ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 111/
Ședința publică din 17 februarie 2010
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol judecarea contestației în anulare formulate de pârâta Regia Autonomă – Administrația Protocolului de Stat – Sucursala de Reprezentare și Protocol C, cu sediul în C N,-, județul C, împotriva deciziei civile nr.1688/R din 5 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Tg.M în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, asistată de av.Boilă, lipsă fiind contestatoarea Regia Autonomă – Administrația Protocolului de Stat – Sucursala de Reprezentare și Protocol C și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Reprezentanta intimatei depune un stat de plată transmis prin fax de contestatoare, declarând că nu are cereri de formulat.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta intimatei susține întâmpinarea depusă la dosar, solicitând respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă și nelegală, precum și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. Lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției tardivității contestației în anulare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr-, contestatoarea Regia Autonomă – Administrația Protocolului de Stat – Sucursala de Reprezentare și Protocol Caf ormulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1688/R/2009 a Curții de Apel Tg. M, în contradictoriu cu reclamanta-recurentă, solicitând admiterea contestației în anulare și modificarea deciziei civile, în ceea ce privește admiterea recursului lor și modificarea parțială a sentinței civile nr. 110/2009 a Tribunalului Mureș, cu privire la obligarea ei la plata unor salarii compensatorii de 26.000 lei către reclamantă și nu de 28.000 lei, cum dintr-o eroare materială se reține în decizie și în sentință.
În motivarea contestației, a arătat că în decizia instanței de recurs se arată că reclamanta trebuia să beneficieze de concedierea colectivă din 01.11.2007 și de salarii compensatorii de 28.000 lei pentru o vechime în muncă de peste 15 ani, conform art. 121 alin. 1 din contractul colectiv de muncă aflat la fila 27 din dosarul instanței, respingând recursul lor sub acest aspect și menținând sentința Tribunalului Mureș. Apreciază că soluția dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
În drept, a invocat art. 318 teza I Codul d e Procedură Civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare ca tardivă, inadmisibilă și nelegală, cu obligarea contestatoarei la plata onorariului avocațial.
S-a arătat în considerentele întâmpinării că decizia contestată a fost comunicată părților la data de 18.11.2010, iar contestația a fost primită abia la 17.12.2009, cu depășirea termenului legal. Pretinsa eroare materială invocată nu există, iar susținerile contestatoarei tind la modificarea soluției pe fond, prin diminuarea drepturilor compensatorii, ceea ce este inadmisibil pe această cale procedurală. Acest aspect a fost invocat în pct. 3 al motivelor de recurs al pârâtei, a fost verificat de instanță, care a solicitat să depună copia cărții de muncă, potrivit căreia are o vechime de peste 15 ani și a decis în sensul respingerii acestui motiv de recurs.
Examinând contestația formulată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației în anulare, invocată de către intimată, aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă. Potrivit art. 319 alin. 2 teza I Codul d e Procedură Civilă, contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b sau Hotărârea contestată este susceptibilă de silită și ca atare nu se aplică disp. tezei a II-a din articolul sus-citat. Cum până la introducerea contestației nu s-a împlinit termenul prev. de art. 319 alin. 2 Codul d e Procedură Civilă teza I, instanța apreciază că prezenta contestație a fost introdusă în termen, nefiind tardiv, motiv pentru care se va respinge excepția tardivității.
Ca motiv al contestației în anulare, s-a invocat faptul că hotărârea instanței de recurs a dezlegat problema litigioasă dintre părți ca urmare a unei greșeli materiale. Se are în vedere aici faptul că s-au stabilit în favoarea reclamantei salarii compensatorii în cuantum de 28.000 lei, în baza Contractului colectiv de muncă aplicabil, fără a se observa că de fapt în acest contract colectiv de muncă se specifică suma de 23.000 lei.
Motivul este întemeiat. Într-adevăr, este evident vorba despre o eroare materială și nu încercarea de a se schimba fondul cauzei. Instanța de recurs a reținut că “în mod legal prima instanță a constatat că reclamanta avea dreptul să fie inclusă în concedierea colectivă și să beneficieze de salariile compensatorii de 28.000 lei pentru o vechime în muncă de peste 15 ani, conform art. 121 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă și copiei carnetului de muncă”. Ce nu a observat însă instanța de recurs este faptul că, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2007 al RA – APPS, la art. 121 alin. 1 se prevede că “persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective primesc compensații individuale în funcție de vechimea în muncă la același angajator (regie), după cum urmează: suma de 23.000 lei net – vechime la RA – APPS (de la ultima angajare) – peste 15 ani.”
Ca atare, reținându-se incidența motivului prev. de art. 318 alin. 1 teza I Codul d e Procedură Civilă, respectiv instanța de recurs a respins motivul de recurs invocat de pârâtă privind acordarea salariilor compensatorii în sumă de 28.000 lei în loc de 23.000 lei datorită unei greșeli materiale, Curtea va admite contestația în anulare și va anula în parte decizia atacată, obligând pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 23.000 lei, cu titlu de salarii compensatorii, cu menținerea celorlalte dispoziții din hotărârea contestată, care de altfel nici nu au făcut obiectul contestației în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității contestației în anulare.
Admite contestația în anulare formulată de – Administrația Protocolului de Stat – Sucursala de Reprezentare și Protocol C, cu sediul în C-N,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 1688/R/5 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M în dosarul nr-.
Anulează în parte decizia atacată în sensul că: admite recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în Târgu-M, B-dul 1 – 2. nr. 43,. 11, județul M și pârâta – Administrația Protocolului de Stat – Sucursala de Reprezentare și Protocol C și în consecință modifică în parte sentința civilă nr.110 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în sensul că respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite, actualizate în funcție de rata inflației, indexate și majorate până la momentul plății efective.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 23.000 lei, cu titlu de salarii compensatorii.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei, reprezentând daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2010.
red.
tehnored. BI/5ex
-30.03.2010-
