Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi, legal şi convenţional (f.13-28 volum IX), SC F. SA Tg. Ocna a solicitat, în ceea ce priveşte acţiunea formulată de I. D. D. şi P. C. I., în principal respingerea acesteia ca tardiv formulată şi în subsidiar ca neîntemeiată iar în ceea ce priveşte acţiunea formulată de ceilalţi reclamanţi, a invocat pârâta excepţia lipsei de interes cu motivarea că deciziile nr.439 şi 704 nu îi privesc, solicitând, totodată, respingerea acţiunii ca tardiv formulată, în principal şi ca neîntemeiată, în subsidiar. Excepţia tardivităţii a fost motivată de către pârâtă prin aceea că termenul de formulare a acţiunii este de 30 de zile de la data comunicării deciziilor de încetarea a contractelor colective de muncă. În dovedirea susţinerilor sale, societatea pârâtă a depus la dosar înscrisuri (f.314-329, 343-396 vol.IX, f.1-26 vol.X).
La rândul său, a depus la dosar întâmpinare şi sindicatul F. Tg. Ocna (f.32-39) formulând aceleaşi apărări, în susţinerea cărora au fost depuse înscrisuri (f.40-47 volum IX).
Prin cererea înregistrată sub nr.124 din 13.01.2010, reclamanţii G. C. I. ş.a. au chemat în judecată aceiaşi pârâţi, solicitând atât modificarea cât şi a art.nr.2 din deciziile nr.669, 428 în sensul obligării societăţii pârâte să plătească fiecărui reclamant câte 16.650 lei cu titlu de plăţi compensatorii conform art.43 alin.(3) din CCM. În dovedirea susţinerilor lor, reclamanţii au depus la dosar, o dată cu cererea de chemare în judecată, înscrisuri (f.5-300 volum I, f.1-300 volumele II, III şi IV).
Formulând întâmpinare prin reprezentantul său legal (f.1-8 volum V), Sindicatul F.Târgu Ocna a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamanţii G.C.I. şi B.I. în principal ca tardiv formulată iar în subsidiar ca neîntemeiată iar a acţiunii formulate de ceilalţi 15 reclamanţi ca lipsită de interes, tardiv formulată, în principal şi ca neîntemeiată, în subsidiar. Alăturat întâmpinării formulate, sindicatul pârât a depus la dosar înscrisuri (f.9-18).
La întâmpinarea formulată, reclamanţii, prin reprezentantul lor convenţional, au depus la dosar răspuns în scris (f.26-29 volum V), la care au anexat înscrisuri (f.30-33 volum V).
Prin încheierea din 12.03.2010, apreciind îndeplinite condiţiile art.164 Cpc, instanţa a dispus conexarea cauzei formând obiectul dosarului nr.124/110/2010 la cauza ce formează obiectul dosarului nr.7529/110/2009.
La acelaşi termen, reclamanţii au formulat precizări la acţiune (f.302), arătând că solicită ca prin hotărârea ce se va pronunţa, SC F. SA W. Tg Ocna să fie obligată să plătească fiecărui reclamant câte 16.650 lei, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, reprezentând diferenţă plăţi compensatorii cuvenite conform CCM la nivel de unitate şi CCM la nivel de grup de unităţi din industria petrolieră, cu obligarea ambelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererilor, s-a arătat că reclamanţii au fost angajaţii societăţii pârâte şi disponibilizaţi colectiv prin deciziile din 17.07.2009, respectiv 11.09.2009 iar potrivit art.43 alin.3 din contractul colectiv de muncă al nivel de unitate „în cazul concedierilor colective Comisia Paritară va negocia un pachet compensator pornind de la prevederile minimale ale OUG 98/1999”. Cu toate acestea, reclamanţilor, având o vechime în muncă de peste 20 de ani, li s-a acordat la concediere, în loc de 12 salarii medii nete pe societate, doar câte 3 salarii, încălcându-se astfel şi prevederile pct.9 din procesul-verbal încheiat la 20.05.2009 între patronat şi sindicat, potrivit cărora în întreaga acţiune de concediere se vor respecta prevederile contractului colectiv de muncă, codul muncii şi alte legi speciale în domeniu.
Motivând în drept acţiunile, reclamanţii au invocat dispoziţiile art.69 alin.(2) lit.F, art.281-291 din codul muncii şi pe cele ale art.43 alin.(3) din CCM iar în dovedirea susţinerilor lor au depus la dosar înscrisuri (f.9-36 volum I, 33-172 vol.VIII).
Acţiunile sunt legal scutite de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, potrivit art.285 din Codul muncii.
După conexarea celor două cauze, la termenul de judecată din 7.05.2010 instanţa a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri precum şi a celei cu interogatoriul pârâtelor (f.334-341, 397,398, 405,406 vol.IX).
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
Reclamanţii au fost salariaţii SC F. SA Tg. Ocna, fiind concediaţi colectiv prin deciziile din 17.07 şi respectiv din 15.09.2009, decizii prin care societatea angajatoare a stabilit că salariaţilor li se cuvine, ca titlu de protecţie socială, suma de 5.550 lei, echivalentă a trei salarii medii nete pe societate.
Prin acţiunile deduse judecăţii, reclamanţii au solicitat obligarea societăţii pârâte la plăţi compensatorii cuvenite conform CCM la nivel de unitate şi CCM la nivel de grup de unităţi din industria petrolieră, necontestând decizia de concediere, astfel încât dreptul la acţiune este supus nu termenului 30 zile prevăzut de art.283 alin.(1) lit.a 9 din Codul muncii, ci celui de 6 luni prevăzut de lit.e) a aceluiaşi text, termen ce a început să curgă la data comunicării deciziilor către fiecare dintre reclamanţi (date situate în intervalul 23.07.-02.10.2009) sau nu a început să curgă, nefiind făcută dovada comunicării deciziei (în cazul reclamanţilor A.D. –f.167, F.Gh.G. – f.66, T.N. – f.96 şi U.N.I. – f.82), astfel încât cererile înregistrate la data de 16.12.2009 şi respectiv la 13.01.2010 se constată a fi formulate în termen, excepţia tardivităţii invocată de pârâtă urmând a fi respinsă.
Aceeaşi soluţie se impune a fi dată şi excepţiei lipsei de interes având în vedere precizările la acţiune formulate de reclamanţi (f.302 vol.IX).
Pe fondul cauzei, se reţine faptul că potrivit art.43 alin.(3) din CCM al SC F. SA TG. Ocna, înregistrat la DMSSF Bacău sub nr.362/23.08.2007 (f.9, 10 dosar 7529/110/2009 vol.IX), în cazul concedierii colective, Comisia Paritară va negocia un pachet compensatoriu pornind de la prevederile minimale ale OUG nr.98/1999. Valabilitatea acestui contract a fost prelungită prin actul adiţional nr.3/2008 pe durata unui an începând cu data înregistrării actului adiţional la DMPS Bacău, respectiv 29.08.2008 (f.1 dosar comun 7529/110/2009).
Forţa obligatorie a contractului colectiv de muncă nu poate fi, însă, limitată în timp la data de 29.08.2009, având în vedere că prin dispoziţiile art.218 părţile au convenit ca încetarea contractului colectiv de muncă nu poate fi decât expresă, în lipsa unei convenţii în acest sens, părţile recunoscând prelungirea tacită a contractului. Prin urmare, dispoziţiile CCM nr.362/23.08.2007 au fost aplicabile până la încheierea noului contract colectiv de muncă, nefiind afectate nici de procesele-verbale încheiate la 11.06, 15.06. şi 10.08.2009, acestea nefiind înregistrate, astfel cum cer dispoziţiile art.31 alin.(2) din L.130/1996.
Potrivit OUG nr.98/1998 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, suma totală de bani acordată cu titlu de plată compensatorie se stabileşte diferenţiat, pentru fiecare persoană căreia i s-a desfăcut contractul individual de muncă, şi este egală cu:
a) 6 salarii medii nete pe unitate pentru salariaţii cu o vechime în muncă mai mică de 5 ani;
b) 9 salarii medii nete pe unitate pentru salariaţii cu o vechime în muncă între 5 şi 15 ani;
c) 12 salarii medii nete pe unitate pentru salariaţii cu o vechime în muncă mai mare de 15 ani (art.32 alin.1).
Este adevărat că potrivit art.1 alin.(1) din OUG 98/1999, măsurile de protecţie socială prevăzute de acest act normativ se aplică salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare, denumite în continuare angajatori.
Trimiterea la prevederile minimale ale OUG 98/1999, însă, convenită de părţile CCM la nivelul SC F. SA Tg.Ocna nu echivalează, însă, aşa cum în mod eronat susţine societatea pârâtă, cu o extindere a aplicabilităţii acestui act normativ în întregul său, ci reprezintă voinţa părţilor privind punctul de plecare în negocierea pachetelor compensatorii, acest punct fiind constituit de prevederile OUG 98/1999 iar potrivit art.7 alin.(1) şi (2) şi art. 30 alin.(1) din L.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, la negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de muncă, părţile sunt egale şi libere, contractele încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituind legea părţilor, executarea acestor contracte fiind, deci, obligatorie pentru părţi.
Constatând, aşadar, că prevederile art.43 alin.(3) din CCM la nivel de unitate nu încalcă nici o dispoziţie legală, instanţa va constata, de asemenea, deplina sa aplicabilitate, impunându-se respectarea sa de către societatea pârâtă care va fi obligată să plătească fiecărui reclamant, în temeiul art.43 alin.(3) din CCM la nivel de unitate şi al art.40 alin.(2) lit.c) din Codul muncii, suma de 16.650 lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii, reprezentând diferenţă plăţi compensatorii.
În temeiul art.274 alin.(1) şi (3) cpc, instanţa va obliga societatea pârâtă să plătească reclamanţilor 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, prin reducerea onorariului de avocat solicitat, de 10.050 lei (f.39-105, apreciat ca fiind nejustificat de mare în raport de complexitatea cauzei şi de efectivă depusă de avocat).
