ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.694/CM
Ședința publică de la 22 septembrie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier – – –
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul – reclamant, domiciliat în T,-,.11,.C,.3, județul T, împotriva sentinței civile nr.1448/20.06.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata – pârâtă SC SA, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect conflict de muncă, drepturi salariale.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 16 septembrie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 18.09.2008 și la data de 22.09.2008.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față:
a declarat recurs la 28.08.20088 împotriva sentinței civile nr.1448/20.06.2008, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA T, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 9621,21 RON, reprezentând drepturi salariale cuvenite, calculate la data de 1.02.2008, rezultate în urma modificării art.5 din decizia nr.528/30.03.2007, conform prevederilor sentinței civile nr.1752/2007 a Tribunalului Tulcea, pentru perioada 1.01.-21.11.2007.
A mai solicitat reclamantul și reactualizarea, indexarea și majorarea acestei sume conform legii la data efectuării plății, precum și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.1752/5.10.2007 Tribunalul Tulceaa dispus obligarea SC SA la modificarea art.5 din decizia menționată în sensul prevederilor art.40 al.1 lit.d din CCM Unic la nivel național pe anii 2007 – 2010 și că, deși a făcut numeroase intervenții la sediul angajatorului i-a fost refuzată plata acestor drepturi salariale.
A mai arătat reclamantul că pârâta nu a emis nici o decizie prin care să modifice art.5 al deciziei nr.528/2007 în sensul dispus de instanța de judecată, ceea ce înseamnă că aceasta nu a respectat nici măcar obligația de a face invocată de ea însăși în motivarea refuzului de achitarea drepturilor salariale.
Prin sentința civilă nr. 1448/20 iunie 2008 fost respinsă acțiunea în totalitate, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin sentința civilă nr.1752/5.10.2007 Tribunalul Tulceaa admis în parte contestația reclamantului, a anulat art.5 din decizia nr.528/2007 emisă de SC SA T și a obligat intimata să modifice acest articol în sensul stabilirii în favoarea reclamantului a coeficientului minim de ierarhizare prevăzut de art.40 al.1 lit.d din CCM Unic la nivel național pentru 2007 – 2010.
Această sentință, rămasă irevocabilă a fost executată de pârâtă prin decizia nr.1667/6.11.2007 prin care s-a hotărât modificarea art.5 din decizia anulată în parte și majorarea salariului brut la 880 lei începând cu data de 1.01.2007.
Potrivit art.40 al.1 lit.d din CCM Unic la nivel național pentru anii 2007-2010, rezultă că se instituie coeficientul minim de ierarhizare 2 pentru personalul încadrat pe funcțiile pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare.
Din coroborarea acestor dispoziții cu cele ale sentinței civile mai sus menționate rezultă că în perioada de referință reclamantului i se cuvine un salariu brut lunar de 880 lei.
În calculul depus de reclamant la fila 27 din dosar sunt precizate drept salarii alte sume decât 880 lei (de exemplu: 836 lei, 1796 lei, 5375 lei, etc.), fără a se menționa cum s-a ajuns la aceste sume și fără a se face dovada veridicității coeficientului de inflație aplicat. Totodată s-a indicat și o sumă de bani cuvenită pentru bonuri de masă, fără a se face dovada că reclamantul ar fi avut dreptul la această sumă.
În această situație, instanța nu poate acorda nici măcar suma de 880 lei brut lunar pentru perioada ianuarie -noiembrie 2007 întrucât pârâta a achitat o sumă de bani în contul datoriei – 3660 lei, aspect recunoscut de altfel de reclamant, iar în lipsa unui calcul întocmit de un specialist este posibil ca suma datorată de pârâtă să fie în cuantumul deja achitat de aceasta.
De menționat este faptul că la termenul de judecată din data de 18 iunie 2008, instanța a supus dezbaterii părților efectuarea unei expertize contabile care să stabilească în concret drepturile bănești cuvenite reclamantului, însă acesta s-a opus administrării probei, invocând că este suficient calculul depus la dosar.
Evident că în situația constatării netemeiniciei capătului de cerere privind acordarea de drepturi bănești, aceeași soartă va avea și capătul de cerere accesoriu care privește reactualizarea și indexarea acestor drepturi conform legii.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. Tribunalul Tulceaa respins acțiunea ca nefondată, reținând că la termenul de judecată din 18 iunie 2008 instanța a supus dezbaterii părților efectuarea unei expertize contabile, însă reclamantul a refuzat, invocând că este suficient calculul depus la dosar, fără însă a avea în vedere că suma de 9621,21 RON este rezultatul unei expertize contabile efectuată de un expert autorizat în dosarul de silită nr-, aflat pe rolul Judecătoriei Tulcea.
Instanța de fond nu a avut în vedere că motivul refuzului întocmirii unui raport de expertiză contabilă l-a constituit lipsa fondurilor bănești proprii necesare susținerii financiare pentru o asemenea cheltuială.
Recurentul a susținut de asemenea că instanța de fond nu a analizat cu atenție datele depuse de reclamant și explicațiile oferite, cu privire la modul de calcul al drepturilor salariale pe care pârâta trebuia să le plătească.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Art. 201.pr.civ. dispune: ” Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei experți”.
Art. 169.pr.civ. dispune:” Admiterea probelor se face în fața instanței de judecată,”.
Din cuprinsul dispozițiilor procedurale mai sus redate rezultă că instanța este în măsură să dispună administrarea unei probe cu expertiză dacă apreciază că în lipsa acesteia nu poate dezlega în mod corect pricina.
De asemenea textul de lege redat prevede în mod explicit că administrarea probei se face în fața instanței, adică nemijlocit, pentru a crea posibilitatea ca toate părțile să-și exprime opinia în legătură cu proba administrată.
Probatoriile care nu sunt administrate de instanța de judecată care judecă litigiul, nu pot fi câștigate judecății, ele îmbrăcând un caracter extrajudiciar.
Rezultă așadar că nu este criticabilă atitudinea instanței de a nu fi ținut seama de o probă administrată într-un alt proces, astfel cum pretinde recurentul.
Expertiza contabilă era cu atât mai necesară cu cât intimata – pârâtă a învederat că a achitat debitul din sentința civilă nr.1752/5 octombrie 2007, debit pe care l-a estimat la suma de 3660 lei, sumă care nu coincide cu aceea solicitată de contestatorul recurent.
În sprijinul celor afirmate intimata a depus la instanța de fond, în copie, ordinul de plată nr.84/22.04.2008, pentru suma de 3660 lei, reprezentând rest de plată final salariu actualizat cu indicele de inflație, conform sentinței civile nr.1742/05.10.2007 a Tribunalului Tulcea (fila 31 dosar – al Tribunalului Tulcea ).
Expertiza contabilă era cu atât mai necesară cu cât calculația propusă de reclamant este corespunzătoare datei de 01.02.2008 iar ordinul de plată mai sus arătat este ulterior, respectiv la data de 22.04.2008.
Pe cale de consecință, Curtea găsind criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurentul – reclamant, domiciliat în T,-,.11,.C,.3, județul T, împotriva sentinței civile nr.1448/20.06.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata – pârâtă SC SA, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect conflict de muncă, drepturi salariale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2008.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond: Șt.;
Red.dec.-jud.-/02.10.2008
– gref.-
2 ex./10.10.2008
