R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA CONFLICTE DE ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinţa nr. 1247/2012
Şedinţa publică de la 02 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREŞEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol fiind judecarea acţiunii formulată de petenta Ţ.A.M.C. în contradictoriu cu intimata U.J.T.S., având ca obiect contestaţie decizie de concediere .
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns petenta , lipsă fiind intimata, care a fost reprezentată de avocat J.E.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Avocat J.E. a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: bilanţul prescurtat al rezultatului exerciţiului financiar la 31.12.2011,, repartizarea rezultatului exerciţiului financiar la 31.12.2011, situaţia activelor imobilizate pentru activităţile fără scop patrimonial, situaţia activelor imobilizate pentru activităţile economice, repartizarea profitului în anul 2011, situaţia creanţelor şi datoriilor la 31.12.2011, principii, politici şi metode contabile aplicate la nivelul anului fiscal 2011, informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi supraveghere, alte informaţii cu privire la anul fiscal 2011, declaraţie pe propria răspundere a persoanei care are obligaţia gestionării entităţii, raportul preşedintelui U.J.T. S., raportul cenzorului privind gestiunea U.J.T. S., conducerea evidenţei contabile şi întocmirea bilanţului şi a contului rezultatului exerciţiului financiar la 31.12.2011.
S-a comunicat un exemplar de pe înscrisuri petentei, care a învederat instanţei că nu solicită termen pentru observare şi a depus la dosar concluzii scrise, însoţite de un extras dintr-un ziar din 21 septembrie 2011, precizând că solicită să se acorde cuvântul pe fond şi să se ia cauza în pronunţare chiar dacă nu este prezent apărătorul acesteia.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat şi probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, instanţa a acordat cuvântul pe fond.
Petenta a solicitat admiterea contestaţiei, precizând că este abuzivă concedierea sa, nefiind vorba de motive financiare, cu cheltuieli de judecată.
Avocat J.E., pentru intimată, a solicitat respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei ca legală şi temeinică, solicitând să se aibă în vedere prevederile art. 65 din Codul muncii. De asemenea, a învederat că nu a mai fost angajat o altă persoană la unitatea intimată şi a depus concluzii scrise la dosar.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de faţă :
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. 9003/95/2010, petenta T.A.M.C., în contradictoriu cu intimata U.J.T. S, a contestat decizia de concediere nr. 396/31.10.2011 , emisă de către intimată , solicitând anularea acesteia , repunerea părţilor în situaţia anterioară şi reintegrarea sa pe postul deţinut anterior şi obligarea intimatei la plata de despăgubiri începând cu data de 31.10.2011 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii, precum şi la plata daunelor morale profesionale provocate, conform art. 269 din codul muncii, apreciate la suma de 10.000 lei .
În motivarea contestaţiei petenta arătat că la data de 01.07.1996 a încheiat cu intimata contractul individual de muncă nr.18.600/23.02.2001 şi în urma încheierii acestui contract şi-a respectat toate obligaţiile faţă de angajator, atât în ceea ce priveşte clauzele contractuale, cât şi î ceea ce priveşte clauzele regulamentului de ordine interioară.
S- a învederat că la data de 31.10.2011 intimata a emis decizia de concediere nr. 396/31.10.2011, prin care a dispus concedierea petentei în temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii, concediere pe care petenta o consideră abuzivă, neîntemeiată şi nejustificată, dat fiind faptul că aceasta era şi singurul angajat al unităţii.
Petenta consideră măsura de concediere drept o răzbunare , menţionând că în data de 21.09.2011 a apărut un articol în cotidianul „Gorjeanul”, care făcea referire la unele aspecte privind activitatea unităţii, unde aceasta îşi desfăşura activitatea, unele dintre aspectele sesizate având un caracter negativ la nivelul Uniunii judeţene Sanitas, respectiv erau acuze aduse conducerii instituţiei.
Petenta susţine că în fapt toate acestea reprezintă o răzbunare din partea conducerii Sindicatului Sanitas datorită colaborării acesteia , în calitate de denunţător, cu Direcţia Naţională Anticorupţie.
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. 14123/95/2011, petenta Ţ.A.M.C., în contradictoriu cu intimata U.J.T. S, a contestat decizia de concediere nr. 396/31.10.2011, emisă de către intimată, solicitând anularea acestei decizii care a fost emisă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege şi din răzbunare, reintegrarea sa pe postul deţinut anterior şi obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale de care a fost lipsită, de la data emiterii deciziei contestate şi până la reintegrarea efectivă, drepturi reactualizate la data plăţii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, petenta arătat că desfacerea contractului său de muncă în conformitate cu prevederile art. 65 alin.1 din Codul muncii , pe motiv că locul său de muncă a fost desfiinţat din lipsa resurselor financiare. Se susţine de către petentă însă că cele menţionate în decizie nu sunt adevărate, motivul concedierii sale fiind cu torul altul , ca urmare a unei sesizări făcute de către aceasta la D.N.A., resursele financiare fiind suficiente pentru păstrarea acestui post unic.
În susţinerea contestaţiei, petenta a invocat prevederile art. 58 alin. 1 , art. 74 alin.1 şi art. 76 din Codul muncii.
Prin încheierea de şedinţă din 09.01.2012, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, instanţa a dispus conexarea dosarului nr.14121/95/2011 la dosarul nr. 9003/95/2010.
Prin cererea depusă la fila 19 din dosar(9003/95/2010), petenta a formulat o precizare la acţiune, solicitând următoarele: anularea deciziei de concediere; obligarea intimatei la reîncadrarea sa pe funcţia deţinută anterior şi la plata despăgubirilor egale cu plata salariilor şi celorlalte drepturi aferente perioadei cuprinse între data concedierii şi data reintegrării efective în funcţie; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Petenta susţine că motivele invocate de către angajator nu sunt conforme cu realitatea, neexistând probleme financiare, fondurile organizaţiei constând din cotizaţiile membrilor. S-a învederat că încă de la începutul anului s-a aprobat în şedinţa Consiliului Judeţean al Uniunii bugetul anual de venituri şi cheltuieli pe anul 2011 şi nu s-a pus niciodată problema suprimării postului deţinut de petentă, nefiindu-i comunicat nici verbal şi nici în scris că ar exista probleme în această privinţă, că bugetul de venituri şi cheltuieli nu cuprindea nici o dispoziţie referitoare la desfiinţarea postului pe care petenta l-a ocupat. De asemenea, intimata nu i-a oferit petentei nicio alternativă , respectiv diminuarea salariului / reducerea normei de lucru, prectic nefiind efectuată nicio anchetă socială.
Totodată, s-a învederat instanţei că în luna decembrie 2011 s-au acordat tichete cadou către membrii de sindicat , în valoare de 1 miliard lei.
Intimata U.J.T.S a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, menţionând că prin decizia de concediere contestată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al petentei începând cu data de 31 octombrie 2011, în baza art. 65 alin.1 din Codul muncii , la baza acestei decizii avându-se în vedere faptul că începând cu data de 31. octombrie 2011 s-a desfiinţat postul ocupat de petentă, ca urmare a reorganizării activităţii din unitate.
Astfel, s-a arătat că în şedinţa din 06 septembrie 2011 a Biroului Executiv al U.J.T.S. s-a propus reorganizarea statului de funcţii prin desfiinţarea postului de funcţionar administrativ şi s-a hotărât votarea propunerii în şedinţa Consiliului Judeţean, iar în şedinţa Consiliului Judeţean al U.J.T.S. a fost discutată propunerea restructurării postului de funcţionar administrativ din motive financiare, propunere care a fost aprobată.
De asemenea, s-a învederat că pentru a se respecta dispoziţiile legale prevăzute de art. 76 din Codul muncii, la data de 03.octombrie 2011 a fost emisă adresa nr.329 prin care s-a comunicat petentei preavizul privind perioada 03 – 31.10.2011 , precum şi adresa nr.395/28.10.2011 prin care s-a solicitat sprijinul AJOFM în vederea redistribuirii petentei într-un post corespunzător.
A mai susţinut intimata că unitatea nu a avut posibilitatea să ofere petentei un alt loc de muncă corespunzător pregătirii profesioanle a acesteia, conform art. 65-67 din Codul muncii.
În ceea ce priveşte susţinerea petentei că decizia de concediere este lovită de nulitate, s-a arătat că art. prevederile 74 din Codul muncii nu fac referire la situaţia încetării contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, respectiv la concedierea individuală.
S-a învederat că art. 76 din Codul muncii redă ce anume trebuie să conţină o decizie de concediere, acest text fiind aplicabil atât concedierilor individuale, cât şi colective.
Că, în speţă este vorba de o concediere individuală şi nu colectivă, iar decizia de concediere conţine motivele concedierii, precum şi faptul că s-a acordat un preaviz.
Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice , a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii.
Esenţial în astfel de situaţii este faptul că desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală.
În speţa de faţă, din actele care au stat la baza emiterii deciziei rezultă fără nici un dubiu că reorganizarea unităţii şi respectiv desfiinţarea postului deţinut de petentă sunt reale şi ca o dovadă în plus va depune la dosar organigrama anterioară datei de 31.10.2011 şi organigrama posterioară acestei date.
În probatoriu a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părţi.
Analizând probele administrate în cauză , în raport de dispoziţiile legale aplicabile , instanţa reţine că este întemeiată contestaţia , pentru următoarele considerente :
Petenta s-a angajat U.J.T.S. în baza contractului individual de muncă nr.98.600/23.02.2001 , în funcţia de funcţionar, având ca obiect prestarea de activităţi de secretariat.
Prin decizia de concediere colectivă nr. 396/31.10.2011, intimata a decis încetarea contractului individual de muncă al petentei în temeiul dispoziţiilor art. 65 alin.1 din Legea 53/2003 – Codul muncii , având în vedere că începând cu data de 31.10.2011 s-a desfiinţat locul de muncă ocupat de petentă. S-a menţionat că prin adresa nr.329/03.10.2011 i s-a comunicat petentei durata de preaviz de 20 de zile lucrătoare , conform art. 73 din Codul muncii, iar prin adresa nr.395/28.10.2011 , s-a solicitat sprijinul AJOFM în vederea redistribuirii petentei într-un post corespunzător.
De asemenea, s-a menţionat că unitatea nu a avut posibilitatea să ofere petentei un alt loc de muncă corespunzător programei profesioanle, vizând dispoziţiile art. 65, 66 şi 67 din Codul muncii – Legea nr.53/2003.
Conform disp. art. 65 alin. 1 din Codul muncii republicat, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia. De asemenea, la alin2 al aceluiaşi articol se prevede că desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi de asemenea, să aibă o cauză reală şi serioasă.
În conformitate cu dispoziţiile art.76 alin.1 din Codul Muncii ,decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu :
a) motivele care determină concedierea ; b) durata preavizului ; c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi conform art.69 alin. 2 lit. d , numai în cazul concedierilor colective ; d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant , în condiţiile art. 64.
În speţă, aşa cum rezultă din întâmpinare, precum şi din înscrisurile depuse la dosar, intimata a efectuat o concediere individuală în temeiul art. 65 alin.1 din Codul Muncii.
În ceea ce priveşte obligaţia de oferire a unui loc de muncă vacant, corespunzător pregătirii profesionale, instanţa reţine că potrivit prevederilor art. 76 lit. d din Codul Muncii , decizia de concediere trebuie să cuprindă „ lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant , în condiţiile art. 64 ”.
Conform art. 64 alin. 1 din Codul Muncii republicat există obligaţia oferirii unui loc de muncă vacant corespunzător în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art.61 lit. c şi d , precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 alin.1 lit. e .
Ori , la art. 61 c şi d din Codul Muncii republicat sunt prevăzute alte motive de concediere , respectiv cazul în care se constată inaptitudinea fizică şi / sau psihică a salariatului şi cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat .
Aşadar , doar în aceste cazuri ,precum şi în situaţia în care contractul individual de muncă încetează de drept în temeiul art. 56 alin.1 lit. e , ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate .
Având în vedere că în cauza de faţă petenta fost concediată pentru alte motive decât cele prevăzute la art.64 alin. 1 din Codul Muncii , intimata nu avea obligaţia menţionării listei cu posturile disponibile.
În conformitate cu prevederile art. 76 alin.1 lit. a şi b din Codul muncii republicat, însă în cazul concedierilor colective, decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele care determină concedierea şi durata de preaviz.
În speţă, însă angajatorul nu a precizat în decizia de concediere durata de preaviz, respectiv perioada efectivă în care petenta beneficiază de preaviz, limitându-se la menţionarea adresei nr.329/03.10.2011 prin care i s-a comunicat petentei durata de preaviz de 20 de zile lucrătoare , conform art. 73 din Codul muncii.
Ori potrivit dispoziţiilor art. 78 din Codul muncii republicat , concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege, este lovită de nulitate absolută.
De asemenea intimata nu a făcut dovada că desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă.
Astfel, în şedinţa din 06 septembrie 2011 a Biroului Executiv al U.J.T.S. s-a propus reorganizarea statului de funcţii prin desfiinţarea postului de funcţionar administrativ şi înfiinţarea unui post de secretar – dactilograf, propunerea urmând să fie supusă aprobării în prima şedinţa Consiliului Judeţean.
În şedinţa Consiliului Judeţean al U.J.T.S. din 20.09.2011 a fost aprobată propunerea restructurării postului de funcţionar administrativ din motive financiare.
În statul de funcţii valabil de la data de 01.01.2012 postul de funcţionar administrativ apare ca fiind desfiinţat la data de 31.10.2011.
Analizând procesul -verbal încheiat în şedinţa din 06.09.2011, în coroborare cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, instanţa reţine că desfiinţarea postului de funcţionar administrativ nu a avut un caracter efectiv şi o cauză reală şi serioasă. În primul rând, instanţa reţine că nu s-a făcut propunerea de desfiinţare a postului de funcţionar administrativ, ci propunerea de reorganizarea statului de funcţii prin desfiinţarea postului de funcţionar administrativ şi înfiinţarea unui post de secretar – dactilograf.
Ori, aşa cum rezultă din contractul individual de muncă al petentei , obiectul contractului îl constituie prestarea de activităţi de secretariat. Prin urmare, s-a urmărit doar schimbarea denumirii postului , ci nu desfiinţarea reală şi efectivă.
Aşadar, este infirmată susţinerea intimatei că desfiinţarea postului de funcţionar public se datorează lipsei resurselor financiare, atâta timp cât se urmărea înfiinţarea unui alt post de secretar – dactilograf, ceea ce presupunea desfăşurarea aceloraşi activităţi.
De altfel, prin hotărârea Consiliului Judeţean al U.J.T.S. din 20.09.2011 s-a aprobat propunerea de restructurare a postului de funcţionar administrativ, ci nu desfiinţarea acestui post.
Analizând situaţiile financiare depuse la dosar, instanţa reţine că la sfârşitul anului 2011, exista un deficit în cuantum de10.610 lei, deficit sensibil egal cu cel existent la sfârşitul anului 2010, în cuantum de 9719 lei. Aşadar, nu au avut loc schimbări semnificative în situaţia financiară a societăţii.
De asemenea, aşa cum rezultă din analiza financiar contabilă de la fila 48 din dosar, unitatea a acordat în anul 2011 tichete de masă şi de asemenea a alocat o sumă considerabilă pentru cheltuieli de protocol, reclame, publicitate (23.062 lei) şi de asemenea, a alocat suma de 34.711 lei pentru protecţie socială.
Faţă de toate aceste considerente, având în vedere împrejurările şi perioada în care s-a efectuat concedierea petentei, perioadă în care în cotidianul „Gorjeanul” a apărut un articol incriminator cu privire la unitate, instanţa reţine că desfiinţarea postului ocupat de petentă, respectiv a singurului post ocupat cu contract individual de muncă, nu a avut un caracter efectiv şi o cauză reală şi serioasă.
În consecinţă, instanţa urmează să admită contestaţia şi să anuleze decizia nr. 396/31.10.2011 de încetare a contractului individual de muncă, emisă de intimată.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 78 alin. 1 şi 2 din Codul muncii republicat, instanţa va repune părţile în situaţia anterioară emiterii deciziei mai sus menţionate şi va obliga intimata să reîncadreze petenta pe funcţia deţinută anterior emiterii acestei decizii. Intimata va fi obligată la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata petentă de la data concedierii, respectiv 31.10.2011 până la data reintegrării efective în funcţie.
Cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, va fi respinsă întrucât nu s-a făcut dovada acestora.
Opinia asistentului judiciar Simona Culcer este conformă cu hotărârea şi considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite contestaţia cu precizarea ulterioară, formulată de petenta Ţ.A.M.C., în contradictoriu cu intimata U.J.T.S.
Anulează decizia nr. 396/31.10.2011 de încetare a contractului individual de muncă, emisă de intimată.
Repune părţile în situaţia anterioară emiterii deciziei mai sus menţionate şi obligă intimata să reîncadreze petenta pe funcţia deţinută anterior emiterii acestei decizii.
Obligă intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata petentă de la data concedierii, respectiv 31.10.2011 până la data reintegrării efective în funcţie.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca fiind nedovedită.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 02 Aprilie 2012, la Tribunalul Gorj.
OPINIE SEPARATĂ în sensul respingerii contestaţiei, cu precizările ulterioare, formulată de asistent judiciar Retezeanu Isabella
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. 14123/95/2011, petenta Ţ.A.M.C., în contradictoriu cu intimata U.J.T.S., a contestat decizia de concediere nr. 396/31.10.2011 , emisă de către intimată , solicitând anularea acestei decizii care a fost emisă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege şi din răzbunare, reintegrarea sa pe postul deţinut anterior şi obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale de care a fost lipsită, de la data emiterii deciziei contestate şi până la reintegrarea efectivă, drepturi reactualizate la data plăţii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior petenta a formulat o precizare la acţiune, solicitând anularea deciziei de concediere; obligarea intimatei la reîncadrarea sa pe funcţia deţinută anterior şi la plata despăgubirilor egale cu plata salariilor şi celorlalte drepturi aferente perioadei cuprinse între data concedierii şi data reintegrării efective în funcţie; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia de concediere nr.396/31.10.2011 , petentei i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul disp. art. 65 din Codul Muncii începând cu data de 31.10.2011.
Potrivit art.65 din Codul Muncii concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Desfiinţarea locului de muncă este efectivă, atunci când el este suprimat din structura angajatorului , când nu se mai regăseşte în organigrama acesteia, ori în statul de funcţii.
Prin urmare, pentru a se constata dacă desfiinţarea locului de muncă a avut loc în mod efectiv, trebuie să fie cercetate statul de funcţii şi / sau organigrama unităţii.
La propunerea Biroului Executiv din data de 06.09.2011, Consiliul Judeţean Sanitas Gorj a aprobat restructurarea postului de funcţionar administrativ din motive financiare. Astfel, a fost emisă Hotărârea nr.1 din 20.09.2011 a Consiliului Judeţean Sanitas Gorj, act intern prin care au fost luate măsuri considerate oportune din punct de vedere economic .
Caracterul efectiv , real şi serios al desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat rezultă din organigramele şi statele de funcţii ale unităţii anterioare şi ulterioare concedierii
Lecturând Statele de funcţii al angajatorului înainte de desfiinţarea postului de funcţionar administrativ şi cele ulterioare acesteia ( filele 41-42) , a Organigramei intimatei precum şi Raportul per salariat – Revisal se constată că a fost o desfiinţare efectivă a postului ocupat de către contestatoare, angajatorul neavând în prezent nici un salariat.
Concedierea salariatului are o cauză reală, când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăţi economice sau transformări tehnologice.
Din actele contabile: Bilanţuri contabile, Situaţia activelor imobilizate, Repartizarea profitului în anul 2011, Situaţia creanţelor şi datoriilor ( filele 134-147) reiese cert că în anul financiar 2011 nivelul veniturilor a scăzut la 369.952 lei faţă de anul 2010 când era de 442.815 lei.
Unitatea angajatoare a înregistrat în anul 2011 un deficit de 10.610 lei , în creştere faţă de anul 2010 când acesta era doar de 9719 lei.
Mai mult decât atât, având în vedere Raportul preşedintelui ( fila 150) şi cel al cenzorului privind gestiunea Uniunii judeţene Teritoriale Sanitas Gorj( fila 151) rezultatul exerciţiului financiar încheiat la 31.12.2011 ,stabilit pe baza datelor din , angajatorul a înregistrat un deficit de 10.610 lei, calculat ca şi diferenţă între veniturile şi cheltuielile efectuate pentru bunul mers al activităţii acesteia.
Concedierea este serioasă , când are la bază studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea, dificultăţile economice încadrându-se în acestea, angajatorul încercând să – şi îmbunătăţească situaţia economică prin economie cu cheltuielile de personal.
De altfel, în opinia mea angajatorul a respectat condiţiile impuse de legislaţia în vigoare acordând contestatoarei un preaviz de 20 de zile lucrătoare conform art. 75 din Codul Muncii (adresa nr.329/03.10.2011).
De asemenea angajatorul a respectat şi obligaţia impusă de art.64 din Codul Muncii, respectiv obligaţia oferirii unui loc de muncă vacant corespunzător şi potrivit art. 64 alin.2 din Codul Muncii, neavând în cadrul unităţii locuri de muncă vacante, postul deţinut de contestatoare fiind singurul din organigrama unităţii a solicitat AJOFM să-i găsească un loc de muncă prin redistribuire, făcând în acest sens adresa nr.395/28.10.2011.
În speţă, intimata a dovedit că, măsura concedierii contestatoarei s-a datorat problemelor financiare cu care se confruntă, respectiv înregistrarea unui deficit de 10.610 lei şi o scădere a veniturilor faţă de anii precedenţi, fiind practic constrâns să desfiinţeze şi unicul post salarizat pe care îl avea.
Se constată astfel că desfiinţarea locului de muncă este efectivă, fiind impusă de dificultăţile economice intervenite.
Pentru aceste motive, consider că acţiunea formulată de către petentă nu este întemeiată, concedierea dispusă de către intimată fiind temeinică şi legală, desfiinţarea locului de muncă deţinut de contestatoare fiind efectivă ,având o cauză reală şi serioasă.
