Contestație decizie de concediere. Decizia 1019/2008. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

DOSAR NR-

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.1019

Ședința publică din data de 11 iunie 2008

PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu

JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru

– –

Grefier –

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str, – -, -.10, județul D, împotriva sentinței civile nr. 461 din data de 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata SC SA T, cu sediul în Târgoviște,–11, județul

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant, personal, lipsind intimata SC SA Târgoviște.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se învederează instanței că recursul este motivat și a fost declarat în termen legal.

Recurentul-reclamant având cuvântul solicită lăsarea dosarului la a doua strigare, având în vedere lipsa apărătorului său.

Curtea dispune lăsarea dosarului la a doua strigare față de lipsa apărătorului recurentului-reclamant.

La a doua strigare a cauzei a răspuns recurentul-reclamant, personal, asistat de avocat, din Baroul Dâmbovița, lipsind intimata-pârâta SC SA Târgoviște.

Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant depune la dosar un set de acte, respectiv: încheierea din data de 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, o adresă înaintată către Biroul Local de Expertiză de pe lângă Tribunalul Dâmbovița în vederea comunicării unei liste cu experți specialitatea contabilitate.

Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant arată că instanța de fond a încălcat formele de procedură prev. sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civilă. Aceste forme de procedură fiind cele reglementate de disp. art.129.5 Cod pr.civilă, întrucât instanța nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză.

De asemenea, arată că nu s-a procedat la identificarea autocamioanelor intrate în incinta pârâtei la data de 24 octombrie 2007, mărfii cu care erau încărcate, dacă au fost verificate sau nu la intrarea în incinta societății și de către cine, dacă la acel control s-a stabilit că în autocamioane era nisip și nu fier vechi, cum pretinde pârâta, dacă accesul acestora în unitate a fost legal, la ce punct de lucru au fost descărcate și de cine și ce marfă a fost descărcată la acel punct de lucru.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița pentru completarea probatoriilor conform notelor scrise și dezvoltarea motivelor de recurs depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată.

Contestatorul a solicitat anularea deciziei nr. 3658/15 noiembrie 2007 (intitulată dispoziție) emisă de către intimata SC “” SA Târgoviște, prin care s-a luat măsura desfacerii contractului de muncă încheiat între părți, întrucât este nelegală fiind totodată excesivă în raport de dispozițiile legale care reglementează normele de recepționare a fierului vechi și prețul aplicabil.

Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată întrucât prin nota explicativă a recunoscut că nu a respectat prevederile din fișa postului și instrucțiunile de lucru, iar din declarația martorului nu rezultă că acesta a descărcat la 24 octombrie 2007 două mașini cu fier vechi, precizându-se totodată că s-a formulat și o plângere penală împotriva contestatorului.

În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.

Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 461 din 26 martie 2008, a respins ca nefondată contestația, reținând cîn esență că a fost comisă de către contestator abaterea disciplinară reținută în sarcina sa, încălcându-se grav atribuțiile de serviciu în raport de dispozițiile reieșite din fișa postului.

Împotriva acestei sentințe, contestatorul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentiinței și pe fond admiterea contestației, așa cum a fost formulată.

Criticând sentința, contestatorul a susținut, îșn esență, că probele administrate în cauză au fost greșit apreciate, nu au fost administrate toate probele necesare necesare în cauză, iar o parte din probe nu au fost analizate în niciun mod, inclusiv înscrisurile referitoare la autocamioanele intrate în incinta uunității și încărcătura ce o aveau.

Se mai arată că era necesară și efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili marfa încărcată în cele două autocamioane, iar pe de altă parte nu se menționează în drept hotărârea atacată.

Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat.

Contestatorul a funcționat în calitate de controlor pentru materii prime în cadrul societății intimate.

În ziua de 24 octombrie 2007 a confirmat prin semnătură două avize de însoțire a mărfii, respectiv recepția cantității de 41.100 tone, fier vechi și nu nisip cum era în realitate, transportată cu două autovehicule, cu toate că nu a fost de față la această recepție, încălcând astfel grav prevederile fișei postului și instrucțiunile de lucru, ceea ce a dus în final la declanșarea unui proces comercial cu pretinsul furnizor al mărfii, fapte necontestate de altfel de către acestea cu prilejul luării notei explicative cu ocazia cercetării legale prealabile.

Așa fiind, în mod justificat unitatea intimată a procedat la luarea măsurii desfacerii disciplinare a contractului de muncă al contestatorului, cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, așa cum în mod corect a stabilit și instanța de fond care a pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele.

Nesubzistând cauze de nulitate ale hotărârii atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str, – -, -.10, județul D, împotriva sentinței civile nr. 461 din data de 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata SC SA T, cu sediul în Târgoviște,–11, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru

GREFIER,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Tehnored.TL/SȘ

2 ex./30.06.2008

f- Tribunalul Dâmbovița