ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINŢA CIVILĂ NR. 6387
ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 21.09.2010
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREŞEDINTE: CLAUDIA ALBEANU
JUDECĂTOR: MIOARA ALDEA
ASISTENT JUDICIAR: LIVIA SOARE
ASISTENT JUDICIAR: TUDOR ANDREESCU
GREFIER : MARIANA DINCĂ
Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect contestaţie decizie de concediere formulată de contestatorul S.D., în contradictoriu cu intimatul O.N.P.C.E.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă contestatorul, prin apărător, cu împuternicire avocaţială la dosar şi intimatul, prin al M.A.N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că părţile au avut termen în cunoştinţă pentru această dată.
Intimatul, prin consilier juridic, depune la dosar demersul O.N.P.C.E. pentru desemnarea unui consilier juridic care să o reprezinte în instanţă, Ordinul 75/2009 şi instrucţiunile privind activitatea legislativă şi de asistenţă juridică în M.A.N., comunicând şi părţii adverse un exemplar al acestor înscrisuri.
Contestatorul, prin apărător, învederează că solicită îndreptarea încheierii de şedinţă din 08.07. 2010, în sensul că Ordinul ce trebuia depus la dosar este Ordinul privind numirea Directorului O.N.P.C.E. respectiv Ordinul depus la acest termen la dosar.
Totodată arată că a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a consilierului juridic al MApN raportat la faptul că iniţial pârâta era în subordinea S.G.G. Cum prin lege această instituţie a trecut în subordinea MApN, nu mai insistă în excepţia lipsei calităţii de reprezentant întrucât s-a lămurit cu privire la această chestiune prin studierea actelor ce i-au fost comunicate.
Tribunalul acordă părţilor prezente cuvântul, în formulare de probe.
Părţile, având pe rând cuvântul, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 167 C.pr.civ. Tribunalul încuviinţează pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, apreciind-o pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat şi probe noi de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbateri în fond.
Contestatorul, prin apărător, solicit admiterea cererii astfel cum a fost formulată, arătând că au fost încălcate de către intimata principii constituţionale şi principii de dreptul muncii deoarece, nefiind abrogate dispoziţiile din Legea 164/2001 şi din Legea 53/2003, care fac trimitere la cumularea pensiei cu salariu, aceste dispoziţii sunt în vigoare.
Solicită să se aibă în vedere faptul că face parte din categoria persoanelor care au fost supuse unor acte de reducere a efectivelor militare, tocmai în vedere respectării legislaţiei europene.
Învederează că prin prezenta acţiune a atacat atât decizia cât şi motivarea menţionată în cuprinsul deciziei şi arată că nu se încadrează în dispoziţiile art. 56 lit. K din Legea 164/2001 şi nici în dispoziţiile art. 53 din Codul Muncii. Solicită să se aibă în vedere că, conform art. 38 din Legea 53/2003, salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.
De asemenea, consideră că intimatul se află într-o gravă eroare cu privire la temeiul în baza căruia a încetat contractul individual de muncă întrucât art. 59 lit. g a fost declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională.
Din înscrisurile depuse la dosar de către intimat la termenul anterior consideră că intimatul este în eroare şi se face apărare pe concediere şi nu pe o încetarea a contractului individual de muncă.
Consideră că strict procedural dar şi ca o problema de drept nu se poate proceda la încetarea contractului de muncă dar şi la concediere.
Intimatul, prin consilier juridic, solicită respingerea acţiunii, ca neîntemeiată pentru motivele arătate în întâmpinare şi precizează că dreptul de a opta este stabilit prin lege. Conform Legii 329/2009 beneficiarii drepturilor de au obligaţia să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, în termenul prevăzut de lege.
Consideră că dispoziţiile Legii 329/2009 sunt operante iar art. 38 din Legea 53/2003 nu este operabil.
Contestatorul, prin apărător, solicită amânarea pronunţării pentru depunerea de concluzii scrise.
Tribunalul pune în vedere părţii să depună la dosar concluzii scrise până la sfârşitul şedinţei de judecată, cu precizarea că doar în cazul în care Tribunalul va avea nevoie de timp pentru a delibera va amâna pronunţarea.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII a, contestatorul S.D. a chemat în judecată pe intimatul O.N.P.C.E.solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a deciziei de încetare a contractului individual de muncă, să se dispună repunerea în situaţia anterioară emiterii deciziei, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale şi de altă natură cuvenite de la data încetării raporturilor de muncă şi până la data reintegrării efective, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, contestatorul a arătat că a încheiat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată nr.73 cu O.N.P.C.E. la data de 10.06.2008, în urma promovării examenului organizat de către pârât.
În temeiul acestui contract a fost angajat în funcţia de consilier juridic IV având atribuţiile prevăzute în fişa postului, anexă la contractual individual de muncă.
Menţionează faptul că, la data încheierii contractului individual de muncă, O.N.P.C.E.era instituit drept organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Guvernului României şi în coordonarea secretarului general al Guvernului.
La data de 09.11.2009, în Monitorul Oficial al României, Partea I, a fost publicată Legea nr. 329 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Prin dispoziţiile art. 65, O.N.P.C.E.a trecut în subordinea M.A.N.
Potrivit dispoziţiilor Capitolului IV “Măsuri privind regimul cumulului pensiei cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare”, din acelaşi act normativ, s-au instituit măsuri prin care salariaţii care cumulează pensia cu salariul sunt obligaţi să opteze între suspendarea plăţii pensiei, pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, respectiv 1693 lei.
Această opţiune se instituie ca o obligaţie pentru salariat. În cazul în care această opţiune nu este exprimată în termenul legal (până la data de 09 decembrie 2009) se prevede încetarea de drept a raporturilor de muncă. (art. 20 din Legea nr. 329/2009).
În aplicarea acestor dispoziţii legale s-a emis Ordinul Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, interimar nr. 1730 din 20.11.2009.
Arată faptul că are şi calitatea de cadru militar în rezervă, specialitatea “Justiţie Militară”, fiind disponibilizat din cadrul M.A.N. cu drept de militară de serviciu anticipată parţială, conform dispoziţiilor Legii NR.80/1995 privind statutul cadrelor militare şi potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998.
În acest context, la data de 26.11.2009, pârâtul i-a comunicat prin adresa nr. CE 3842 din 26.11.2009 faptul că, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din Legea nr.329/2009 şi a art. 7 din Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, interimar nr. 1730/2009 este obligat să-şi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei şi încetarea raporturilor de muncă.
Dat fiind faptul că nu şi-a exprimat opţiunea în termenul legal, intimatul i-a comunicat înştiinţarea nr. CE 3960/09.12.2009 prin care i s-a acordat un preaviz de 15 zile lucrătoare .
La data de 17.12.2009 a fost emisă decizia nr. CE 4038 de încetare a contractului individual de muncă începând cu data de 04.01.2010- comunicată la data de 31.12.2009.
Consideră că decizia de concediere nr. CE 4038/17.12.2009 este netemeinică şi nelegală, deoarece prin conţinutul acesteia au fost încălcate flagrant o serie de prevederi ale legii fundamentale ( României), ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, precum şi ale unor legi organice (Legea nr.53/2003-Codul Muncii şi Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat).
Astfel, au fost încălcate prevederile art. 41 alin.(l) din Constituţie, care statuează faptul că în România dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei precum şi a locului de muncă este liberă.
De asemenea, au fost încălcate flagrant prevederile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
Astfel, potrivit art.26 din această lege “Persoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate în muncă, pe durata nedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării.
Persoanele prevăzute la alin.(1) pot cumula pensia cu veniturile realizate indiferent de nivelul veniturilor respective.”
Legea nr.164/2001 – lege organică – nu a fost abrogată până în prezent astfel încât, dispoziţiile legale referitoare la cumulul pensiei militare de stat cu salariul obţinut în mediul privat sau în instituţii bugetare de stat sunt în vigoare şi în momentul de faţă.
Legea nr.329/2009 – lege ordinară – nu poate înfrânge dispoziţiile unei legi organice, respectiv Legea nr.164/2001.
În ceea ce priveşte Legea nr. 53 —Codul Muncii, de asemenea lege organică, arată faptul că: temeiul de drept privind încetarea contractului individual de muncă invocat în decizia contestată nu se încadrează în situaţiile prevăzute de disp.art.56 lit. a)-k); – dispoziţiile art. 3 care se constituie ca o garanţie constituţională prevăd la alin.(3) faptul că, “Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o profesie, oricare ar fi acestea.”; – dispoziţiile art. 38 arată faptul că, salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la aceste drepturi sau limitarea lor fiind lovită de nulitate.
Apreciază că prin încetarea raporturilor de muncă ca efect al deciziei nr. CE 4038/17.12.2009, s-a constituit un fapt de directă, sancţionat de Legea nr.53/2003 – Codul Muncii, precum şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care România a aderat.
În drept, au fost invocate dispoziţiile din Constituţia României, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, disp.art.3, 38, 56 din Codul Muncii, art.26 din Legea nr.164/2001 coroborate cu disp.art.24 din OG nr.7/1998.
Intimatul O.N.P.C.E. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată a contestatorului ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În conformitate cu Legea 164/2001 privind pensiile militare de stat, art. 26 – (1) „Persoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate în muncă, pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării. (2) Persoanele prevăzute la alin. (1), cu excepţia celor aflate în situaţiile prevăzute la art. 59 alin. (1) lit. g), pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective”.
Astfel, textul de lege sus menţionat – cât şi textele de lege invocate de contestator: art. 41 din Constituţie, Legea nr. 53 – Codul Muncii – garantează dreptul pensionarilor militari care beneficiază de pensie anticipată de a încasa în continuare această pensie, chiar dacă se încadrează în muncă în condiţiile legii, însă nu instituie în patrimoniul acestora un drept de a fi angajaţi într-o anumită funcţie, instituţie sau pe un anumit post.
Mai mult decât atât, textul de lege menţionat nu instituie în sarcina unităţilor angajatoare obligaţia de a menţine în funcţie personalul care beneficiază de pensie anticipată.
Totodată, conform Legii nr. 329/2009 art. 20, “Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu”.
Prin adresa nr. CE. 3842/26.11.2009, O.N.P.C.E. a pus în vedere contestatorului că, în termenul prevăzut de lege, să-şi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei şi încetarea raporturilor de muncă. Cu toate acestea, contestatorul, aşa cum declară şi în acţiunea formulată, nu şi-a îndeplinit această obligaţie a exprimării opţiunii.
Acest fapt a stat la baza deciziei de desfacere a contractului de muncă.
În condiţiile în care prevederile Legii nr. 329/2009 sunt dispoziţii speciale, având aplicabilitate numai în cazul în care pensionarul se angajează într-o instituţie sau autoritate publică, instituind limite în cadrul cărora poate fi cumulată pensia cu salariul încasat într-o instituţie bugetară, consideră acţiunea contestatorului ca netemeinică, motiv pentru care solicită să se respingă şi să se constate că raporturile de muncă dintre contestator şi intimat au încetat de drept, intimatul acţionând legal.
Au fost depuse la dosar, în copie, înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:
Prin contractul individual de muncă încheiat şi înregistrat depus, în copie, la filele 6-7 din dosar, contestatorul a devenit salariatul O.N.P.C.E. începând cu data de 10.06.2008, pe durată nedeterminată.
Prin adresa nr. CE/3842/26.11.2009 emisă de intimat, depusă, în copie, la fila 11 din dosar, contestatorului i s-a adus la cunoştinţă faptul că au intrat în vigoare prevederile capitolului IV din Legea nr. 329/2009 şi că în conformitate cu art. 19 alin.3 din lege, până la data de 9.12.2009 inclusiv, are obligaţia de a-şi exprima în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei şi încetarea raporturilor de muncă sau menţinerea în plată a uneia dintre pensiile al cărei cuantum permite cumulul.
Contestatorului i s-a acordat un preaviz de 15 zile lucrătoare, în perioada 10.12.-31.12.2009, prin preavizul nr. CE/3960/09.12.2009 depus, în copie, la fila 14 din dosar.
Prin decizia emisă de O.N.P.C.E. depusă, în copie, la fila 15 din dosar, s-a dispus încetarea de drept a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată al contestatorului, consilier juridic IV în cadrul Biroului juridic şi resurse umane, începând cu data de 04.01.2010.
În motivarea deciziei se arată că încetarea de drept a raporturilor de muncă are loc în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 329/2009, prin neîndeplinirea obligaţiei salariatului de a-şi exprima în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă.
Potrivit dispoziţiilor art. 17 alin.1 din Legea nr. 329/2009 beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Prin urmare, prin acest text de lege s-a restrâns dreptul de a cumula veniturile salariale cu cele din pensie, atunci când sunt îndeplinite două condiţii: angajator este o autoritate sau instituţie publică centrală sau locală, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, sau o regie autonomă, societate naţională, companie naţională sau societate comercială la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat sau de o unitate administrativ-teritorială, pe de o parte, şi nivelul pensiei nete depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie, pe de altă parte.
Potrivit dispoziţiilor alin.2 prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care: a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi; b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.
În speţă, din înscrisurile depuse, în copie, la dosar, respectiv din copia cuponului de pensie de la fila nr. 16, rezultă că partea contestatoare este titularul unui drept de pensie în sistemul militar, şi a cumulat pensia, a cărei valoare este peste limita precizată de textul de lege, cu venituri salariale obţinute de la intimatul instituţie publică.
Conform dispoziţiilor art. 18 alin.1 pensionarii prevăzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfăşoară activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Aşadar, prin norma de drept mai sus menţionată s-a oferit persoanelor care au calitatea de pensionari cumularzi sau care devin pensionari cumularzi dreptul de a opta între continuarea activităţii în baza contractului individual de muncă, raportului de serviciu sau a actului de numire şi, deci, a realiza venituri salariale sau asimilate acestora, şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire.
Contestatorul nu şi-a exprimat opţiunea în sensul impus de actul normativ, după cum rezultă din copiile declaraţiilor de la filele 12-13 din dosar, ataşate înştiinţării nr. CE 3842/26.11.2009, şi din recunoaşterea contestatorului din motivarea cererii de chemare în judecată.
Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu, conform dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 329/2009.
Prin urmare, în mod legal şi temeinic, intimata a procedat la emiterea deciziei de încetare de drept a contractului individual de muncă, decizie contestată în prezenta cauză.
Susţinerea în sensul că au fost încălcate o serie de prevederi ale legii fundamentale nu este întemeiată, în condiţiile în care prin controlul de constituţionalitate efectuat de Curtea Constituţională s-a decis că actul normativ este constituţional în măsura în care prevederile art. IV din lege nu se referă la persoanele care pe durata mandatului este stabilită expres prin Constituţie(în speţă, nu ne aflăm într-o asemenea ipoteză), singura autoritate competentă a se pronunţa asupra constituţionalităţii actului normativ hotărând astfel.
Nu se poate reţine că a fost încălcat dreptul la muncă consfinţit de art. 41 alin.1 din Constituţia României, deoarece textul de lege nu interzice desfăşurarea raporturilor de muncă ci conferă celui în drept posibilitatea să opteze pentru continuarea raporturilor de muncă şi suspendarea plăţii pensiei, or încetarea raporturilor de muncă şi plata pensiei.
De altfel, Curtea Constituţională a fost sesizată să se pronunţe asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, reţinându-se că în motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se arată că “adoptarea acestui act normativ reprezintă o încălcare gravă a art. 117 alin. (2), art. 41 alin. (1) şi (5), a art. 16 alin. (1), a art. 44 din Constituţia României”.
Or, prin Decizia nr. 1414/2009 din 04/11/2009 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 796 din 23/11/2009 s-a constatat că Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional este constituţională în măsura în care prevederile cap. IV din lege nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituţie.
Astfel, Curtea a reţinut că numai în măsura în care reglementarea prevăzută în cap. IV al legii nu se referă la aceste categorii de persoane, soluţia legislativă adoptată de legiuitor în privinţa reglementării cumulului pensiei cu veniturile salariale sau, după caz, asimilate salariilor, este în concordanţă cu prevederile constituţionale.
De asemenea, prin Decizia nr. 82/2009 referitoare la admiterea excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat şi al celor de serviciu pronunţată de Curtea Constituţională s-a statuat că interdicţiile şi obligaţiile impuse prin ordonanţă afectează prin limitare atât dreptul la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, cât şi dreptul la muncă consacrat prin art. 41 din Legea fundamentală.
Deşi este recunoscut faptul că este afectat prin limitare dreptul la muncă, Curtea nu a exclus posibilitatea unei astfel de măsuri cu condiţia ca ea să fie dispusă nu prin OUG ci printr-o soluţie legislativă adecvată(Curtea face, de asemenea, precizarea că, prin constatarea neconstituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 230/2008, Guvernul nu este împiedicat să promoveze, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale amintite mai sus, a principiilor neretroactivităţii legii, nediscriminării şi egalităţii în drepturi şi a celorlalte norme şi principii prevăzute de Constituţie, măsurile necesare cu privire la cazurile şi condiţiile în care pensia poate fi cumulată cu veniturile realizate din muncă).
Cum, în speţă, dispoziţiile legale care reglementează cumulul pensiei cu salariul stabilite prin Legea nr. 329/2009, sunt declarate constituţionale în limitele precizate prin Decizia nr. 1414 din 04/11/2009, nu se poate reţine ca întemeiată apărarea formulată de contestator.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia au fost încălcate flagrant prevederile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat Tribunalul reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 164/2001 republicată persoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate în muncă, pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării.
Conform alin.2 din acelaşi text de lege persoanele prevăzute la alin. (1), cu excepţia celor aflate în situaţiile prevăzute la art. 59 alin. (1) lit. g), pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective.
Cu toate acestea, Tribunalul reţine că, deşi Legea nr. 329/2009 nu prevede în mod expres abrogarea dispoziţiilor art. 29 alin.2 din Legea nr. 164/2001, intrarea în vigoare a noilor dispoziţii de lege referitoare la condiţiile în care beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public pot cumula pensia cu veniturile provenite din activităţile menţionate de lege a avut ca efect abrogarea implicită a dispoziţiilor de lege a căror încălcare o invocă reclamantul.
În ceea ce priveşte susţinerea conform căreia s-a încălcat Legea nr. 53/2003, Tribunalul reţine următoarele.
Dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 53/2003 prevăd care sunt cauzele de încetare a drept ale contractului individual de muncă.
Deşi, temeiul de drept privind încetarea contractului individual de muncă invocat în decizia contestată, nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 56 lit. a-k din Legea nr. 53/2003, Tribunalul reţine că tot autoritatea legiuitoare, a reglementat printr-un act normativ special respectiv prin lege organică, adică prin dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 329/2009, faptul că neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu, conform dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 329/2009.
Or, în condiţiile reţinerii constituţionalităţii actului normativ prin care a fost adoptată această soluţie legislativă criticile formulate de către contestator nu pot fi primite.
În ceea ce priveşte susţinerea contestatorului în sensul că au fost încălcate dispoziţiile art. 3 şi ale art. 38 din Legea nr. 53/2003, Tribunalul reţine următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 3 alin.1 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii libertatea muncii este garantată prin Constituţie. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.
În contextul anterior menţionat, chiar dacă soluţia adoptată de legiuitor reprezintă o afectare prin limitare a dreptului la muncă, ea este efectuată printr-o soluţie legislativă permisă de instanţa de control constituţional care a statuat(în motivarea Deciziei nr. 82/2009) că Guvernul nu este împiedicat să promoveze, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale amintite […], a principiilor neretroactivităţii legii, nediscriminării şi egalităţii în drepturi şi a celorlalte norme şi principii prevăzute de Constituţie, măsurile necesare cu privire la cazurile şi condiţiile în care pensia poate fi cumulată cu veniturile realizate din muncă, este în concordanţă cu aceasta, iar prin Decizia nr. 1414/2009 din 04/11/2009 s-a constatat că Legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional este constituţională în măsura în care prevederile cap. IV din lege nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituţie.
Prin dispoziţiile art. 38 din Codul muncii se prevede că salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Acest text de lege nu este încălcat pentru că în niciun caz salariatul nu renunţă la drepturile recunoscute de lege, spre exemplu cele din art. 39 ale Codului Muncii, şi care presupun existenţa unui contract de muncă în derulare, întrucât problema în litigiu se referă la o cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă şi nu la renunţarea din partea salariatului la unul dintre drepturile care derivă din executarea unui asemenea contract.
În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că Legea nr. 329/2009 este o lege ordinară care nu poate înfrânge dispoziţiile unei legi organice, Tribunalul reţine că nu este o critică întemeiată câtă vreme şi Legea nr. 329/2009 este o lege organică, în sensul art. 73 alin.3 din Constituţia României şi a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comună din data de 15 septembrie 2009.
Pentru motivele de fapt şi de drept anterior expuse, reţinând că în cauză a intervenit încetarea de drept a contractului individual de muncă al contestatorului, în baza art. 20 din Legea nr. 329/2009, că decizia emisă este legală şi temeinică, se va dispune respingerea acţiunii privind constatarea nulităţii absolute a deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. CE 4038 din 17.12.2009, cererea privind repunerea în situaţia anterioară emiterii deciziei şi cererea privind obligarea intimatei la plata drepturilor salariale şi de altă natură cuvenite de la data încetării raporturilor de muncă şi până la data reintegrării efective, ca neîntemeiată.
În baza dispoziţiilor art. 274 Cod de procedură civilă şi cererea privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată, deoarece intimatul nu a căzut în pretenţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge acţiunea formulată de contestatorul S.D. în contradictoriu cu intimatul O.N.P.C.E. cu sediu în Bucureşti, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21.09.2010.
Preşedinte Judecător
CLAUDIA ALBEANU MIOARA ALDEA
Asistent judiciar Asistent judiciar
LIVIA SOARE TUDOR ANDREESCU
Grefier
MARIANA DINCĂ
Red. Jud. CA/04.10.2010/tehnored. CA/4 ex.
Comunicat 2 exemplare/ 2010
