Contestație decizie de concediere. Decizia 1024/2009. Curtea de Apel Oradea


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția Civilă mixtă

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1024/2009-

Ședința publică din 28.05.2009

PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța

JUDECĂTOR 2: Trif Doina

JUDECĂTOR 3: Moșincat

Grefier:

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă SC cu sediul în localitatea, nr. 202, județul S M, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în, nr. 7, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1655/D din data de 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a admis contestația, având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentata recurentei pârâte, avocat -usana, în baza împuternicirii avocațiale nr. 386 din 06.12.2008, eliberată de Baroul Satu Mare – Cabinet Individual, și intimatul contestator personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:

Intimatul contestator depune la dosar întâmpinare, comunică un exemplar din aceasta și reprezentantei recurentei pârâte.

Reprezentanta recurentei pârâte depune la dosar un set de înscrisuri, aflate la dosar la filele 27 – 38, pe care le comunică și intimatului contestator, arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a se pronunța asupra întâmpinării formulată de intimat, nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.

Intimatul pârât arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.

Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea recursului conform petitului, casarea în totalitate a hotărârii recurate, respingerea contestației ca nefondată, menținerea ca temeinică și legală deciziei emisă de recurenta pârâtă, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că prin cele două telegrame emise de către recurenta pârâtă, s-a probat efectuarea cercetării prealabile. De asemenea, s-a făcut dovada faptului că intimatul contestator nu a restituit anumite acte contabile. Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă prejudiciile materiale suferite de recurentă datorită îndeplinirii defectuoasă de către intimatul contestator a atribuțiilor de serviciu privind necontabilizarea actelor și nedepunerea lor în termenul stabilit de lege. Arată că intimatul contestator a mai fost odată concediat pentru că nu avea calificarea necesară.

Intimatul contestator solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. Arată că în mod neîntemeiat i s-a desfăcut contractul de muncă, pe baza unor afirmații mincinoase. Arată că în prima telegramă care i-a fost comunicată, nu s-a arătat data, ora și locul exact unde urma să se procedeze la predarea – preluarea actelor contrabile. În cea de-a doua telegramă s-a precizat data și ora la care trebuia să se prezinte la sediul societății, motiv pentru care s-a și prezentat și a predat toate actele contabile deținute de el, astfel că nu se poate reține că ar fi avut un comportament de rea voință.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND,

Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1655/D din data de 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul, domiciliat în, nr.7, jud.S M, în contradictoriu cu SA prin reprezentant, cu sediul în, nr.202, jud.S M, și în consecință:

S-a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.2/01.09.2008 emisă de intimată.

S- dispus reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior concedierii și plata drepturilor salariale începând din 01.09.2008 până la reintegrare.

S-a respins cererea pentru acordarea daunelor morale.

S-a respins cererea de redeschidere a cauzei.

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente.

Prin decizia nr.2/01.09.2008 emisă de SA Prietenia, contestatorul începând cu data de 01.09.2008, a fost concediat prin desfacerea disciplinară a contractului de muncă nr.13/-/04.01.2007 conform art.61 lit.a Codul muncii.

În cadrul deciziei se menționează actele care au stat la baza desfacerii contractului de muncă, respectiv referatul întocmit de către președintele societății, procesul verbal de cercetare disciplinară înregistrat sub nr.2/30.08.2008 privind abaterea disciplinară săvârșită de contestator, care constă în înstrăinarea documentelor contabile ale firmei.

În cadrul considerentelor deciziei se mai menționează că în conformitate cu Legea contabilității nr.82/1991, modif.prin Lg.nr.259/2007, art.10 alin.2, funcția de șef poate fi ocupată de persoane cu studii economice superioare, iar contestatorul are doar studii medii de contabilitate, astfel au fost încălcate disp.art.25 din Legea contabilității. Ca și temei de drept se menționează disp.art.61 lit.a, art.267, 268 Codul muncii, Lg.nr.31/1990.

Actele care sunt invocate de către intimată ca fiind efectuate cu ocazia cercetărilor disciplinare sunt: procesul verbal de cercetare încheiat la 30.08.2008 de către Stocz, în calitate de casier, însărcinată cu recuperarea documentelor contabile de la contestator.

În cadrul procesului verbal se menționează că, contestatorul nu a putut fi contactat personal pentru predarea documentelor, astfel a fost somat prin telegramă.

La filele 22 și 24 din dosar se găsesc cele două telegrame telefonate, astfel prima telegramă a fost predată soției contestatorului în data de 28.08.2008, iar cea de a doua în data de 01.09.2008, contestatorul fiind somat ca în termen de 24 ore de la primirea prezentei să returneze documentele contabile deținute pe ultimii 14 ani, precum și să prezinte diploma de economist, copie de pe carnetul de muncă sau copie după carnetul vizat la zi în vederea dovedirii competenței sale în funcția de contabil șef.

Față de starea de fapt prezentată mai sus sunt incidente următoarele dispoziții legale:

Conform art.61 lit.a Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplina muncii sau de la cele stabilite în cadrul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern ca sancțiune disciplinară.

Potrivit art.62 alin.1 ind.1 din același cod, în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art.61 lit.a, angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea disp.art.263 – 268, dispoziții ce reglementează răspunderea disciplinară.

Art.267 Codul muncii prevede, sub sancțiunea nulității absolute, că nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art.264 alin.1 lit.a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare. În continuare, textul de lege la alin.2 arată că în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii. Neprezentarea salariatului la convocarea făcută, în condițiile prevăzute de acest alineat, fără un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea fără realizarea cercetării disciplinare prealabile (alin.3). În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere toate probele și motivațiile pe acre le consideră necesare, acest drept este prevăzut de dispozițiile textului de lege precitat (alin.4).

Actele depuse de către angajator, prin care a înțeles să facă dovada efectuării cercetării disciplinare, nu îndeplinesc exigențele textului de lege mai sus invocat, din conținutul telegramelor rezultă că, convocarea a fost în sensul prezentării actelor contabile și nu în vederea formulării apărărilor ce puteau fi invocate de către angajat în cadrul cercetării disciplinare.

Va respinge cererea de redeschidere a cauzei formulată de intimat ca neîntemeiată.Raportul de inspecție fiscală din 12.11.2008 anexat cererii pentru care s-a solicitat repunerea pe rol a cauzei nu e pertinent,raportat la motivul pentru care s-a solicitat anularea deciziei de concediere.

Pentru motivele mai sus expuse, tribunalul considerând contestația legală și întemeiată, a admis-o și a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.2/2008 emisă de către intimatul – angajator cu consecința reintegrării contestatorului în funcția deținută anterior desfacerii contractului individual de muncă și plății drepturilor salariale începând cu data de 01.09.2008 până la reintegrare, conform dispozitivului prezentei hotărâri. A respins cererea privind acordarea despăgubirilor morale, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu moral.

Asistenții judiciari – participând la constituirea completului de judecată în condițiile art.55 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, cu vot consultativ – au exprimat aceeași opinie asupra contestației promovată de către contestator.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata SA Prietenia, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței în vederea administrării de probe noi, respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de recurs s-a invocat că a emis două telegrame, prima la 27.08.2008 prin care l-a somat pe intimat în vederea reintegrării, să prezinte actele necesare și cea din 28.08.2008 prin care l-a invitat în vederea efectuării cercetării prealabile privind abaterea săvârșită – însușirea actelor contabile. A probat prin plângerea penală și motivarea ordonanței că actele contabile sunt în posesia lui, chiar acesta a declarat că i s- solicitat a le prezenta.

Actele depuse cu adresele 1, 2 din 30.08.2008, ce nu poartă dovada comunicării cu angajatorul, sunt fabricate și semnate de el, neexistând o dovadă a comunicării sau aspectelor descrise. După concediere, la 23.09.2008 și 30.10.2008, inspectorii financiari au ridicat de la acesta mai multe acte contabile în baza cărora au reconstituit o parte, raport definitivat la 31.08.2008, ce nu s-a întocmit la cererea contestatorului care a fost concediat la 25.06.2007.

Acest aspect nu a fost analizat suficient de instanța de fond, tocmai pentru lipsa actelor depuse de angajator, a solicitat redeschiderea cauzei pentru dovedi culpa acestuia, ce își îndeplinea defectuos atribuțiile de serviciu, cauzând astfel prejudicii de 82.800 lei.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 312 alin. 3, 3094 oct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă, art. 61 lit. a, 266, 267, 268 Codul muncii.

S-a solicitat de către intimat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:

Prin decizia nr. 2/01.09.2008 emisă de recurentă, s-a dispus începând cu 01.09.2008 desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al intimatului contestator, ce a avut funcția de contabil șef, reținându-se ca motivare faptul că a înstrăinat documentele firmei de la înființare până în luna iunie 2007, le-a ținut la domiciliu, iar pe de altă parte, funcția implică studii economice superioare, acesta având doar studii medii de contabilitate, încălcând art. 25 din Legea contabilității.

Conform telegramei telefonate – fila 22 dosar fond – din 28.08.2008 se reține că i s-a solicitat de către recurentă, intimatului, ca în 24 de ore să returneze documentele contabile deținute pe ultimii 14 ani, în caz contrar urmând a fi luate măsurile de rigoare, iar prin telegrama telefonică ce s-a predat la 01.09.2008 – fila 29 dosar fond – i s-a solicitat să se prezinte la sediul unității cu copia diplomei de economist sau după carnetul de membru, pentru dovedirea competenței în funcția de contabil șef, pentru a-l repune în drepturi.

Potrivit art. 61 lit. a Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului, în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri reperate, de la regulile de disciplina muncii sau de la cele stabilite în cadrul contractului individual de muncă, cel colectiv sau de regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară, însă, potrivit art. 62 alin. 1 Codul muncii, în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut de art. 61 lit. a cum este situația de față, decizia se poate emite doar cu respectarea art. 263 – 268 Codul muncii, art. 267 alin. 1 stabilind sancțiunea nulității absolute a deciziei de sancționare, dacă s-a emis fără a fi fost efectuată o cercetare disciplinară prealabilă.

Art. 267 alin. 2 Codul muncii prevede în mod expres faptul că, în vederea desfășurării cercetării prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea, precizându-se data, ora, locul întrevederii, ori, în cele două telegrame expuse mai sus nu s-a precizat că intimatul trebuie să se prezinte în vederea desfășurării cercetării disciplinare ci pentru a preda actele contabile, respectiv, cele ce confirmă competența profesională, deci nu în vederea formulării unor apărări ce puteau fi invocate în cadrul procedurii de cercetare disciplinară, aspecte corect reținute de instanța de fond, criticile fiind nefondate.

Faptul că s- formulat o plângere penală împotriva intimatului, că acesta a comunicat sau nu actele, că s-au ridicat de către inspectorii financiari, că i-au fost cauzate prin atitudinea acestuia prejudicii materiale, nu este de natură înlătura consecințele nerespectării dispozițiilor legale enunțate, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

Ca urmare, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă SC cu sediul în localitatea, nr. 202, județul S M, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în, nr. 7, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1655/D din data de 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 28.05.2009.

Președinte Judecător Judecător Grefier

– – – – – –

– redactat hotărâre în concept – judecător – – – – 04.06.2009

– judecător fond -,

– dact. gref. – 04.06.2009 – 2 ex.