Decizia civila nr. 567/R din 30.01.2009
Apreciind asupra nevalabilitatii deciziei de concediere pentru nerespectarea dispozitiilor referitoare la efectuarea cercetarii prealabile, de catre o comisie alcatuita cu un reprezentant al organizatiei sindicale al carei membru este salariatul, precum si la termenul pus la dispozitia acestuia pentru pregatirea apararii, prima instanta a depasit limitele învestirii, pronuntându-se asupra unor temeiuri de fapt si de drept neinvocate de reclamant si care, pe lânga faptul ca nu constituie cauze de nulitate absoluta care sa poata fi invocate si din oficiu, nici nu au fost puse în discutia partilor, fiind încalcate principiile disponibilitatii (valabil si în materia litigiilor de munca), contradictorialitatii, respectarii dreptului la aparare si asigurarii egalitatii armelor partilor în proces, ca parti componente ale unui proces echitabil.
Mai mult, aprecierea cu privire la consecintele nerespectarii procedurii de cercetare prealabila, astfel cum e reglementata de contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, este eronata pe fondul sau, întrucât instanta trage concluzia nulitatii absolute a deciziei, desi aceasta sanctiune este prevazuta de art. 267 alin. 1 din Codul muncii, exclusiv pentru neefectuarea cercetarii disciplinare prevazute de acest act normativ.
Mai mult, aprecierea cu privire la consecintele nerespectarii procedurii de cercetare prealabila, astfel cum e reglementata de contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, este eronata pe fondul sau, întrucât instanta trage concluzia nulitatii absolute a deciziei, desi aceasta sanctiune este prevazuta de art. 267 alin. 1 din Codul muncii, exclusiv pentru neefectuarea cercetarii disciplinare prevazute de acest act normativ.
Este real ca dispozitiile contractelor colective de munca se impun partilor ca si legea, prevalând asupra acesteia daca sunt mai favorabile, potrivit dispozitiilor exprese ale art. 7 din Legea nr. 130/1996 rep., însa sanctiunea nulitatii absolute prevazute de Legea nr. 53/2003 pentru neefectuarea cercetarii prealabile nu poate fi extinsa dincolo de dispozitiile ei, si pentru nerespectarea altor prevederi, cuprinse în contractul colectiv de munca , daca acestea nu o consacra, mai mult, din modul cum sunt editate, ocrotind un interes personal, pe cel al salariatului cercetat, rezulta ca sanctiunea care se impune în cazul nerespectarii lor este cea a nulitatii relative, pentru care persoana ocrotita trebuie sa invoce si sa dovedeasca o vatamare.
Este real ca dispozitiile contractelor colective de munca se impun partilor ca si legea, prevalând asupra acesteia daca sunt mai favorabile, potrivit dispozitiilor exprese ale art. 7 din Legea nr. 130/1996 rep., însa sanctiunea nulitatii absolute prevazute de Legea nr. 53/2003 pentru neefectuarea cercetarii prealabile nu poate fi extinsa dincolo de dispozitiile ei, si pentru nerespectarea altor prevederi, cuprinse în contractul colectiv de munca , daca acestea nu o consacra, mai mult, din modul cum sunt editate, ocrotind un interes personal, pe cel al salariatului cercetat, rezulta ca sanctiunea care se impune în cazul nerespectarii lor este cea a nulitatii relative, pentru care persoana ocrotita trebuie sa invoce si sa dovedeasca o vatamare.
art. 75 din Contractul Colectiv de munca Unic la Nivel National pentru anii 2007-2010,
Tribunalul Bucuresti Sectia – a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a obligat pârâtul la reintegrarea contestatorului în functia si postul detinute anterior emiterii deciziei, la plata catre reclamant a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi banesti de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii pâna la reintegrarea efectiva.
În considerente prima instanta a retinut ca angajatorul era obligat, în executarea art. 75 din Contractul Colectiv de munca Unic la Nivel National pentru anii 2007-2010, la efectuarea cercetarii disciplinare în conditiile acestui text si cu respectarea procedurii prevazute de acesta.
Astfel, Tribunalul a constatat nerespectarea de catre angajator, cu ocazia efectuarii cercetarii disciplinare prealabile, a art. 75 alin. 2, alin. 3, alin.4, alin.8, alin.9 si alin. 11 din contractul colectiv de munca unic la nivel national aplicabil pe anii 2007-2010, înregistrat sub numarul 2895/29.12.2006, referitoare la constituirea comisiei de disciplina si la componenta acesteia, precum si la termenul pus la dispozitia salariatului pentru pregatirea apararii, angajatorul neprocedând la constituirea unei comisii de cercetare disciplinara din care sa faca parte fara drept de vot, în calitate de observator, si un reprezentant al organizatiei sindicale (comisie care prin denumire nu poate fi constituita dintr-o singura persoana, asa cum s-a procedat în cauza), ci a desemnat printr-o simpla rezolutie pusa pe referatul de sesizare nr. xxxx/13.08.2007, pe consilierul juridic sa se ocupe de cercetarea disciplinara a salariatului; nu a respectat termenul pus la dispozitia salariatului pentru pregatirea apararii, convocarea acestuia neavând loc cu cel putin 5 zile lucratoare înainte de data cercetarii, (convocarea s-a facut la data de 14.08.2007 pentru ziua de 15.08.2007), în cadrul asa-zisei ” cercetari disciplinare” nu s-au respectat prevederile obligatorii cu privire la verificarea apararilor salariatului cercetat.
Apararile formulate de contestator se regasesc în nota explicativa data de acesta la data de 15.08.2007 si în cuprinsul referatului nr. xxxx/13.08.2007 si au vizat atât neaducerea la cunostinta a abaterii cercetate – raspunsul la întrebarea nr. 1 din nota explicativa, cât si aparari cu privire la neveridicitatea faptelor imputate; aceste aparari nu rezulta ca au fost analizate sau verificate de catre cineva (în conditiile în care verificarea trebuia sa fie facuta de catre o Comisie) la data la care au fost formulate pentru a se vedea daca acestea se confirma si în ce masura, din nici un act aflat la dosarul cauzei nerezultând existenta vreunei verificari a acestor sustineri. La data de 15.08.2007 s-a procedat doar la luarea unei note explicative salariatului prin prezentarea unei liste cu 8 întrebari, lista nesemnata de nimeni, neînregistrata si neverificata de vreo persoana, dupa cum nu rezulta nici ca s-ar fi verificat apararile contestatorului ulterior scrierii notei explicative.
Cu atât mai mult cu cât nu a avut loc o activitate de cercetare a abaterii disciplinare care sa verifice împrejurarile în care a fost savârsita si consecintele abaterii, gradul de vinovatie al salariatului, consecintele abaterii disciplinare, comportarea generala în serviciu a salariatului, eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta, astfel cum impun prevederile alin. 1 al art. 75 analizat.
Or, desi salariatul a fost convocat la data de 14.08.2007 la efectuarea cercetarii disciplinare prealabile pentru data de 15.08.2007, Tribunalul a constatat ca aceasta convocare cuprinde mentiunea ca obiectul cercetarii îl reprezinta “abaterile disciplinare constând în absente nemotivate conform referatului nr. xxxx/13.08.2007”, întocmit de asistentul sef al ambulatoriului de specialitate, însa nu rezulta ca angajatorul ar fi adus la cunostinta salariatului cercetat existenta acestui referat si deci a învinuirii care i se aduce.
Angajatorul nu a fost preocupat sa-i aduca la cunostinta salariatului (care avea dreptul sa cunoasca toate actele si faptele cercetarii si sa solicite în aparare probele pe care le considera necesare) acest referat nici macar ulterior, pe parcursul efectuarii cercetarii disciplinare, desi la chiar prima întrebare din nota explicativa salariatul releva ca nu cunoaste continutul acestui referat si, ca atare, nu cunoaste nici “obiectul” cercetarii.
Evident ca în lipsa desemnarii unei comisii de cercetare disciplinara, nu au putut fi respectate nici prevederile referitoare la existenta unei propuneri fundamentate efectuate de o comisie cu privire la aplicarea sau neaplicarea unei sanctiuni.
Angajatorul nu a facut dovada ca a existat o consultare a sindicatului anterior emiterii deciziei de desface a contractului individual de munca al contestatorului, fiind încalcata si aceasta prevedere de protectie a salariatului anterior concedierii sale.
Tribunalul a retinut si nerespectarea prevederilor legale cu prilejul emiterii deciziei contestate, referitoare la motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile, aceste mentiuni urmând a fi prevazute în mod obligatoriu în cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara sub sanctiunea nulitatii absolute a acesteia (art.268 alin. 2 litera c) din Codul muncii).
Decizia de concediere disciplinara este deopotriva netemeinica pentru urmatoarele considerente:
În speta nu sunt întrunite conditiile impuse de art.263 alin.2 din Codul muncii, pentru antrenarea raspunderii disciplinare a contestatorului, respectiv: nu exista fapta ilicita în forma retinuta de angajator ca abatere disciplinara.
În cauza, din analiza înscrisurilor depuse în probatiune de intimata, Tribunalul a retinut faptul ca aceasta nu a putut dovedi, pe baza unor dovezi clare, neechivoce si permise de lege, cu valoare probatorie, existenta faptelor ilicite imputate salariatului.
Fapta retinuta în sarcina contestatorului ca abatere disciplinara, aceea de a fi lipsit nemotivat de la serviciu în perioada 06.08-13.08.2007, nu corespunde realitatii si nu constituie abatere disciplinara în sensul prevederilor art. 32 litera d) din Regulamentul Intern al intimatului.
Împotriva sus-mentionatei hotarâri, în termen legal a declarat recurs recurentul-intimat sustinând ca s-a conformat legii în legatura cu procedura cercetarii prealabile si, deci, în privinta momentului anterior emiterii deciziei de sanctionare, neîncalcând în vreun fel textele de lege referitoare la acest aspect prevazute în Codul muncii si mentionate de instanta în hotarârea data.
Având în vedere aceste înscrisuri, recurentul nu întelege de ce instanta a apreciat ca intimatul a fost atât de lipsit de aparare, iar drepturile sale au fost încalcate, cât timp acesta era singurul medic de la radiologie, iar ca urmare a absentelor sale nemotivate din perioada de 6.08-10.08.2007, deci timp de 5 zile, a pus în pericol viata si sanatatea atâtor copii, precum si programul de activitate din ambulatoriu.
Împrejurarea ca acesta a la serviciu la sfârsitul anumitor zile de lucru numai pentru a-si pune semnatura pe o serie de înscrisuri, nu echivaleaza cu motivarea absentelor avute, iar faptul ca acesta a depus o cerere pentru acordarea retroactiva a concediului care sa acopere absentele din zilele 6.08-10.08.2007, dovedeste gravitatea faptelor comise în încercarea de acoperire a acestora.
Faptul ca intimatul a recunoscut savârsirea faptelor prin nota explicativa data, nu echivaleaza cu stergerea sanctiunii, iar daca durata timpului lipsa de la serviciu ar fi fost de numai câteva ore asa cum se pretinde, contestatorul nu ar mai fi solicitat concediu pentru toata aceasta perioada, ci durata concediului ar fi fost în functie de numarul de ore lipsa.
Vinovatia intimatului rezulta din înscrisurile existente, astfel încât sarcina angajatorului de a dovedi fapta culpabila a salariatului a fost acoperita prin aceasta recunoastere.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca acesta este fondat.
Se retine în primul rând ca apreciind asupra nevalabilitatii deciziei de concediere pentru nerespectarea dispozitiilor referitoare la efectuarea cercetarii prealabile, de catre o comisie alcatuita cu un reprezentant al organizatiei sindicale al carei membru este salariatul, precum si la termenul pus la dispozitia acestuia pentru pregatirea apararii, prima instanta a depasit limitele învestirii, pronuntându-se asupra unor temeiuri de fapt si de drept neinvocate de reclamant si care, pe lânga faptul ca nu constituie cauze de nulitate absoluta care sa poata fi invocate si din oficiu, nici nu au fost puse în discutia partilor, fiind încalcate principiile disponibilitatii (valabil si în materia litigiilor de munca), contradictorialitatii, respectarii dreptului la aparare si asigurarii egalitatii armelor partilor în proces, ca parti componente ale unui proces echitabil.
Or, pe lânga faptul ca prin actiunea introductiva salariatul nu a invocat vreo vatamare legata de modul cum a decurs procedura de cercetare prealabila, aceasta nici nu poate fi propriu-zis constatata întrucât salariatul a fost convocat la cercetare cu circumstantierea suficienta a obiectului acesteia.
Prin urmare, pentru sanctionarea salariatului, nu se impunea dovada contrara împrejurarilor învederate, în sarcina angajatorului, dimpotriva, acestea nu constituie decât concretizari ale atitudinii imputate, sustinând savârsirea faptului de absentare nejustificata, ce reprezinta abatere disciplinara.
Din acest punct de vedere, în mod corect a mentionat angajatorul, în cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara în aplicarea prevederii art. 268 alin. 2 lit. c) din Codul muncii, care impune înlaturarea apararilor salariatului, ca, desi a invocat probleme personale, acesta nu a putut face sub nicio forma dovada ca a anuntat conducerea unitatii sau a solicitat învoirea, abia prin referatul nr. xxxx/13.08.2007 cerând retroactiv concediu de odihna pentru perioada 6-13 august, în care s-au înregistrat absentele.
De asemenea, nici faptul ca în perioada mentionata, absenta nu a fost totala ci, în anumite intervale orare, dupa posibilitati, s-a prezentat la serviciu, nu este de natura sa împiedice aplicarea sanctiunii celei mai drastice, în conditiile în care absentele au fost repetate, fapta de nesocotirea cu lejeritate a obligatiilor de serviciu suficient de bine caracterizata, iar riscul neprezentarii la laboratorul de radiologie pentru copii, prin ipoteza, foarte mare.
Rezulta asadar ca decizia de concediere pe motive disciplinare e temeinica si, în limita criticilor deduse judecatii de contestator, legala, cu respectarea prevederilor art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel, decizia cuprinde expres prevederile încalcate, anume art. 32 din regulamentul intern si art. 50 din contractul colectiv de munca unic la nivel de unitate, care consacra (daca mai era cazul) obligatia elementara de a se prezenta la serviciu si consecinta disciplinara ce se ataseaza în caz de nerespectare, motivul pentru care au fost înlaturate apararile salariatului, astfel cum s-a argumentat anterior si temeiul de drept în baza caruia s-a aplicat sanctiunea, anume art. 264 lit. f) din Codul muncii, care legitimeaza întocmai aceasta. În fine, nu se poate retine în niciun caz ca, fata de specialitatea contestatorului, laboratorul de radiologie, nu reprezinta locul sau de munca, întrucât ambulatoriul este o structura din cadrul Spitalului, care, desi din punct de vedere al amplasamentului se afla în afara cladirii propriu-zise a spitalului, functional, el deserveste o activitate proprie spitalului, aflata în sfera competentelor si atributiilor de serviciu ale medicului radiolog.
În consecinta, potrivit celor anterior expuse, Curtea constata ca recursul este întemeiat.
