CONTENCIOS ADMINISTRATIV. LEGALITATEA HOTĂRÂRII C.S.M. DE NUMIRE A UNUI PROCUROR FINANCIAR LA CAMERA DE CONTURI JUDEŢENE LA PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNAL, CA


3. ADMINISTRATIV. LEGALITATEAHOTĂRÂRII C.S.M. DE NUMIRE A UNUI PROCURORFINANCIAR LA CAMERA DE CONTURI JUDEŢENE LAPARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNAL, CA EFECT ALPRELUĂRII PERSONALULUI ÎN BAZA O.U.G. NR.53/2005.Art.43 (1) din Legea nr. 303/2004, art.39 alin.(2) din OUGnr.177/2002

Potrivit art.43(1) din Legea nr.303/2004 privind statutuljudecătorilor şi procurorilor, promovarea acestora se face numai princoncurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existentela tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.

Reclamantul nu a susţinut examenul de promovare în funcţia deprocuror la parchetul de pe lângă curtea de apel, fiind preluat în bazaO.U.G.nr..53/2005, iar coeficientul de multiplicare corespunzătorparchetului de pe lângă curtea de apel a fost recunoscut acestuia, prinhotărâre judecătorească, în temeiul unui drept câştigat, iar nu ca urmarea dobândirii gradului profesional superior, dispoziţiile limitându-se doarla aspectul salarizării procurorilor financiari.

(Sentinţa nr. 34/F/C/27.02.2008, pronunţată de Curtea deApel piteşti -s.c.c.a.f.)

Prin plângerea înregistrată la 21 ianuarie 2008, reclamantulN.N., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, a chemat înjudecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii – Secţia pentruProcurori, solicitând instanţei să dispună anularea Hotărâriinr.280/01.11.2007 a CSM – Secţia pentru Procurori, emisă în bazaHotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din18.10.2007, ca fiind nelegală şi netemeinică.

În motivarea plângerii, reclamantul a arătat că în perioada24.11.1994 – 26.07.2005 a funcţionat ca procuror financiar la Curtea deConturi a României – Camera de Conturi a Judeţului Argeş, iar prinDecretul nr.719/22 iulie 2005, publicat în Monitorul Oficial nr.667/26iulie 2005 al Preşedintelui României, a fost numit în funcţia de procurorla Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş. Numirea în funcţia deprocuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş s-a făcut în vedereaaducerii la îndeplinire a prevederilor OUG nr.53/2005, dar contraropţiunii sale, de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti(a se vedea Hotărârea nr.256/06.07.2005 a CSM) aşa cum se prevede înOUG nr.53/2005 şi OUG nr.117/2003.

Reclamantul susţine că prin Hotărârea nr.280/2007 – Secţiapentru procurori a CSM i-a respins cererea având ca obiect transferul dela Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, la Parchetul de pe lângăCurtea de Apel Piteşti., hotărârea având ca fundament soluţia adoptatăde Plenul CSM din 18 octombrie 2007, referitor la Punctul de vedere alDirecţiei legislaţie, documentare şi contencios nr.1540/L/2007″ privindfaptul că salarizarea corespunzătoare parchetului de pe lângă o instanţăsuperioară nu conferă de drept gradul profesional al acelei unităţi deparchet şi nici dreptul de a fi transferat, întrucât nu deţine gradulprofesional (pct.14 din ordinea de zi soluţionată din data de 18octombrie 2007). Mai arată că, prin decizia nr.2525/29 iunie 2006pronunţată în dosarul nr.35100/2/2005, Înalta Curte de Casaţie şi JustiţieSecţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut faptul că noţiuneade preluare” utilizată de legiuitor în OUG nr.53/2005, noţiune fărăcorespondent în dreptul muncii, nu poate fi interpretată decât prinanalogie cu instituţia transferului întreprinderii, al unităţii sau unor părţiale acesteia”, reglementată de Titlul IV, capitolul 5 din Codul muncii.

Reclamantul invocă şi decizia nr.516/2004 a CurţiiConstituţionale, ca temei al pretenţiilor sale, arătând că potrivit acesteidecizii, la data preluării, procurorii financiari făceau parte din MinisterulPublic şi erau salarizaţi conform art.39 alin.(2) din OUG nr.177/2002,corespunzător funcţiilor similare din cadrul parchetelor de pe lângăcurţile de apel. În dovedirea gradului profesional avut până la preluareexistă şi norma juridică din art.3 din OUG nr.117/2003, care exprimăvoinţa legiuitorului, potrivit căreia, după preluarea judecării cauzeloraflate pe rolul colegiilor jurisdicţionale ale instanţelor de drept comunprocurorii financiar participă la judecarea cauzelor rezultate dinactivitatea Curţii de Conturi” (inclusiv la curţile de apel).

În această împrejurare, susţine reclamantul, instituţia preluării(transferului) soluţionată de I.C.C.J. prin decizia nr.2525/2006,menţionată mai sus, include şi transferul dreptului la gradul profesionalavut (procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel). Susţine căpreluarea de către Ministerul Public nu s-a făcut din motive imputabile şipe cale de consecinţă, sunt aplicabile prevederile art.65 pct.6 din Legeanr.303/2004, modificată şi completată.

În fine, reclamantul susţine că în conformitate cu prevederileart.3 alin.(1) din OUG nr.27/2006 judecătorii, procurorii, personalulasimilat acestora şi magistraţii-asistenţi au dreptul pentru activitateadesfăşurată la o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită în raportcu nivelul instanţelor sau parchetelor”, fapt ce duce la concluzia că gradulprofesional este acela ce determină salarizarea, salariul nefiind altcevadecât contraprestaţia parchetului, corespunzătoare prestaţieiprocurorului.

În concluzie, solicită anularea hotărârii nr.280/2007 a CSM -Secţia pentru procurori, emisă în baza Hotărârii Plenului ConsiliuluiSuperior al Magistraturii din 18.10.2007 şi recunoaşterea dreptului de a fitransferat.

Prin întâmpinarea de la filele 58-60 din dosar, pârâtulConsiliul Superior al Magistraturii solicită respingerea acţiuniireclamantului, ca nefondată, susţinând că salarizarea corespunzătoareparchetului de pe lângă o instanţă superioară nu conferă de drept gradulacelei unităţi de parchet şi nici dreptul de a fi transferat, întrucât nudeţine gradul profesional respectiv. Pârâtul mai susţine că, reclamantulnu a susţinut examenul de promovare în funcţia de procuror la parchetulde pe lângă curtea de apel, iar promovarea judecătorilor şi procurorilor seface numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilorvacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete,conform prevederilor art.43 din Legea nr.303/2004 privind Statutuljudecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completărileulterioare; coeficientul de multiplicare corespunzător parchetului de pelângă curtea de apel a fost recunoscut reclamantului, în temeiul unuidrept câştigat şi nu ca urmare a dobândirii gradului profesional superior.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi susţinerilepărţilor, curtea constată că acţiunea formulată de reclamant nu estefondată.

Prin hotărârea nr.280/1 noiembrie 2007, Secţia pentruprocurori a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cerereareclamantului de transfer de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, laParchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti. Hotărârea atacată a avut labază hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 18octombrie 2007, care a apreciat că salarizarea corespunzătoareparchetului de pe lângă o instanţă superioară nu conferă de drept gradulacelei unităţi de parchet şi nici dreptul reclamantului de a fi transferat,întrucât acesta nu deţine gradul profesional respectiv.

Potrivit art.43(1) din Legea nr.303/2004 privind statutuljudecătorilor şi procurorilor, promovarea acestora se face numai princoncurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacanteexistente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.

Reclamantul nu a susţinut examenul de promovare în funcţiade procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel, iar coeficientul demultiplicare corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel a fostrecunoscut acestuia, prin hotărâre judecătorească, în temeiul unui dreptcâştigat, iar nu ca urmare a dobândirii gradului profesional superior,dispoziţiile limitându-se doar la aspectul salarizării procurorilor financiari.

Argumentul de care se prevalează reclamantul, respectivsalarizarea în sensul aplicării coeficienţilor de multiplicare pentru funcţiilesimilare din cadrul curţilor de apel şi a parchetelor de pe lângă acesteinstanţe, nu poate constitui un temei de drept pentru dobândirea graduluiprofesional superior, fără susţinerea examenului de promovare, aşa cumprevăd dispoziţiile art.43 din Legea nr.303/2004 privind statutuljudecătorilor şi procurorilor.

Faţă de aceste considerente, urmează să se respingă canefondată acţiunea formulată de reclamant, în temeiul dispoziţiilor Legiinr.554/2004 privind contenciosul administrativ.