Contengios administrativ – sesizare curte de conturi Cereri


R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI ADMINISTRATIV

Sentinţa civilă Nr. 376

Şedinţa publică de la 06 Martie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe, înregistrată sub nr.3003/88/2008, reclamanţii “…”, au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Comunei “…”, prin primar şi Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Judeţului Tulcea, Direcţia de Control Financiar Ulterior, pentru a fi obligaţi la restituirea sumelor reprezentând drepturi speciale acordate conform Acordului/contractului colectiv de muncă nr.4353/19.12.2006, drepturi salariale ce le-au fost imputate la data de 10.12.2008, ca urmare a raportului de control intermediar întocmit de reprezentantul Curţii de conturi la data de 12.12.2008, să se constate că în calitate de funcţionari publici au fost discriminaţi faţă de alte instituţii în care lucrează funcţionarii publici, chiar din rândul primăriilor aflate pe raza judeţului Tulcea, instituţii în care aceste drepturi salariale nu au fost imputate deşi, la fel ca în cazul lor au fost stipulate şi acordate în baza încheierii unui Acord/contract colectiv de muncă aferent anului 2007 şi că drepturile salariale speciale sunt specifice funcţionarilor publici, temeiul legal în care funcţionarii publici beneficiază de ele fiind chiar Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici.

În motivare s-a arătat că, reclamanţii sunt funcţionari publici în cadrul Primăriei Comunei “…”, desemnaţi astfel conform fişei postului şi a Legii nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.

S-a menţionat că la data de 12.12.2006 a fost încheiat Acordul colectiv/contractul colectiv de muncă între Consiliul Local al Comunei “…”, Sindicatul Salariaţilor din Administraţia Locală Tulcea şi Sindicatul salariaţilor din cadrul Consiliului Local “…”, înregistrat sub nr.4353/19.12.2006 şi la Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială sub nr.15038/21.12.2006.

Conform acestui acord, respectiv art.35 alin.5 stipulează faptul că:

“Pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă şi asigurarea protecţiei personalului, funcţionarii publici beneficiază de drepturi speciale pentru refacerea capacităţii de muncă în cuantum de 200 lei RON lunar, care se va suporta de la cap.51.02 “Autorităţi executive” titlul II “bunuri şi servicii”, alin.20.14 “protecţia muncii”. Drepturile speciale reprezintă acoperirea unei părţi a cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, reducerea strasului, hrana, motivarea personalului pentru asigurarea stabilităţii şi confidenţialităţii faţă de instituţie”.

De asemenea, alin.6 prevede faptul că “pentru o ţinută decentă şi asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport cu publicul şi instituţiile cu care colaborează, funcţionarii publici vor beneficia de sume pentru achiziţionarea ţinutei în valoare de 300 lei RON, pe trimestru, conform cerinţelor impuse de Codul de conduită al funcţionarilor publici”.

Dispoziţiile Statutului funcţionarului public prevăd în mod clar la art.29, faptul că:

Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul gradului.

Funcţionarii publici beneficiază de prime şţi alte drepturi salariale, în condiţiile legii.

Reclamanţii consideră că aceste alte drepturi salariale sunt tocmai drepturile salariale speciale pentru care li s-au emis decizii de impunere şi care, consideră aceştia, au fost emise în mod abuziv şi discriminatoriu, în raport de alte instituţii ale statului unde activează funcţionari publici sau chiar în raport de alte primării de pe raza judeţului Tulcea.

În drept, reclamanţii invocă art.21 din OG nr.137/2000 modificată şi aprobată prin Legea nr.48/2008, modificată şi completată prin Legea nr.27/2004 şi Legea nr.324/2006, art.6, 165-168 din Codul muncii, art.41 din României, Legea nr.188/1999.

În dovedire, reclamanţii au depus la dosar: Acord colectiv/contract colectiv de muncă, adresa nr.3039/2008, dispoziţiile nr. 990, 988, 989, 991, 992, 993, 994, 995 emise la 10.12.2008 de primarul Comunei “…”.

La data de 2.02.2009 pârâta a depus întâmpinare, solicitând în principal respingerea acţiunii în ceea ce priveşte Curtea de Conturi a României, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar, în subsidiar, în cazul în care instanţa de judecată va trece peste această excepţie, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În susţinerea întâmpinării, pârâta a depus şi o serie de înscrisuri.

Examinând acţiunea, în baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale pe care se întemeiază, instanţa reţine următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Curţii de Conturi a României, aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.

Faţă de obiectul acţiunii, prin care reclamanţii solicită restituirea sumelor de bani care le-au fost imputate prin dispoziţiile emise de către Primăria comunei “…”, judeţul Tulcea, se constată că, între Curtea de Conturi a României şi reclamanţi nu există raporturi de serviciu, care să justifice legitimitatea procesual pasivă a acestei instituţii.

De asemenea, nici între pârâta Primăria comunei “…” şi Curtea de Conturi a României, nu există raporturi de subordonare ierarhică, astfel încât neavând calitate procesual-pasivă se va respinge acţiunea îndreptată împotriva acesteia ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, se reţine că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici în cadrul Primăriei comunei “…”, judeţul Tulcea, conform dispoziţiilor de numire în funcţie emise în baza Legii nr.188/1999, nr.990, 988, 989, 991, 992, 993, 994, 995, depuse la dosar.

La data de 1 ianuarie 2007, între reclamanţi, reprezentaţi prin Sindicatul Salariaţilor din Administraţia Locală Tulcea şi Consiliul Local “…”, Primarul comunei “…”, în calitate de angajatori, s-a încheiat Acordul/Contractul colectiv de muncă, având ca scop desfăşurarea corespunzătoare a activităţii instituţiei,, promovarea unor relaţii de muncă echitabile, de natură să asigure protecţia socială a salariaţilor, eliminarea conflictelor de muncă, instituind drepturi minimale ca bază pentru negocieri interne.

Prin dispoziţiile art.34 alin.5 ale Acordului colectiv de muncă s-a convenit acordarea unor drepturi speciale funcţionarilor publici, pentru refacerea capacităţii de muncă, în cuantum de 200 lei lunar, reprezentând acoperirea unei părţi a cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrană, motivarea personalului pentru asigurarea stabilităţii şi confidenţialităţii faţă de instituţie.

Acordul/Contractul colectiv de muncă s-a încheiat pe durata de 1 an, urmând a se aplica de la data de 1 ianuarie 2007 şi a se prelungi de drept, conform art.2 alin.1 şi 3 pe o durată legală cu durata iniţială, dacă niciuna dintre părţi nu notifică în scris celeilalte părţi manifestarea unilaterală de voinţă în sensul denunţării acordului cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei, pentru care a fost încheiat.

Prin art.22 alin.1 din HG nr.833/2007, privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor paritare şi încheierea acordului colectiv s-a prevăzut că acordul colectiv este convenţie încheiată în formă scrisă între autoritatea sau instituţia publică, reprezentată prin conducătorul acesteia şi funcţionarii publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice respective, prin sindicatele reprezentative ale acestora, ori prin reprezentanţi aleşi, în care sunt stabilite anual măsuri referitoare la: constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă, sănătatea şi securitatea în muncă.

Prin acordurile colective nu se pot stabili drepturi sau obligaţii suplimentare faţă de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu.

Interpretând per a contrario disp.art.25 din HG nr.833/2007, rezultă că, prin acordurile colective de muncă pot fi negociate clauzele referitoare la drepturile care nu sunt stabilite prin dispoziţiile legale.

Se constată deci că, acordarea drepturilor speciale din aparatul propriu al Consiliului local “…” nu este nelegală întrucât nu există un text de lege care să interzică aceste drepturi, ci, dimpotrivă drepturile stabilite prin lege reprezintă un minim dincolo de care, în raporturile juridice dintre părţile sociale, intervine principiul liberei negocieri.

În acest sens, prin dispoz. art.72 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, este reglementată posibilitatea autorităţilor şi instituţiilor publice de a încheia anual, în condiţiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă, sănătate şi securitatea în muncă.

Rezultă deci, că autorităţile locale sunt autorizate să dispună de sumele locale alocate pentru îmbunătăţirea condiţiilor la locul de muncă, precum şi cele pentru sănătate şi securitatea muncii, în acest sens prev. art.32 alin.5 din Acordul colectiv de muncă se circumscriu noţiunii de menţinere a sănătăţii şi securităţii în muncă, părţile acordului convenind cu privire la necesitatea acordării drepturilor speciale în acest scop.

De asemenea, în conformitate cu disp. art.28 din HG nr.833/2007, executarea acordului colectiv de muncă este obligatorie pentru ambele părţi, neîndeplinirea obligaţiilor asumate atrăgând răspunderea civilă sau disciplinară a părţilor care să fie vinovate de acestea.

Având în vedere toate aceste argumente, instanţa apreciază că cererea reclamanţilor este întemeiată, urmând a fi admisă în totalitate şi va fi obligată pârâta Primăria municipiului Tulcea să restituie reclamanţilor sumele de bani reprezentând contravaloarea drepturilor speciale acordate în baza Acordului colectiv de muncă înregistrat sub nr.15038/21 decembrie 2006, cu privire la care Primarul comunei “…”, judeţul Tulcea a emis dispoziţiile de imputare din data de 10 decembrie 2005.

??

??

??

??

4