Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 330 din 27 mai 2008
Prin sentinţa civilă nr. 1348 din 22 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. 3171/89/2007, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul M.O. în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Vaslui şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului diferenţele de drepturi băneşti de natură salarială, reprezentând sporul de mobilitate în procent de 15 % şi sporul de confidenţialitate în procent de 25 % din salariul de bază lunar, începând cu data de 22 septembrie 2007 până la 22 noiembrie 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective; a fost respins capătul de cerere privind acordarea sporurilor pentru viitor. S-a disjuns capătul de cerere privind completarea carnetului de muncă al reclamantului şi s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamantul este angajat la Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Vaslui şi este înscris în Colegiul Consilierilor Juridici din Unităţile Silvice din România.
În calitate de consilier juridic reclamantul are obligaţia, conform art. 16 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, de a păstra secretul şi confidenţialitatea activităţii sale, precum şi obligaţia de a se deplasa la toate instanţele judecătoreşti la care instituţia unde este angajat are procese, respectiv obligaţia de mobilitate.
Dispoziţiile art. 60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic stabilesc că „deosebit de renumeraţia de bază astfel stabilită în considerarea specificului muncii şi a importanţei sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 şi 26 din Legea nr. 53/2003 cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestaţii suplimentare în bani reprezentând clauză de mobilitate şi clauză de confidenţialitate”.
În conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii „prin clauza de mobilitate părţile în contractul individual de muncă stabilesc că în considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestaţii suplimentare în bani sau în natură”.
Dispoziţiile art. 26 din aceeaşi lege definesc clauza de confidenţialitate, respectiv „prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă”.
Rezultă că obligaţiile reclamantului de a păstra secretul activităţii lor precum şi cea de a se prezenta la instanţele judecătoreşti unde instituţia angajatoare are procese reprezintă tocmai clauza de confidenţialitate şi cea de mobilitate definite de art.25, respectiv 26 din Legea 53/2003 – Codul muncii.
Acestor obligaţii le corespund drepturi corelative constând în sporurile salariale prevăzute expres de art. 24 din Legea nr. 514/2003, art. 60 din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 25 şi 26 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.
Chiar dacă art. 60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic pare a lăsa la aprecierea părţilor, respectiv consilier juridic şi angajator, acordarea sporului de mobilitate şi a celui de confidenţialitate, prin trimitere expresă la art. 25 şi 26 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, acordarea lor devine obligatorie pentru angajator.
Prin urmare, în raport cu reglementările de mai sus, tribunalul a reţinut că reclamantului, care îndeplineşte funcţia de consilier juridic în cadrul unităţii pârâte, îi sunt aplicabile prevederile legale analizate mai sus, în baza cărora are dreptul la sporurile salariale aferente clauzelor de confidenţialitate şi mobilitate.
Este de necontestat că în cadrul îndeplinirii prerogativelor funcţiei de consilier juridic unitatea angajatoare îi cere acestuia să respecte clauza de confidenţialitate şi, respectiv, să se deplaseze la sediul instituţiilor şi autorităţilor publice, instanţelor judecătoreşti pentru rezolvarea sarcinilor de serviciu.
În raport cu cele de mai sus, tribunalul a înlăturat susţinerea pârâtei conform căreia în contractul colectiv de muncă nu sunt prevăzute astfel de drepturi consilierilor juridici, pentru considerentul că Statutul profesiei de consilier juridic reprezintă legea specială aplicabilă consilierilor juridici, lege care are prioritate şi nu intră în contradicţie cu dispoziţiile art. 35 din Contractul colectiv de muncă care prevede că „în afara clauzelor generale, între părţi pot fi negociate şi cuprinse în contractul individual de muncă şi alte sporuri, cum ar fi clauza cu privire la mobilitate, clauza cu privire la confidenţialitate”.
Reclamantul a făcut dovada că a solicitat negocierea acestor sporuri însă pârâta a ignorat cererea.
Concluzionând, instanţa de fond a admis în parte cererea reclamantului şi a obligat pârâta sa-i plătească diferenţele de drepturi băneşti de natură salarială reprezentând spor de mobilitate de 25% şi spor de confidenţialitate în procent de 25% din salariul de bază lunar începând cu data de 22 septembrie 2007 până la pronunţarea hotărârii.
A fost respins capătul de cererea privind acordarea acestor sporuri pentru viitor în contextul în care nu există certitudinea că vor fi cuvenite şi în viitor.
Capătul de cerere privind completarea carnetului de muncă al reclamantului cu cele două sporuri a fost disjuns, nefiind de competenţa Tribunalului, şi în temeiul art. 158 C.pr.civ. a fost declinată competenţa de soluţionare a acestei pretenţii în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Prin încheierea din 24 martie 2008, Tribunalul Vaslui a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 1348 din 22 noiembrie 2007, în sensul că în loc de „începând cu data de 22 septembrie 2007 până la 22 noiembrie 2007” se va citi „începând cu data de 22 septembrie 2004 şi până la 22 noiembrie 2007”.
Împotriva sentinţei civile nr. 1348 din 22 noiembrie 2007 au declarat recurs ambele părţi, iar împotriva încheierii din 24 martie 2008 a declarat recurs pârâta.
În susţinerea recursului său, reclamantul a arătat că în mod greşit nu i-au fost acordate drepturile solicitate şi pentru viitor.
A considerat că un drept câştigat sau, în speţă, recunoscut de către instanţă, implicit operează şi pentru viitor, atâta timp cât nu sunt schimbate condiţiile privind felul muncii, condiţiile de muncă, salariul şi locul muncii.
Potrivit art. 41 din Codul muncii orice modificare a călăuzelor contractuale în ce priveşte drepturile salariale (sporurile fiind drepturi salariale) se face prin acordul părţilor, cu atât mai mult cu cât, pentru aceste sporuri, unitatea urmează a emite decizie în acest sens şi a trece în cartea de muncă aceste sporuri retroactiv .
Ori, atâta timp cât instanţa recunoaşte îndeplinite condiţiile acordării celor două sporuri, respectiv de la data înscrierii sale în Colegiul Consilierilor Juridici din Unităţile Silvice din România, 22 septembrie 2004, în dispozitivul hotărârii este o greşeală materială raportat la această dată, urmând a face o cerere în îndreptarea acestei erori la Tribunalul Vaslui, deci pentru trecut, nu înţelege raţionamentul instanţei pentru respingerea acordării acestor sporuri şi pentru viitor.
Condiţiile cerute în cazul celor două sporuri, sunt în cazul de faţă, prin natura serviciului, de consilier juridic, permanente, drept pentru care anexează înscrisuri în dovedirea îndeplinirii condiţiilor acordării celor două sporuri şi după data pronunţării hotărârii.
Este de esenţa funcţiei desfăşurate deplasarea la diferite instanţe judecătoreşti în vederea reprezentării intereselor unităţii precum şi a păstrării secretului confidenţialităţii.
În aceeaşi măsură, este de această dată de esenţa unităţii de a desfăşura activitate, respectiv de a ţine licitaţii de prestări servicii, vânzare de masă lemnoasă, angajări, de a lua hotărâri în ce priveşte administrarea unităţii în cadrul Comitetului Director, de a constitui la nivelul unităţii Consiliul de disciplină, în toate aceste comisii fiind membru de drept prin efectul legii sau a ordinelor Consiliului de Administraţie a R.N.P, este obligat să respecte secretul confidenţialităţii .
În contextul arătat, a considerat că atâta timp cât unitatea există, are nevoie de consultare, reprezentare juridică, de semnătură, viza juristului ca membru de drept în comisiile de licitaţii, Consiliu de Disciplină şi Comitet Director, drept pentru care îndeplineşte condiţiile acordării celor două sporuri, acestea fiind de durată, fiind continue, dăinuind până la desfiinţarea unităţii sau până la întreruperea raporturilor de muncă cu unitatea.
Ca atare, a solicitat admiterea recursului şi acordarea celor două sporuri şi pe viitor.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 C.pr.civ..
În susţinerea recursului său, pârâta a criticat sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A susţinut recurenta că, potrivit art. 25 şi următoarele din Legea nr. 53/2003 şi art. 60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, angajatorul nu este obligat să-i acorde automat cele două sporuri, ci de a negocia – dacă consideră necesar.
De altfel, a mai arătat recurentul, în Contractul Colectiv de Muncă (art. 3.5) se prevede că între părţi pot fi negociate şi alte sporuri , fără a fi obligat să le acorde de jure şi în cuantumul maxim prevăzut de lege.
Cu privire la cuantum, susţine că în cazul ambelor sporuri acesta este variabil, de până la 25 %.
Ca urmare, a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii.
În ceea ce priveşte încheierea de îndreptare a erorii materiale, a susţinut pârâta că este nelegală şi netemeinică, deoarece nu s-a pronunţat în şedinţă publică, în compunerea completului nu au participat cel de-al doilea judecător şi asistenţii judiciari, iar rectificarea se referă doar la dispozitiv, nu şi la considerente, motiv pentru care consideră că nu este vorba de o eroare materială, ci de o chestiune de fond.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 2, 9 C.pr.civ..
În recurs au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea de apel a constatat că recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Vaslui este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, deosebit de remuneraţia de bază, în considerarea specificului muncii şi a importanţei sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 şi 26 din Legea nr. 53/2003, consilierul juridic poate negocia prestaţii suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate.
Conform art. 20 din Codul muncii, între părţi pot fi negociate şi cuprinse în contractul individual de muncă şi alte clauze, specifice cum ar fi clauza de confidenţialitate şi clauza de mobilitate.
Prin clauza de mobilitate, potrivit art. 25 din Codul muncii, părţile stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariaţi nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz, salariatul beneficiază de prestaţii suplimentare în bani sau în natură.
Prin clauza de confidenţialitate (art. 26 Codul muncii) părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractul colectiv/individual de muncă.
Nerespectarea acestei clauze atrage obligarea celui în culpă la plata de daune interese.
Aceste prevederi sunt reluate şi în art.35 din Contractul Colectiv de Muncă.
Din dispoziţiile legale amintite rezultă că cele două clauze sunt facultative (şi nu obligatorii), astfel încât ele pot fi negociate şi incluse în contractul de muncă prin acordul părţilor, însă sporurile pentru respectarea acestor clauze nu pot fi acordate în lipsa prevederii lor în contractul individual de muncă.
Este adevărat că prin adresele nr. 6894/22 iunie 2007 şi nr. 9673/11 septembrie 2007 reclamantul a solicitat acordarea unui spor de mobilitate de 30 % şi a unui spor de confidenţialitate de minim 25 %, solicitări ce au fost respinse prin Hotărârile nr. 16/31 august 2007 şi nr. 20/5 octombrie 2007 de Comitetul Director al R.N.P. Direcţia Silvică Vaslui.
Aceasta nu îl îndreptăţeşte însă pe reclamant la acordarea celor două sporuri în cuantumul de 25 % pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acţiunii, ci, eventual, la obligarea pe cale juridică a pârâtei la inserarea clauzelor de mobilitate şi confidenţialitate în contractul individual de muncă, şi la negocierea cuantumului sporurilor cuvenite, având în vedere că specificul muncii desfăşurate de recurentul intimat presupune atât efectuarea de numeroase deplasări în executarea obligaţiilor de serviciu, cât şi păstrarea confidenţialităţii datelor, informaţiilor de care ia cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Raportat tuturor considerentelor expuse, Curtea de apel a constatat că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. şi, în consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C.pr.civ., a admis recursul pârâtei şi a modificat atât sentinţa atacată, cât şi încheierea de îndreptare a erorii din 24 martie 2008, în sensul respingerii acţiunii reclamantului privind obligarea la plata diferenţelor de drepturi salariale reprezentând sporul de mobilitate şi confidenţialitate în procent de câte 25 % din salariul de bază lunar, începând cu data de 22 septembrie 2004.
Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei recurate privind disjungerea capătului de cerere privind completarea carnetului de muncă.
Cât priveşte recursul declarat de reclamant, acesta a fost respins ca nefondat, consecinţă a respingerii acţiunii formulate.
