da formulat contestație în anulare întemeiată pe disp. art. 318 Cod pr.civilă prin care a solicitat anularea în parte a acesteia motivat de faptul că în mod greșit a fost menținută obligația de plata a sumei de 2260 lei în sarcina sa cu titlu de cheltuieli de judecată.
Se pretinde de către contestator că în cauză erau incidente disp. art. 276 Cod pr. civilă pentru că suma de 2260 lei reprezintă c/val expertizei grafoscopice, probă administrată la cererea reclamantului și care s-a dovedit a fi lipsită de relevanță în soluționarea fondului.
Examinând decizia în raport cu motivele invocate prin contestația în anulare, actele și lucrările de la dosar, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Potrivit art. 318 Cod pr.civilă hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În raport de conținutul contestației, Curtea constată că nu se invocă în cauză omisiunea de a se analiza unul din motivele de recurs, contestatorul întemeindu-și cererea pe o pretinsă greșeală materială ori, respingerea recursului în ceea ce privește modul de stabilire al cheltuielilor de judecată nu este o eroare materială rezultată din greșeli de calcul ori confuzii în legătură cu înscrisurile doveditoare ale acestor cheltuieli, critica vizând de fapt modul de aplicare a prevederilor art.274 – 276 Cod pr. civilă, cu alte cuvinte, o greșeală de judecată pretins a fi fost săvârșită de instanță în recurs și care nu poate fi îndreptată, și reală dacă ar fi, pe calea contestației în anulare prevăzută de art. 318 Cod pr. civilă.
Așa fiind contestația se privește ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare a deciziei civile nr.2300 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în dosar nr-, formulată de contestatorul Serviciul Public de Protecție a D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în comuna, sat, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
– – – – – – –
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Red. AB/DV
2 ex/ 22.04.2009
