Deliberând asupra litigiului de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrat la Tribunalul Iaşi sub nr. ….. la data de …. contestatorul ….. în contradictoriu cu intimata ……… a solicitat anularea deciziei de concediere nr. …… ca fiind nelegală şi netemeinică şi, pe cale de consecinţă, a solicitat reintegrarea pe postul de agent de turism deţinut anterior deciziei de concediere, obligarea pârâtei să-i achite o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate ?i reactualizate precum şi cu celelalte drepturi de care aş fi beneficiat, începând cu data de …… (data suspendării contractului de muncă) şi până la data reintegrării efective, obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând diferenţă diurnă neachitată pentru delegările în străinătate, începând cu data de …. şi până la data de ……, obligarea pârâtei la plata sumelor reţinute abuziv din salar cu titlu degaranţie sau penalizare, atât din salariul de bază cât şi din diurnă, începând cu data de ….. şi până la data de ….., obligarea pârâtei la achitarea contravalorii sporului pentru lucrul în timpul nopţii, începând cu data de ….. şi până la data de ….. precum şi a contravalorii orelor suplimentare si a orelor lucrate in zilele libere si in zilele de sărbători legale ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite, începând cu data de …… şi până la data de ……; s-a mai solicitat obligarea pârâtei la achitarea sporului de vechime în muncă în procent de 5% începând cu data de …..şi până la data de ….., la plata sporului de fidelitate în holding de 7% începând cu data de …. şi până la data de ….. precum şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.
În motivarea contestaţiei s-au arătat următoarele:contestatorul a fost angajatul societăţii pârâte începând cu ……, în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM .. cu nr. …. în baza contractului individual de muncă încheiat a exercitat funcţia de agent de turism şi a desfăşurat activităţile specifice atât la agenţii din ţară (laşi) cât şi afara României, în Italia, Spania, Grecia, Portugalia, Franţa. Prin decizia de concediere nr. …….. s-a dispus încetarea activitatii sale in cadrul unitatii pârâte.
Decizia emisa nu îndeplineşte cerinţele legale privind forma si continutul sau fiind lovită de nulitate absoluta. În conformitate cu dispoziţiile art. 268 din Codul Muncii decizia trebuie să conţină instanta competenta la care decizia poate fi contestata. Ori, în mod greşit, în cuprinsul deciziei nu a fost indicată instanţa competentă Tribunalul Iaşi, atât timp cât în mod expres în legislaţie este prevăzută competenţa specială, respectiv instanţa unde reclamantul isi are domiciliul sau reşedinţa, în speţă Tribunalul Iasi.
Începând cu data de ….. contestatorul a fost delegat la Agenţia societăţii pârâte din Paris/Franţa iar din ……. a desfăşurat activităţi specifice de agent de turism, cât şi atribuţii de preluare a coletelor, corespondenţei. Întrucât, conform conducerii societăţii ……., au existat sesizări cu privire la dispariţia din colete a unor bunuri, în data de ……, la cererea conducerii societăţii contestatorul a dat o notă de relaţie prin care a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârşirea unor astfel de fapte şi de faptul nu am executat alte activităţi în afara celor de servici. Acest lucru s-a intamplat ulterior datei la care ……, responsabilul zonal al …… a pătruns în apartamentul în care era cazat, a umblat în geanta personală în care a găsit o serie de bunuri pe care a arătat (contestatorul) în nota de relaţie că le-a cumpărat. În apărare contestatorul a arătat o serie de înregistrări efectuate de camerele de supraveghere din ……, din care rezulta clar faptul că bunurile care au fost găsite în camera sa au fost cumpărate de la o persoană necunoscută de acesta şi care s-a prezentat la sediul Agenţiei pentru a comercializa acele bunuri.
Ulterior acestei note, în data de …… i-a fost comunicată decizia nr. …… prin care i se aducea la cunoştinţă faptul că, începând cu data de ……, îi încetează delegarea la …şi urmează să revină la ……
Pe …….. a fost aşteptat de un coleg de la …care i-a adus la cunoştinţă că în data de ….. este convocat la sediul …pentru cercetare disciplinară prealabilă. Cu toate că a arătat faptul că nu se consideră vinovat de săvârşirea niciunei fapte care să atragă desfacerea disciplinară a contractului de muncă, societatea pârâtă a înţeles să emită decizia contestată considerând că se face vinovat de încălcarea prevederilor Regulamentului intern cap. VI art. 30 punctul 2 constând în „executarea defectuoasă a sarcinilor de serviciu” şi art. 30 pct. 28 constând în „executarea unor lucrări străine de interesele societăţii în timpul serviciului” şi în consecinţă au dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă, în temeiul art. 61 lit. a combinat cu art. 264 (1) lit. f din Codul Muncii.
Decizia de încetare a contractului de muncă nr. ……. este nelegală şi netemeinică, având în vedere în primul rând faptul că nu există niciun motiv pentru care s-ar fi putut afirma faptul că şi-a îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu, nu i-a fost imputată nici o astfel de faptă care să fie şi dovedită şi in consecinţă nu se poate constitui MOTIV al deciziei de concediere un asemenea aspect. Mai mult, angajatorul nu a suferit nici un prejudiciu pe care contestatorul să îl fi produs.
În ceea ce priveşte fapta de a unor lucrări străine de interesele societăţii în timpul serviciului se arată că nu a prejudiciat în nici un fel interesele societăţii, nu a executat lucrări care să ducă la perturbarea activităţii societăţii, nu s-a produs o pagubă. Mai mult, modul evaziv în care se exprimă angajatorul lasă loc de interpretare, putând fi incluse o multitudine de fapte la acest punct şi în consecinţă lasă posibilitatea angajatorului de a emite decizii de concediere în orice moment.
În perioada în care a fost delegat la ……. din afara graniţelor României contestatorul a beneficiat de diurnă într-un cuantum mult mai mic decât cel prevăzut de actele normative în vigoare.
Conform dispoziţiilor art. 45 lit. b din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pe anii 2007-2010 publicat în Monitorul Oficial Partea a V-a, nr. …., salariaţii unităţilor trimişi în delegaţie în tară sau străinătate beneficiază de diurnă de deplasare al cărei cuantum, se stabileşte prin negociere la nivel de ramură, grupuri de unităţi sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplică la instituţiile publice.
Prin art. 40 lit. b) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate s-a prevăzut că “diurna de deplasare, al cărei cuantum se stabileşte conform legii şi nu poate depăşi nivelul deductibil fiscal stabilit prin legea anuală a bugetului de stat şi reglementările privind impozitul pe profit”. Astfel, HG 518/1995 prevede la art. 7 si urmatoarele modul de calcul al diurnei, iar în Anexă este stabilit cuantumul diurnelor pentru fiecare tară în parte. Contestatorului i-a fost achitată o diurnă de doar ….., din care au şi fost oprite garanţii de către societatea pârâtă, valoarea minimă impusă de normele legale în vigoare fiind de minim ……. pentru ţările în care a fost delegat. Raportat la aceste aspecte, se impune obligarea societăţii pârâte la plata diferenţelor de diurnă ce nu i-au fost achitate.
În perioada 18 iulie 2007 şi până la data de ….., i-au fost reţinute din salar şi diurnă, diverse sume de bani cu titlul de garanţie şi cu titlul de despăgubire. Astfel, din salariul în lei i-a fost reţinută lunar suma de ……, iar din diurna primită pentru delegările în străinătate i-au fost reţinute diverse sume de bani, aproximativ 10% din suma primită de la societate. Mai mult, într-o altă ocazie, societatea i-a reţinut din diurnă o sumă de aproximativ ….. cu titlu de amendă. Ori, conform art. 164 din Codul Muncii nici o reţinere din salariu nu poate fi operata, în afara cazurilor si condiţiilor prevăzute de lege iar la alin. 2 prevede faptul că reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecătoreasca definitiva si irevocabila. Având în vedere faptul că în cazul de faţă nu există nici o hotărire judecătorească, se impune ca instanţa să oblige societatea pârâtă la restituirea sumelor reţinute abuziv.
Începând cu ……. , arată contestatorul, a prestat activităţile pentru care a fost angajat, atât pe timp de zi cât şi pe timp de noapte. Astfel, aproximativ 50% din timpul lucrat la societate a fost reprezentat de pe timpul nopţii, însă nu a beneficiat şi de sporurile legale prevăzute pentru munca pe timpul nopţii. Se invocă dispoziţiile din Codul Muncii, la art. 123. Ori, contestatorul nu a beneficiat de reducerea programului de lucru si nici de sporul la salariu pentru munca pe timp ce noapte – astfel cum prevede Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel National pentru anii 2007- 2010 art. 41 al. 2 lit. e). Cu toate că prevederile legale sunt imperative, acestea nu au fost respectate de angajator şi se impune obligarea acestuia la achitarea sporurilor de care ar fi trebui să beneficieze. Mai mult, în perioada în care lucra pe timp de noapte efectua chiar si 56 de ore de munca pe săptămână.
Încă de la data angajării a lucrat 48 de ore pe săptămână, inclusiv sâmbăta, în fiecare săptămână, mai mult cu 8 ore decât timpul stabilit în mod expres de lege, respectiv de art. 109 Codul Muncii. Aceeaşi prevedere este reluată în art. 10 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel National pentru anii 2007-2010. Mai sunt invocate dispoziţiile art. 137 din Codul Muncii şi art. 41 alin. 3 lit. c din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel National pentru anii 2007-2010. În conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. 3 lit. d din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel National pentru anii 2007-2010 angajatul beneficiază de sporuri minime pentru vechime in munca, respectiv minimum 5% pentru 3 ani vechime si maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de baza.
Având în vedere faptul că în contractul colectiv de muncă sunt prevăzute doar limitele minime şi limitele maxime, stabilirea valorica a sporului fiind negocíată intre salariat şi angajator în limitele 5%-25%, se consideră că angajatorul are obligaţia să achite măcar minimul stabilit de Contractul colectiv de muncă. În consecinţă, angajatorul …… avea obligaţia să-i achite sporul pentru vechimea în muncă, de….. din salariul de bază, spor ce nu a fost primit pe toată perioada în care a fost angajatul ……..
În conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate ar fi trebuit să beneficieze începând cu 18 iulie 2010, dată la care am împlinit 3 ani de muncă la societate, de un spor de fidelitate de ….. spor care nu i-a fost acordat începând cu această dată. Astfel, art. 236-247 din Codul Muncii stabilesc în mod clar faptul că, contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze inferioare celor stabilite prin Contractele Colective de Munca. Art. 241 al. 1 Codul Muncii prevede „clauzele contractului colectiv de muncă la nivel naţional se aplică pentru toţi angajatorii”.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 268, art. 269 Codul Muncii, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pe anii 2007-2010, Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate, HG 518/1995 modificată.
În dovedire s-au solicitat următoarele probe: înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtei, expertiză contabilă şi orice alt mijloc de probă pertinent şi util cauzei.
S-a anexat decizia de concediere nr. ……, în copie.
La data de …. contestatorul a depus, prin registratura instanţei, o serie de precizări prin care a arătat următoarele: cu privire la capătul II din cererea de chemare în judecată se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de …….. reprezentând diferenţă diurnă neachitată pentru delegările în străinătate, începând cu data de … şi până la data de ……. Cu privire la capătul III din cererea de chemare în judecată, se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de ……. reţinută abuziv din salar cu titlu de garanţie sau penalizare din diurnă şi suma de … reţinută abuziv din salariul de bază cu titlu de garanţie, începând cu data de ….. şi până la data de ……. Cu privire la capătul IV din cererea de chemare în judecată se solicită obligarea pârâtei la achitarea contravalorii sporului de noapte pentru un număr de …..ore lucrate pe timpul nopţii, începând cu data de …… şi până la data de …… Cu privire la capătul V din cererea de chemare în judecată se solicită obligarea pârâtei la achitarea contravalorii sporului pentru un număr de …… ore lucrate in zilele libere si in zilele de sărbători legale ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite, începând cu data de ….. şi până la data de …… Se arată că nu se solicită obligarea la plata orelor suplimentare întrucât, conform fluturaşilor de salar, parte din aceste ore i-au fost achitate.
Cu privire la capătul VI din cererea de chemare în judecată se solicită obligarea pârâtei la achitarea sporului de vechime în muncă, în cuantum de ….., calculat în procent de … începând cu data de …… şi până la data de ……. Cu privire la capătul VI din cererea de chemare în judecată se solicită obligarea pârâtei la plata sporului de fidelitate în holding, în cuantum de ….., calculat în procent de …… începând cu data de …. şi până la data de …..
S-au anexat o serie de acte, în copie ……
Pentru termenul din ……… contestatorul a mai depus o cerere modificatoare prin care a arătat următoarele: alăturat cererilor formulate se solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii concediului de odihnă neefectuat în anul …., respectiv suma de ….. În cursul acestui an nu a efectuat nici o zi de concediu. În ceea ce priveşte capătul III din acţiune se majorează câtimea pretenţiilor la suma de ….., respectiv …… pentru perioada ………. De asemenea, s-au anexat o serie de acte, în copie (filele 108-116).
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat disjungerea punctelor II-VII iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. S-au arătat următoarele: prin decizia de concediere nr. ……., angajatorul a înţeles să dispună desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul art. 61 lit a) combinat cu art. 264 alin.l lit. f) din Codul Muncii. În luarea deciziei de concediere s-a avut în vedere informarea nr. …… prin care d-nul …. – patron …… aduce la cunoştinţă conducerii …. faptul că, în urma controlului efectuat la spaţiul de cazare utilizat de către agenţii de turism delegaţi România în Franţa la agenţia Paris, control efectuat în data de ….., s-au depistat 30 kg de produse cosmetice, cafea şi electronice.
În urma controlului efectuat şi a depistării celor 30 kg de produse, din spaţiul cazare, agentul de turism …. şi delegat de la agenţia ……… la agenţia ….., nu a putut face dovada achiziţionării acelor produse, drept pentru care, d-nul …… a confiscat produsele şi le-a expediat către compartimentul Control al ….. prin colet identificat cu cod de bară ……..
Agentul de turism …….., în cadrul cercetărilor disciplinare prealabile, în intenţia de a dovedi, în oarecare măsură, că aceste produse, au fost achiziţionate de el, împreună cu colegul său …. a depus ca probă capturi după înregistrările camerelor de supraveghere din agenţia Paris, în care se observa că două persoane străine oferă şi prezintă nişte produse cosmetice, pentru cumpărare, dar, aceştia, nu pot face dovada că au achiziţionat vreun produs din cele prezentate. Singura dovadă, pe care cei doi agenţi de turism ar fi putut să o facă, cu ajutorul capturilor înregistrărilor camerelor de supraveghere este aceea că în zilele de …….. au permis şi primit două persoane străine, în încăperea destinată doar personalului angajat al societăţii (unde este interzis cu desăvârşire accesul altor persoane străine). Prin această faptă, cei doi agenţi de turism, au pus în pericol siguranţa perimetrului în care se aflau bunurile şi logistica societăţii, precum şi uşa de acces către seiful care conţinea toate încasările din vânzările agenţiei de turism din Paris. În această manieră, s-au încălcat prevederile Regulamentului intern cap VI art.30, pct. 2) şi art .30, pct. 28. Având în vedere faptul că, în capturile înregistrărilor camerelor de supraveghere al agenţiei ……., a fost surprins şi agentul de turism ……, în prezenţa celor două persoane străine care făceau comerţ cu parfumuri şi produse cosmetice, în spaţiul destinat doar personalului angajat s-a iniţiat cercetarea disciplinară prealabilă a agentului de turism ……..
În vederea cercetării disciplinare prealabile a salariatului, s-a luat măsura suspendării contractului individual de muncă al acestuia şi a fost convocat pentru cercetare disciplinară conform adresei nr. …… Contestatorul s-a prezentat la cercetare şi a declarat faptul că şi-a desfăşurat activitatea pentru care a fost delegat, prin vânzarea biletelor de călătorie, preluare colete şi trimiteri poştale, îmbarcări pasageri şi cunoştea prevederile Regulamentului Intern al societăţii. De asemenea, cunoştea faptul că este interzisă primirea şi prezenţa persoanelor străine în încăperea şi spaţiul destinat doar personalului angajat al societăţii, unde sunt toate bunurile şi valorile societăţii şi a recunoscut faptul că în zilele de …….a acceptat şi a primit în încăperea destinată personalului angajat, două persoane străine, care nu erau angajate ale intimatei, declarând că nu cunoaşte identitatea celor două persoane.
A arătat că cele două persoane, intrate în încăperea agenţilor de turism, au deţinut parfumuri, creme şi produse cosmetice şi au intrat pe motivul de a arăta şi oferi spre cumpărare aceste produse. A precizat că de la cele două persoane străine, doar agentul de turism ……. a cumpărat produse, dar nu poate declara care sunt produsele cumpărate. Contestatorul a menţionat cu prilejul cercetării disciplinare faptul că a cumpărat parfumuri, în număr de două, şi 10 creme, dar de la altă persoană străină care a în agenţia de turism din ….. care nu a prezentat documente justificative pentru produsele cumpărate şi nu avea cunoştinţă ca cele două persoane străine aflate în încăperea destinată personalului angajat, în zilele de …….. să deţină vreo autorizaţie care să le permită să comercializeze produse cosmetice şi fără să cunoască de unde provin aceste produse cosmetice.
Se mai arată faptul că motivele invocate de contestator cu prilejul cercetării disciplinare sunt neîntemeiate deoarece, socializarea cu persoane străine în scopul achiziţionării unor produse cosmetice, în timpul programului de muncă, în incinta agenţiei au avut aptitudinea de a genera o stare de pericol şi nu neapărat una de rezultat. Contestatorul a pus în pericol siguranţa perimetrului destinat personalului angajat al societăţii, în urma primirii a două persoane străine în încăperea unde se aflau depozitate aparatura necesară emiterii biletelor de călătorie, calculatoare, imprimante, telefoane fixe şi mobile, documente tipizate cu regim special, documente depuneri bancare, unităţile centrale care deservesc şi asigură funcţionarea camerelor de luat vederi, montate în cadrul agenţiei . ……., precum şi uşa de acces către seiful în care sunt depozitate sumele de bani încasate în urma vânzărilor.
Lipsa de diligenţă şi indiferenţa faţă de valorile materiale aflate în agenţia de turism ..au putut crea cadrul propice pentru desfăşurarea unor activităţi licite, din partea unor persoane străine. Socializarea cu persoane străine de societate şi efectuarea unor activităţi care nu aveau nimic în comun cu obiectul de activitate desfăşurat de angajator şi cu sarcinile de serviciu pentru care cei doi agenţi de turism au fost delegaţi în Franţa, precum şi efectuarea de tranzacţii cu produse cosmetice în timpul serviciului, reprezintă abateri disciplinare grave care au condus la desfacerea CIM.
Sub aspectul excepţiei nulităţii absolute a deciziei de concediere, în
raport cu dispoziţiile 268 din Codul Muncii, neindicarea în cuprinsul deciziei de concediere a instanţei competente, nu atrage nulitatea absolută.
Referitor la acordarea diferenţei de diurnă neachitată pentru delegările în străinătate începând cu data de …… şi până la data de ……, s-a invocat faptul că a primit o diurnă într-un cuantum mai mic (…..) faţă de cel prevăzut de HG 518/1995 (….). În susţinerea cererii s-au invocat dispoziţiile art. 7 din HG 518/1995 art.45 lit b) din Contractul Colectiv de Muncă Unic Ia nivel naţional pe anii 2007 – 2010 şi art. 40 lit b) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel naţional. Contestatorul nu poate beneficia de prevederile HG 518/1995 având în vedere faptul că îi sunt aplicabile dispoziţiile contractului colectiv de muncă nr. ……. la nivel de societate, şi a actului adiţional din …… Dispoziţiile CCM la nivel de societate, atât cel în vigoare cât şi cel anterior, stabilesc o serie de drepturi negociate de părţi şi care se aplică în relaţiile de muncă ale contestatorului.
Contestatorul nu poate invoca inaplicabilitatea contractului colectiv de muncă invocat de intimată şi nici că nu s-ar subordona clauzele contractului individual de muncă pe care 1-a semnat, în schimb, a înţeles să se prevaleze de un act normativ HG 518/1995, inferior din punct de vedere ierarhic Legii nr. 130/1996. Din perspectiva legii (art. 26), intimata consideră că a făcut dovada înregistrării CCM la nivel de unitate la Direcţia de muncă si Protecţie Socială ….., care a analizat legalitatea acestuia, inclusiv a prevederilor referitoare la diurna externă acordată salariaţilor.
Faţă de faptul că, HG nr.518/1995 are caracter de recomandare şi având în vedere că în CCM încheiat la nivelul …se prevede cuantumul diurnei, se apreciază că acest capăt de cerere este neîntemeiat.
Contestatorul a fost angajat la …..pe durată nedeterminată, începând cu data de …… în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM …..
Atribuţiile de serviciu sunt reglementate prin sarcini de serviciu anexă la contractul de muncă, angajatul având obligaţia să respecte şi dispoziţiile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate, precum şi Regulamentul Intern de care a luat la cunoştinţă în momentul angajării. Art. 1, art 2 şi art. 16 din HG nr. 518/1995 privesc în mod special misiunile cu caracter temporar şi instituţiile faţă de care se acordă drepturile în condiţiile reglementate de art 5 şt art 7 din Hotărâre, iar norma cuprinsă în art 17 are doar caracter de recomandare pentru ceilalţi agenţi economici, situaţie în care se regăseşte şi….
În cazul societăţilor comerciale cu răspundere limitată, drepturile salariate fac obiectul negocierii directe între angajat şi angajator, aceste drepturi fiind prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ramura de activitate sau la nivel naţional după caz, precum şi în contractul individual de muncă.
În consecinţă, se arată că nu se pot acorda ca drepturi minimale nivelurile prevăzute de HG nr. 518/1995, act normativ care stipulează cele mai consistente drepturi cuvenite personalului limitativ prevăzut ce îndeplineşte misiuni cu caracter temporar, aceste niveluri ridicate fiind stabilite tocmai în considerarea specificului personalului delegat/detaşat (diplomaţi, demnitari, ataşaţi diplomatici, reprezentanţi ai statului etc) dublat de specificul activităţilor îndeplinite, respectiv activităţi ce au natura unor misiuni cu caracter temporar expres şi limitativ prevăzute în cuprinsul art.l din HG nr.518/1995.
Prevăzând în mod expres categoriile de subiecţi cărora li se aplică HG nr. 518/1995, este evident că legiuitorul a exclus aplicarea acestor stipulaţii legale altor subiecţi decât celor enumeraţi în mod expres şi limitativ în cuprinsul art. 1. Postul ocupat prin contract individual de muncă de agentul de turism la o societate de tip SRL nu este echivalentul postului de înalt demnitar, reprezentant al statului român, magistrat sau alt funcţionar public ori a administratorului societăţii comerciale.
În ceea ce priveşte capătul III de cerere contestatorul solicită două lucruri distincte: garanţia care poate fi restituită salariatului la încetarea raporturilor juridice de muncă în baza unei solicitări scrise şi numai după trecerea unui termen de 6 luni, pe de o parte, şi reţinerile salariate cu titlu de penalizări, şi nu despăgubiri (cum în mod tendenţios este formulată cererea), pe de altă parte. În privinţa restituirii garanţiei se invocă excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, având în vedere că angajatul nu a solicitat în scris restituirea garanţiei.
Cu privire la capătul de cerere privind plata penalităţilor, se solicită respingerea, având în vedere că contestatorul nu a contestat actul adiţional la contractul de muncă, şi-a însuşit clauzele lui, şi-a însuşit stimulentele acordate, a recunoscut în această manieră că şi-a îndeplinit criteriile calitative şi cantitative, tot aşa, urmând raţionamentul logic şi simetria actelor, înseamnă că a cunoscut şi că nu a realizat în anumite luni, standardul impus de angajator. Mai mult, în flecare lună a semnat statele de plată şi s-a bucurat când a primit recompensa (stimulentele), astfel încât, nu-şi poate invoca propria turpitudine în neîncasarea lunară a stimulentelor. În contractul individual de muncă la pct.2 lit. j) salarizarea, se precizează „Salariul lunar negociat se acordă salariatului în funcţie de cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate de acesta”. Reţinerile salariale au fost făcute în conformitate cu regulamentul intern şi regulamentul nr..-…, în care se menţionează faptul că ” salarizarea în ţară pentru agentul delegat în străinătate se va face la nivelul salariului minim pe economie, iar diferenţa până la salariul negociat se va adăuga în diurna aferentă ţării de delegaţie în euro”.
Din acest motiv apar aceste penalizări, iar în conformitate cu ROI, salarizarea pentru agenţii de turism se face adunând toate veniturile realizate comparându-se cu veniturile totale planificate a fi realizate în luna respectivă. Apoi, se calculează procentul în care planul a fost realizat. Astfel, salariul acordat va fi egal cu salariul de încadrare la care se adaugă sau se scade contravaloarea depăşirii, respective penalizării rezultate din calculele stabilite conform algoritmului de calcul stabilit prin actul adiţional la CCM de care contestatorul a luat cunoştinţă la momentul încheierii contractului de muncă şi, 1-a asumat prin semnătură.
Din această cauză, pe întreaga durată a contractului de muncă, salariul nu este egal de la o lună la alta, penalizările fiind de fapt nerealizări de plan. De asemenea, conform pct.7 din Regulamentul…, agenţii de turism vor beneficia de bonusuri sau penalizări la diurnă, proporţional cu realizarea, respectiv, nerealizarea planului de venituri la agenţiile în care şi-au desfăşurat activitatea.
Prin semnarea actului adiţional, contestatorul şi-a exprimat acordul ca salarizarea să se efectueze, în funcţie de realizarea indicatorilor cantitativi şi calitativi, conform algoritmului de calcul. De la data de ….. şi până la data desfacerii CIM, contestatorul nu a adresat vreo cerere angajatorului prin care să-i aducă la cunoştinţă că nu a avut la cunoştinţă, într-o lună, indicatorii preconizaţi a fi atinşi.
Referitor la acordarea sporului de 15% din salariu de bază, contestatorul invocă atât prevederile art. 123 din Codul Muncii, dar în egală măsură susţine că îi sunt aplicabile şi art.41 alin.2 lit e) din CCMU la nivel naţional pentru anii 2007 -2010.
Referitor la plata orelor suplimentare si a orelor lucrate în filele libere si In zilele de sărbătorile legale ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite, învederăm instanţei, că în speţă contestatorului nu îi sunt aplicabile prevederile art. 10 din CCMU la nivel naţional, salariatul aflându-se sub imperiul contractului colectiv de muncă al SC ATLASSIB SRL şi care prevede la art. 13 alin.3 că sporul pentru munca efectuată suplimentar se stabileşte la 75% din salariul de bază, care s-a plătit.
În privinţa sporului de vechime de 5% pentru 3 ani vechime în muncă, acest spor este incorporat în sporul de fidelitate în holding şi nu se acordă separat faţă de acesta.
În privinţa capătului de cerere referitor la plata sporului de fidelitate în holding de “% pentru perioada ……. contestatorul a înţeles să se prevaleze, pentru prima dată, de dispoziţiile CCM la nivel de unitate, art. 36; însă, intimata i-a acordat acest spor , astfel cum reiese din „fluturaşii” primiţi lunar.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 115 C.Pr.Civ.
În susţinere intimata a arătat că înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul contestatorului, martori.
S-au anexat o serie de acte, în copie ….
La termenul din …instanţa a încuviinţat ambelor părţi proba cu acte şi cu puncte de interogatoriu – probe administrate în cauză; a fost prorogată discutarea probei testimoniale şi a probei cu expertiză contabilă.
La termenul din ……intimata a invocat excepţia prescripţiei parţiale a dreptului la acţiune în ceea ce priveşte capetele de cerere nr. 2, 3, 4, 5 şi 6 pentru perioada …… La acelaşi termen s-a încuviinţat de către instanţă efectuarea probei cu expertiză contabilă, probă administrată în cauză
La termenul din …instanţa a unit cu fondul soluţionarea excepţiilor raportat la art. 137 al.2 C.pr.civ. La ….s-a încuviinţat proba testimonială pentru ambele păr
Pentru o mai bună soluţionare a întregii cauze, instanţa va analiza întâi contestaţia formulată împotriva deciziei de concediere, urmând ca – în funcţie de soluţia dată asupra acesteia – să soluţioneze ulterior cele două excepţii invocate de intimată şi celelalte cereri ale contestatorului.
Astfel, contestatorul a invocat excepţia nulităţii absolute a deciziei de concediere nr. …..emisă de intimată raportat la art. 268 al. 2 lit. f Codul Muncii (forma în vigoare la acel moment).
Conform art. 268 al.2 Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, decizia trebuie să cuprindă: „ a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; … f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata”.
Pentru a se preveni eventualele comportări abuzive ale angajatorilor, prin care ar leza drepturile şi interesele legitime ale salariaţilor, Codul muncii reglementează în mod expres condiţiile de fond şi de formă în care angajatorul poate dispune din propria iniţiativă concedierea salariatului, cu efect de încetare a contractului individual de muncă.
De asemenea, în cadrul condiţiilor de formă, alin.(2) al art.62 din Codul muncii dispune ca decizia de concediere să fie emisă în scris, să fie motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la instanţa judecătorească la care se contestă. Lipsa acestor elemente de motivare şi precizări atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere.
Decizia de concediere reprezintă un act unilateral, manifestarea de voinţă a angajatorului, care nu trebuie să se adreseze justiţiei ori altor organe pentru a solicita încetarea raporturilor juridice de muncă cu un anumit salariat. În schimb, salariatul are tot interesul să conteste în justiţie măsura de concediere, dacă o consideră ca fiind luată fără motive legale şi de fapt întemeiate. Apărarea împotriva unei măsuri abuzive nelegale ori neîntemeiate de îngrădire a exerciţiului dreptului la muncă constituie un drept constituţional fundamental al salariatului. Acest drept îl poate exercita numai în cunoştinţă de cauză, respectiv dacă este informat în mod corespunzător despre motivele de drept şi de fapt pe care angajatorul şi-a întemeiat decizia şi mijloacele procedurale prin care poate contesta măsura luată.
Odată declanşat litigiul şi angajatorul îşi poate face apărarea prin mijloacele procedurale legale, inclusiv prin exercitarea căilor de atac, respectarea legalităţii mijloacelor procedurale garantează desfăşurarea unui proces echitabil pentru toate părţile implicate. Precizările cu privire la termenul de contestare şi la instanţa judecătorească competentă să soluţioneze litigiul încă de la început, în cuprinsul deciziei de concediere, contribuie la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Totuşi, având în vedere faptul că decizia cuprinde posibilitatea contestării acestei decizii, instanţa este stabilită de legiuitor (nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii) iar contestatorul a formulat această contestaţie, instanţa de judecată reţine faptul că nulitatea absolută a deciziei nu mai poate fiinţa – a admite o astfel de sancţiune ar reprezenta un abuz de drept, un formalism, o rigiditate excesivă, neconforme cu principiul bunei credinţe şi al consensualităţii prevăzut de art. 8 al.1 C.M.
În ceea ce priveşte netemeinicia contestaţiei instanţa reţine următoarele aspecte: conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM ….între părţi au existat raporturi de muncă începând cu data de…., contractul fiind încheiat pe perioadă nedeterminată.
Conform contractului contestatorul a ocupat funcţia de agent turism fără loc de muncă fix, salariatul urmând a-şi desfăşura activitatea în orice agenţie a societăţii din localitatea Iaşi. Conform deciziei de concediere nr. …emisă de intimată şi contestată în prezenta cauză, intimata a dispus ca, începând cu data de……, să se desfacă disciplinar contractul de muncă încheiat cu contestatorul, angajat al firmei in calitate de Agent de turism la…., in temeiul art. 61 lit. a combinat cu art. 264 (1) lit. f din Codul Muncii si încetarea măsurii de suspendare a contractului individual de munca cu aceeaşi data.
Din cuprinsul deciziei de concediere instanţa de judecată reţine faptul că intimata face trimitere la referatul nr…., precum si la o serie de verificări ce au fost efectuate. S-a reţinut de către intimată faptul că au fost încălcate prevederile Regulamentului intern cap VI art. 30), pct. 2) constând in “executare defectuoasa a sarcinilor de serviciu ” si art.30, pct.28 constând in executarea unor lucrări străine de interesele societatii in timpul serviciului”. Fapta ce se pretinde a fi săvârşită de angajatul societăţii – contestator în prezenta cauză – o reprezintă aceea că în zilele de ….a acceptat si a primit în încăperea destinata personalului angajat, a doua persoane străine, care nu erau angajate al ….- astfel, se reţine în cuprinsul deciziei, d-nul …..se face vinovat de efectuarea altor activitati decât cele de serviciu, respectiv socializarea cu persoane străine, in scopuri de achiziţie de către agentul de turism a unor produse cosmetice, de la nişte persoane străine în timpul programului de munca. De asemenea se face vinovat de punerea in pericol a perimetrului destinat personalului angajat al societatii, in urma primirii a doua persoane străine în încăperea unde se aflau depozitate aparatura necesara emiterii biletelor de călătorie, imprimante, telefoane fixe si mobile, documente tipizate cu regim special, documente depuneri bancare, unitatile centrale care deservesc si asigura funcţionarea camerelor montate in cadrul agenţiei de turism Paris, precum si uşa de acces către seiful in care sunt depozitate sumele de bani încasate in urma vânzărilor. Totodata se arată faptul că acesta este vinovat si de socializarea cu persoane străine de societate si efectuarea unor activitati care nu aveau nimic în comun cu activitatea desfasurata de societate si sarcinile de serviciu pentru care cei doi agenţi de turism au fost delegaţi in Franţa, precum si efectuarea de tranzacţii cu produse cosmetice in timpul serviciului.
În baza rolului activ, instanţa reţine faptul că decizia nu este lovită de vreun motiv de nulitate absolută, fiind respectate dispoziţiile art. 62, 268 Codul Muncii şi art. 267 al.1 Codul Muncii, motiv pentru care va analiza pe fond temeinicia şi legalitatea acestei decizii.
În ceea ce priveşte netemeinicia deciziei de concediere contestatorul a invocat următoarele aspecte: nu este vinovat de săvârşirea vreunei fapte care să atragă desfacerea contractului de muncă; nu i se poate imputa şi dovedi o îndeplinire defectuoasă a sarcinilor de serviciu, nu a existat nici un prejudiciu pe care să-l fi produs intimatei. Exprimarea pe care intimata a adoptat-o în cuprinsul deciziei de concediere este evazivă, putând fi incluse o multitudine de fapte.
Potrivit art. 263 din Codul Muncii: „(1) Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor sai ori de cate ori constată ca aceştia au savarsit o abatere disciplinara. (2) Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici. . ”
Conform art. 61 lit.a Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară.
Conform Regulamentului Intern al societăţii intimate, regulament ce a fost aprobat în şedinţa de ….„ Prin abateri grave se înţelege: … neexecutarea la timp sau executarea defectuoasă a sarcinilor de serviciu, în mod repetat sancţionate cu avertisment, retrogradare, diminuare de salariu, suspendare a contractului de muncă…. Executarea unor lucrări străine de interesele societăţii în timpul serviciului…”.
Conform art. 39 al.2 lit. a Codul Muncii salariatul are obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului iar conform literei c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă.
Din probatoriul administrat în cauză instanţa reţine faptul că prin răspunsurile date de angajat în cadrul cercetării disciplinare se recunoaşte faptul că a fost primită în spaţiul destinat personalului angajat al intimatei o persoană străină, în acel spaţiu alături de contestator fiind si …, angajat al intimatei. Acest lucru a fost permis deşi contestatorul a arătat faptul că avea cunoştinţă de faptul că era interzisă primirea persoanelor străine în spaţiul respectiv întrucât în acest spaţiu se emit biletele de călători, există casa de bani, se păstrează documentele cu regim special.
Se arată faptul că această persoană străină a fost primită pentru a arăta produsele ce le avea la vânzare. Angajatul a mai recunoscut că a efectuat alte activităţi decât cele de serviciu prin primirea acestei persoane şi achiziţionarea de produse. Această situaţie reiese şi din capturile înregistrărilor camerelor de supraveghere ale agenţiei Paris (aspect necontestat de contestator şi invocat şi de angajatul ..în cadrul cercetării disciplinare), din declaraţia martorului audiat de instanţă precum şi din răspunsurile contestatorului la punctele de interogatoriu formulate de intimată (pct.4,5, 6, 10, 12, 13).
În aceste condiţii instanţa reţine faptul că angajatorul a săvârşit faptele prevăzute de Regulamentul intern al societăţii intimate, …., aceste fapte fiind apreciate ca abateri grave. Mai mult, din sarcinile de serviciu nr..reiese faptul că angajatul …avea obligaţia de a-şi folosi întreaga sa capacitate de muncă în interesul societăţii comerciale comportându-se în activitatea sa ca un bun gospodar, de a lua toate măsurile de prevenire a pagubelor sau altor probleme negative.
De asemenea, din circularele privind siguranţa şi securitatea în cadrul manipulării de valori depuse la filele ..(şi aduse la cunoştinţa angajatului conform actului depus la ….. instanţa reţine faptul că angajatul avea obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru evitarea pierderii, jafurilor sau atacurilor posibile. Se prevede obligaţia de a se asigura toate valorile şi de a nu se purta discuţii cu persoane străine.
Din Regulamentul de Ordine Interioară a agenţiilor din Franţa () reiese faptul că angajaţii din aceste agenţii au obligaţia de a asigura securitatea locului şi a bunurilor din agenţie, de a nu permite accesul persoanelor străine în spaţiul de lucru rezervat exclusiv angajaţilor precum şi în apartament.
În aceste condiţii, reţine instanţa, faptul că prin toate aceste acte enumerate mai sus, societatea intimată a acordat o mare importanţă securităţii locului de muncă, stabilirea sancţiunilor în cazul încălcării acestor reguli fiind clar precizată. Conform art. 29 din regulament „În cazul abaterilor grave sau repetate sancţiunea disciplinară aplicată va fi aceea a desfacerii contractului de muncă”.
Pentru motivele expuse instanţa reţine faptul că sunt aplicabile dispoziţiile art. 61 lit.a C.Muncii, fiind vorba de o abatere gravă săvârşită cu vinovăţie care tulbură activitatea angajatorului. Gravitatea abaterii (în afară de faptul că este prevăzută expres în R.O.I ca şi abatere gravă) este în strânsă legătură cu consecinţele abaterii disciplinare ( nu putem vorbi de prejudiciu, astfel cum arată contestatorul întrucât art. 61 lit.a Codul Muncii nu face vorbire de existenţa, respectiv obligativitatea existenţei vreunui prejudiciu, ci doar de o eventuală individualizare şi aplicare sancţiunii conform art. 266 Codul Muncii) aduse societăţii angajatoare şi reiese chiar din circularele privind siguranţa şi securitatea în cadrul manipulării de valori depuse la filele… Astfel, reţine instanţa, aceste circulare au fost emise urmare a infracţiunilor săvârşite asupra societăţii angajatoare astfel cum reiese din actele depuse la filele …dosar : furt armat cu sechestrare.
Nefondată este şi susţinerea contestatorului privind lipsa de proporţionalitate a sancţiunii desfacerii contractului de muncă având în vedere în primul rând că abaterea săvârşită este calificată ca şi o abatere gravă, conform regulamentului intern iar sancţiunea aplicabilă unei astfel de abateri este desfacerea contractului de muncă.
Pentru aceste motive instanţa va respinge contestaţia formulată de contestator împotriva deciziei de concediere nr…emisă de intimată precum şi (drept urmare firească) capetele de cerere privind reintegrarea pe postul de agent de turism deţinut anterior emiterii deciziei şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii acţiunii referitoare la capătul de cerere privind plata reţinerilor efectuate cu titlu de garanţie, instanţa o va admite pentru următoarele considerente: conform lg. nr. 22 din 18 noiembrie 1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, art. 16: „Garanţia în numerar şi dobinda aferent? pot fi ridicate de c?tre gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului sau de munca … în situaţia în care nu a cauzat o paguba sau cînd paguba a fost acoperit? în întregime. Agentul economic, autoritatea sau instituţia publica sunt obligate, în aceste cazuri, sa elibereze gestionarului, în termen de cel mult 10 zile, carnetul de consemnare împreun? cu o comunicare c?tre Casa de Economii şi Consemnaţiuni în care sa se arate ca titularul are dreptul sa ridice garanţia”.
În aceste condiţii cererea de restituire a garanţiei urmează a se face către societate pentru a se verifica de către aceasta dacă angajatul a cauzat sau nu o pagubă (în caz existenţei unei pagube săvârşite de angajat urmând a se acoperi această pagubă din garanţia constituită) şi abia ulterior, în cazul în care societate nu este de acord cu restituirea garanţiei, reclamantul are cale deschisă în instanţă.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune instanţa o va admite în parte pentru următoarele considerente: excepţia a fost invocată de intimată pentru capetele de cerere privind plata diurnei, contravalorii sporului pentru lucrul în timpul nopţii, orelor suplimentare, orelor lucrate în timpul repausului săptămânal şi a orelor lucrate în zilele de sărbătoare legală, a contravalorii sporului de vechime, plata reţinerilor efectuate abuziv cu titlu de penalizare. În ceea ce priveşte plata reţinerilor efectuate abuziv cu titlu de penalizare instanţa reţine faptul că reclamantul a solicitat plata acestora pentru perioada ….. conform precizărilor depuse la fila 14 dosar.
Conform art. 283 Codul Muncii: „(1) Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate: c) in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator”. Instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art. 155 C.Muncii conform cărora salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile precum şi alte adaosuri şi ale art. 141 Codul Muncii.
Termenul de calculare a prescripţiei se calculează conform art. 101 C.pr.civ. Mai reţine instanţa faptul că acţiunea contestatorului a fost introdusă la instanţă la data de …. conform filei 2 dosar, data de ….. reprezentând data înregistrării cererii. În aceste condiţii, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind plata reţinerilor efectuate abuziv cu titlu de penalizare pentru perioada …… instanţa va admite excepţia şi va respinge acest capăt de cerere ca fiind prescris. Pentru perioada ulterioară va respinge excepţia prescripţiei având în vedere precizările formulate de reclamant din care reiese faptul că cererile sunt pentru perioada …..(în termenul de prescripţie de trei ani), urmând a fi analizată cererea pe fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Reclamantul …a solicitat obligarea .. la plata următoarelor drepturi băneşti:
diferenţă diurnă pentru perioada …….
reţineri abuzive cu titlu de penalizare pentru perioada ……, contravaloarea sporului pentru munca lucrată noaptea pentru perioada …… (1904 ore),contravaloarea orelor suplimentare, orelor efectuate în timpul repausului săptămânal şi a orelor lucrate în zilele de sărbătoare legală pentru perioada ….. (904 ore),contravaloare spor vechime de 5% pentru perioada ……. ….contravaloare spor fidelitate în holding 7% pentru perioada …..compensarea concediului de odihnă pentru anul 2010.
În ceea ce priveşte primul capăt de cerere instanţa reţine următoarele: părţile au invocat modalităţi diferite de calcul a diurnei cuvenite reclamantului.
Potrivit dispoziţiilor art. 43 Codul muncii, delegarea reprezintă exercitarea temporară, din iniţiativa angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă. Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. 2 Codul muncii, salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil. Prin esenţă, „diurna” reprezintă o indemnizaţie plătită în perioada detaşării, zilnic, pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere suplimentare; este fixă, stabilită zilnic şi face parte din cheltuielile de detaşare care, alături de cheltuielile de transport şi cazare, nu intră în noţiunea de salariu.
La nivelul pârâtei au fost încheiate două contracte colective de muncă: contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. ..şi contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. ….
În ceea ce priveşte contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii…, înregistrat sub nr…., instanţa reţine că în cuprinsul acestui contract nu există nici o prevedere referitoare la cuantumul diurnei acordată salariaţilor delegaţi în străinătate. În aceste condiţii, sunt implicit aplicabile prevederile art. ..din contractul colectiv de muncă unica la nivel naţional pe anii …
Potrivit dispoziţiilor art. …din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii…, înregistrat sub nr…, salariaţii unităţii trimişi în delegaţie în străinătate beneficiază de diurnă în valută, în conformitate cu anexa la contract. Ulterior, prin acte adiţionale la contractul colectiv de muncă, înregistrate la ….a fost modificată anexa 2 tabel diurnă, fiind stabilită prin aceste acte adiţionale o valoare lunară a diurnei pentru delegarea în diferite ţări.
Potrivit disp. art… din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii … salariaţii unităţilor trimişi în delegaţie în străinătate beneficiază de o diurnă de deplasare al cărei cuantum se stabileşte prin negociere la nivel de ramură, grupuri de unităţi sau unitate. De asemenea, în acelaşi articol se prevede faptul că „nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplică la instituţiile publice”. Prin H.G. nr. 518/1995 sunt reglementate drepturile şi obligaţiile personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, dispoziţiile acestui act normativ aplicându-se ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice, precum şi altor instituţii publice, care trimit personal în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, personalului din regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, care se deplasează temporar în străinătate.
În ceea ce priveşte actul în baza căruia este stabilită diurna cuvenită reclamantei, instanţa mai reţine faptul că – aşa cum se prevede în contractul de muncă, litera J – reclamantul are dreptul la o diurnă negociabilă în limitele legale.Într-adevăr, conform contractului colectiv de muncă la nivel naţional, nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplică la instituţiile publice, în speţă, H.G. nr. 518/1995. Textul din contractul colectiv de muncă la nivel naţional are caracterul unei norme de trimitere la actul normativ menţionat mai sus, pe deplin aplicabil în cauza Însă, conform art. 17 alin. din Hotărârea de Guvern se precizează că se recomandă agenţilor economici, alţii decât cei prevăzuţi la art. 16 alin. (1), precum şi fundaţiilor, asociaţiilor şi altora asemenea, să aplice în mod corespunzător prevederile prezentei hotărâri.
Deci, norma este facultativă şi nu imperativă astfel că, în mod corect pârâta a plătit reclamantului drepturile de diurnă la nivel negociat din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, susţinerile acesteia fiind astfel corecte.
Practica altor instanţe depusă la dosar de nu poate obliga instanţa a da o soluţie identică întrucât nu reprezintă izvor de drept iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunţată la data de 6 decembrie 2007 în cauza Beian împotriva României, a precizat faptul că, divergenţele de jurisprudenţă constituie, prin natură, consecinţa inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanţe de fond având autoritate supra competenţei lor teritoriale iar rolul de a reglementa aceste contradicţii ale jurisprudenţei revine instanţei supreme.
În consecinţă, instanţa are în vedere în cauza de faţă diurna astfel cum a fost negociată cu angajatorul – societatea pârâtă – prin contractul colectiv de muncă.
În aceste condiţii raportat la expertiza contabilă instanţa reţine faptul că pentru perioada decembrie 2007-noiembrie 2010 reclamantul a fost delegat în afara ţării pentru un număr de 604 zile (în diferite ţări: Spania, Portugalia, Italia, Grecia, Franţa). Diurna cuvenită acestuia raportat la cele menţionate anterior este de ….. (conform CCM aplicabil) în timp ce reclamantul a primit doar ……. cu titlu de diurnă (…. – s-au avut în vedere fluturaşii de salarii, statele de plată lunare cu diurnele acordate; dispoziţiile de plată puse la dispoziţie de reclamant nu au putut fi avute în vedere – în mod corect consideră instanţa – întrucât nicăieri nu se specifică pe aceste dispoziţii că sumele ridicate de reclamant reprezintă diurnă acordată de pârâtă).
Pentru aceste motive instanţa va obliga pârâta să achite reclamantului drepturi băneşti reprezentând diferenţa dintre suma de ….. cuvenită cu titlu de diurnă pentru perioada ….. şi suma de ….. achitată acestuia cu titlu de diurnă pentru perioada menţionată.
În ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere – reţineri abuzive cu titlu de penalizare pentru perioada ……. – instanţa are în vedere concluziile expertului; acesta, în baza fluturaşilor de salarii a arătat instanţei faptul că s-au reţinut cu titlu de penalizare suma de … din salariul de bază pentru perioada ……… Raportat la perioada pentru care s-a respins excepţia prescripţiei precum şi la tabelul – anexa 3 – depus la fila … instanţa reţine faptul că pentru această ultimă perioadă suma reţinută este de ……
Potrivit dispoziţiilor art. 270 alin. 1 Codul muncii, salariaţii răspund patrimonial,în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor. Astfel, principalele modalităţi de stabilire şi recuperare a prejudiciului produs angajatorului – atât în cazul răspunderii patrimoniale cât şi a obligaţiei de restituire – sunt învoiala părţilor şi acţiunea în justiţie. În acest sens, în situaţia în care părţile nu se înţeleg, respectiv când salariatul nu recunoaşte producerea pagubei ori nu este de acord cu valoarea acesteia, singura cale aflată la îndemâna angajatorului păgubit este aceea de a sesiza instanţa competentă în vederea obligării salariatului la repararea prejudiciului.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 164 alin. 1 Codul muncii, nici o reţinere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Curtea Constituţională, prin decizia nr. 24/2003, a reţinut că interzicerea oricărei reţineri din salariu fără ca existenţa datoriei să fie stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă este conformă dispoziţiilor constituţionale.
Pentru aceste motive instanţa va obliga pârâta la plata către reclamant a drepturilor băneşti în cuantum de 954 lei cu titlu de penalizări reţinute în perioada …..
În ceea ce priveşte al treilea capăt de cerere – contravaloarea sporului pentru munca lucrată noaptea pentru perioada …….., instanţa reţine aplicabilitatea dispoziţiilor art. 122 al.1 C.pr.civ. conform cărora munca prestata intre orele 22.00-6.00 este considerata munca de noapte.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 163 Codul muncii, efectuarea orelor lucrate în timpul nopţii se dovedeşte prin condica de prezenţă, declaraţii de martori, sarcina probei aparţinând reclamantului .
Din expertiza efectuată în cauză – şi avută în vedere de instanţă – reiese faptul că reclamantul a lucrat pe timpul nopţii 184 ore în perioada indicată (expertul a avut în vedere pontajele din foile colective de prezenţă puse la dispoziţie de pârâtă); pentru aceste ore i se cuvine suma de ….. cu titlu de spor pentru lucrul în timpul nopţii, pentru această sumă urmând a fi admis şi acest capăt de cerere.
În ceea ce priveşte al patrulea capăt de cerere – contravaloarea orelor suplimentare, orelor efectuate în timpul repausului săptămânal şi a orelor lucrate în zilele de sărbătoare legală pentru perioada ……. – instanţa reţine aplicabilitatea următoarelor dispoziţii: art. 110 C.muncii prevede faptul că repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus. Conform art. 120 C.M. munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 109, este considerata munca suplimentara iar conform art. 122 C.M. munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia. In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru. Conform art. 132 al.1 Codul muncii repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica iar conform al.3 în situaţia în care nu se respectă acest repaus salariaţii vor beneficia de un spor stabilit prin C.I.M. sau CCM. În final, instanţa mai reţine şi aplicabilitatea dispoziţiilor art. 134 privitoare la zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează şi la art. 137 Codul Muncii ce prevăd compensarea muncii prestate în zilele de sărbătoare legale.
Mai mult, conform contractului individual de muncă însuşit de părţi se prevede, la pct. J, dreptul angajatului la un spor pentru lucrul în zilele libere. De asemenea, este menţionat şi dreptul la compensarea cu ore libere plătite a orelor prestate în afara programului de lucru.
Şi în acest capăt de cerere sarcina probei este răsturnată, reclamantul trebuind să facă dovada orelor prestate suplimentar, în timpul repausului săptămânal şi în timpul sărbătorilor legale. Conform expertizei efectuate în cauză reclamantului i se cuvine suma de ….. total spor pentru zilele libere şi cele de sărbătoare legală în perioada reţinută de instanţă. Expertul a avut în vedere faptul că reclamantul a lucrat 426 ore, aspect ce reiese din foile colective de prezenţă puse la dispoziţie de pârâtă.
Deşi nu s-a făcut dovada existenţei unei cereri a angajatorului în acest sens (acesta fiind cel care trebuie să aibă iniţiativa orelor suplimentare) instanţa reţine faptul că angajatorul le poate solicită în scris sau verbal. Solicitarea poate fi expresă dar şi implicită sau tacită (când angajatorul impune sarcini suplimentare faţă de cele curente, a căror îndeplinire reclamă prestarea unei munci suplimentare, fără a se face referire la timpul de lucru, ori când se încurajează prestarea orelor suplimentare în condiţiile în care necesităţile de serviciu impun acest lucru – Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. ….). În cauză instanţa a respectat şi dispoziţiile Directivei nr. 2003/88 din 4 noiembrie 2003 referitoare la unele aspecte ale organizării timpului de muncă..
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 168 Codul muncii, plata orelor suplimentare, orelor lucrate în timpul repausului săptămânal şi a orelor lucrate în zilele de sărbătoare legală se dovedeşte prin semnarea statelor de plată precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit.
Plata orelor suplimentare, a orelor lucrate în timpul nopţii, a orelor lucrate în zilele de sărbătoare legală precum şi în timpul repausului săptămânal sunt prevăzute atât în Codul Muncii cât şi în Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, independent de împrejurarea că au fost inserate sau nu în contractul individual de muncă sau că s-a făcut o cererea sau nu, în acest sens, de către angajat. Conform art. 38 Codul Muncii salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, orice tranzacţie prin care se urmăreşte un astfel de scop sau limitarea acestor drepturi fiind lovită de nulitate.
În ceea ce priveşte plata orelor suplimentare instanţa va respinge cererea întrucât din expertiza efectuată reiese faptul că reclamantul a efectuat activitate doar în timpul zilelor de sărbătoare legală şi în timpul repausului săptămânal; va admite cererea din acest punct de vedere urmând a obliga pârâta la plata drepturilor băneşti în sumă de 1461,46 lei reprezentând contravaloarea orelor lucrate în timpul repausul săptămânal şi a sărbătorilor legale pentru perioada ……..
În ceea ce priveşte al cincilea capăt de cerere – contravaloare spor vechime de 5% pentru perioada …….
Din studierea contractului individual de muncă înregistrat la ..reiese faptul ca părţile nu au negociat sporul de vechime.
Conform art. 41 al.1 şi 3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pe anii 2007-2010 părţile contractante sunt de acord cu includerea unor sporuri în salariul de bază care să reprezinte retribuţia pentru munca prestată şi condiţiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu. Sporul minim ce se acordă în condiţiile acestui contract pentru vechime în muncă este de 5% pentru 3 ani vechime, putând ajunge până la maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază.
Astfel, faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa reţine că sporul minim pentru o vechime de 3 ani este de 5% din salariul de bază, părţile unui raport de muncă putând însă negocia şi acordarea unui spor mai mare de 5%. Cum în speţă nu s-a făcut dovada unei negocieri între părţi, instanţa reţine că parata avea obligaţia a acorda salariatului un spor de vechime de 5% din salariul de bază, motiv pentru care cererea reclamantului apare întemeiată, acesta având vechimea necesară. Studiind şi expertiza efectuată în cauză instanţa reţine faptul că reclamantului i se cuvine suma de …… reprezentând contravaloarea sporului de vechime în muncă calculat în procent de 5% pentru perioada …….
În ceea ce priveşte al şaselea capăt de cerere – contravaloare spor fidelitate în holding 7% pentru perioada …..
Acest spor a fost negociat de părţi la momentul încheierii contractului de muncă – litera J al.2 lit.b . Sporul se regăseşte şi în CCM la nivel de unitate nr. …şi se acordă pentru vechimea în holding de la 3 la 5 ani în cuantum de 7% din salariul de bază lunar. Conform expertizei efectuate în cauză reclamantului i se cuvine suma de ….., instanţa urmând a admite şi acest capăt de cerere pentru suma precizată.
În ceea ce priveşte al şaptelea capăt de cerere – compensarea concediului de odihnă pentru anul 2010 – instanţa reţine aplicabilitatea dispziţiilor art. 146 C.M. conform cărora concediul de odihna se efectueaza in fiecare an. Conform al.2 „ Prin exceptie de la prevederile alin. (1), efectuarea concediului in anul urmator este permisa numai in cazurile expres prevazute de lege sau in cazurile prevazute in contractul colectiv de munca aplicabil.(3) Angajatorul este obligat sa acorde concediu, pana la sfarsitul anului urmator, tuturor salariatilor care intr-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihna la care aveau dreptul.(4) Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca.”
În speţă, se reţine de către instanţă că pe parcursul anului 2010 reclamantul nu a beneficiat de întreaga perioadă de concediu de odihnă la care era îndreptăţit conform contractului individual de muncă (sarcina probei aparţinând paratei). Astfel, conform contractului individual de muncă – litera J – reclamantul era îndreptăţit la 21 zile de concediu de odihnă anual.
Având în vedere faptul că raporturile de muncă dintre părţi au încetat, instanţa constată că este întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la compensarea în bani concediul neefectuat aferent anului 2010, raportat la perioada lucrată. Din expertiza efectuată instanţa reţine faptul că reclamantului i se cuvine suma de ….. pentru 3 zile. Expertul a avut în vedere foile colective de prezenţă şi fluturaşii de salarii. Instanţa nu va avea în vedere suplimentul la raportul de expertiză întrucât expertul a calculat drepturile băneşti cuvenite reclamantului pentru perioada 2007-2010, depăşind cadrul procesual stabilit de reclamant.
Dreptul la concediul de odihnă este prevăzut de art. 39 al.1 lit.c C.M. şi nu poate face obiectul unei cesiuni, renunţări sau limitări conform art. 139 C.M., dispoziţii conforme cu Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4.11.2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru. Această directivă „obligă statele membre să ia măsurile necesare pentru a asigura fiecărui lucrător un concediu anual plătit, de cel puţin 4 săptămâni, în condiţiile de acordare prevăzute la nivel naţional. Dreptul la concediu anual plătit constituie un principiu de importanţă deosebită a dreptului social comunitar, de la care nu este permisă nici o derogare şi pe care autorităţile naţionale trebuie să-l pună în aplicare în limitele prescrise de directivă” – Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, prima cameră, cauza C-124/05, Hotărârea din 6.04.2006.
Curtea Constituţională a reţinut, în cuprinsul deciziei nr. 312/08.07.2004 faptul că „O componentă esenţială a dreptului muncii o reprezintă protecţia socială a muncii, ce cuprinde, la rândul ei, aspectele prevăzute în art.41 alin.(2) din Constituţie, republicată, printre care se regăseşte şi concediul de odihnă plătit. Acesta nu poate constitui obiect de tranzacţie, nu poate fi retras şi nici nu se poate renunţa la el, angajatorul putând negocia, în limitele prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă, doar durata, condiţiile şi perioadele de efectuare a concediului de odihnă. Dreptul la concediu de odihnă este stabilit proporţional cu munca prestată de către salariat într-un an calendaristic, compensarea în bani stabilindu-se astfel tot în funcţie de durata timpului în care s-a prestat munca. Aşadar, indiferent de motivele încetării contractului individual de muncă şi de durata care a trecut de la încheierea contractului de muncă până în momentul încetării acestuia, salariatul a prestat muncă şi, proporţional cu perioada lucrată, a câştigat dreptul la concediu de odihnă. Întrucât, din cauza încetării contractului individual de muncă, acesta nu mai poate efectua concediul de odihnă la care are dreptul, apare ca fiind constituţională obligaţia angajatorului să-l compenseze în bani”.
Pentru toate aceste considerente instanţa de judecată va admite în parte acţiunea, astfel cum a fost completată şi precizată, formulată de …..în contradictoriu cu intimata …
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată instanţa reţine faptul că, în cadrul prezentului dosar, s-au efectuat următoarele plăţi: reclamantul a achitat suma de …. cu titlu de onorariu provizoriu expert, acesta fiindu-i admisă cererea de ajutor public judiciar pentru suma de …. cu titlu de diferenţă onorariu expert. Deci, în total onorariul expertului este de ….. Raportat la obiectivele expertizei, la capetele de cerere admise, la dispoziţiile art. 18 şi 19 O.U.G. nr. 51/2008 instanţa va obliga la plata către stat ambele părţi: pârâta va plăti suma de …. iar reclamantul suma de ….
De asemenea, instanţa va avea în vedere faptul că intimata a făcut dovada plăţii onorariului de avocat de ….. Raportat la soluţia de admitere în parte a acţiunii reclamantului instanţa va obliga contestatorul la plata către intimată a sumei de ….cu titlu de cheltuieli de judecată conform art. 274 C.pr.civ.
