ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1118/
Ședința publică din 27 Iunie 2008
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în M C, str. – din,.42,.58, județul H, împotriva sentinței civile nr.493 din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul-recurent, lipsă fiind intimații Exploatarea Minieră și Compania Națională a SA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Reclamantul-recurent depune la dosar înscrisuri doveditoare și declară că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reclamantul-recurent solicită admiterea recursului conform memoriului de la dosar, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță astfel cum a fost formulată în scris și obligarea pârâților la plata tuturor drepturilor ce i se cuvin.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.493/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- instanța a dmise excep ia lipsei calit ăț ii procesuale pasive, invocat de ta Compania Na ional a SA, cu sediul n P,-, jud. H; a respins ac iunea reclamantului, formulat mpotriva âț ilor Compania Na ional a SA H, Exploatarea Minieră, jud. H i Exploatarea Minier, jud.
În considerentele hotărârii instanța a reținut următoarele:
În primul nd, instan a a procedat la admiterea excep iei lipsei calit ăț ii procesuale pasive. Astfel, din documentele depuse la dosar (f 69-70) rezult prin actul de nfiin are al Companiei Na ionale a, legiuitorul a eles acorde Consiliului de Administra ie al prerogativa de a aproba delegarea de competen ță pentru persoanele din conducerea subunit ăților companiei, n vederea execut rii anumitor opera iuni pentru companie, ntre aceste opera iuni se num i ncheierea, modificarea, suspendarea i ncetarea contractelor de muncă ale salaria ilor. Reclamantul a avut raporturi de munc cu Exploatarea Minier, iar n urma desfiin ță rii acesteia, actele referitoare la fo tii salaria i au fost preluate de tre Exploatarea Minier . n acest sens rezult lipsa calit ății procesuale pasive a tei Compania Na ional a.
Conform contractului de munc dar i a adeverin ei nr. 2251/12.04.2004 (7-9), reclamantul a avut calitatea de angajat al Miniere, n perioada 05.06.1981 – 24.02.1982. La data de 24.02.1982, reclamantul s-a adresat conducerii unit ății cu o cerere n care solicita desfacerea contractului de munc, deoarece suferise un accident i nu mai suporta mediul n care se desf ăș ura munca. Aceast cerere, care de fapt reprezenta demisia reclamantului din func ia pe care o de inea, a fost aprobat de tre conducerea unit ății, pe seama susnumitului ntocmindu-se nota de lichidare(103), n care ca motiv al lichid rii era trecut art. 129 din fostul Cod al muncii. Corobor nd prevederile art. 129 din fostul Cod al muncii cu cererea adresat de tre reclamant conducerii unit ăț ii, rezult n mod clar ă susnumitul a demisionat din func ia pe care o de inea la Exploatarea Minier . Prin aceast demisie, ca act neechivoc i manifestare unilateral de voin ță, reclamantul a eles denun e rela iile de muncă pe care le avea cu unitatea angajatoare. Sus inerile reclamantului, conform rora ar fi fost constr ns semneze acest document sunt nerelevante i ne ntemeiate.
Din documentele depuse la dosar nu rezult susnumitul nu ar fi avut capacitate de exerci iu deplin la data semn rii respectivului document. Totodat, nu rezult nici eventuale presiuni care s-ar fi cut asupra reclamantului, pentru a scrie documentul pe care l contest.
De asemenea, instan a relev faptul ac iunea reclamantului a fost promovat cu mult peste termenul de prescrip ie instituit de Decretul 167/1958. Astfel, n art. 1 din acest act normativ se arat dreptul la ac iune, av nd un obiect patrimonial, se stinge prin prescrip ie, dac nu a fost exercitat n termenul stabilit de lege, pentru ca la art. 3 se prevad termenul de prescrip ie este de 3 ani. Totodat, la art. 9 din Decretul 167/1958 se prevede ” prescrip ia dreptului la ac iune n anularea unui act juridic pentru violen ță, ncepe curg de la data nd aceasta a ncetat; n caz de viclenie ori eroare sau n celelalte cazuri de anulare, prescrip ia ncepe curg de la data nd cel ndrept ățit, reprezentantul u legal sau persoana chemat de lege -i ncuviin eze actele, a cunoscut cauza anul rii, ns cel mai rziu de la mplinirea a 18 luni de la data ncheierii actului”.
n contextul celor prezentate, instan a a relev at i faptul ă reclamantul a mai procedat la contestarea concedierii sale, n dosarul 3939/2003 al Tribunalului Harghita, prin sentin a civil nr. 130/29.01.2004, ac iunea acestuia fiind respins.
Av nd n vedere cele prezentate, instan a a procedat la respingerea cererii reclamantului prin care solicita anularea concedierii sale, care s-a cut n baza unei solicit ri pe care a adresat-o conducerii unit ăț ii, la data de 24.02.1982. În urma respingerii acestui cap t de cerere, instan a a respins i celelalte capete de cerere, pe care de asemenea, le considera ne ntemeiate. Astfel s-a specificat faptul, relativ la vechimea n munc solicitat de reclamant, conform prevederilor art. 16 pct. 3 din Codul muncii, prestat n temeiul unui contract individual de munc i confer salariatului vechime n munc. Reclamantul a lucrat la Exploatarea Minier doar teva luni, respectiv n perioada 05.06.1981 -24.02.1982, dat la care i-a prezentat demisia.
Totodat, av nd n vedere drepturile salariale solicitate de reclamant, s-a precizat faptul n art. 154 pct.1 din Codul muncii se prevede faptul ” salariul reprezint contrapresta ia muncii depuse de salariat n baza contractului individual de munc “.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs în termen legal solicitând admiterea recursului conform memoriului de la dosar, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtelor la plata drepturilor ce i se cuvin.
Prin întâmpinarea formulată de Compania Națională a SA P se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.493/2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
Din actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, în limitele prev.de art.3041și art.306 alin.2 Cod pr.civilă, instanța constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat anularea desfacerii contractului de muncă “cu anularea concedierii sale” deoarece s-a făcut în baza solicitării sale pe care a adresat-o pârâtei la data de 24.02.1982, cerere prin care a solicitat încetarea relațiilor de muncă, iar motivul invocat ar fi fost presiunea autorităților din acea perioadă și în care, a lipsit consimțământul său, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, sporuri de care ar fi trebuit să beneficieze de la concediere și până în prezent.
În perioada 04.06.1981 – 24.02.1982 reclamantul a fost salariat la EM și potrivit cererii reclamantului nr.398 din 29.12.1982, a solicitat lichidarea la cerere, care a fost aprobată.
Din actele dosarului rezultă că prin decizia 240/28.04.2007, EM a fost desființată, toate actele ale foștilor salariați inclusiv ale reclamantului pentru perioada lucrată 04.06.1081 -24.02.1982, au fost preluate de EM P, respectiv o altă subunitate – – SA.
Totodată din actele dosarului rezultă că prin HG 806/1998, art. 20 lit.g din Statutul SA, legiuitorul a acordat Consiliului de Administrației SA, prerogativa de a acorda competența pentru persoanelor din conducerea subunităților companiei, în vederea executării anumitor operațiuni pentru companie, în temeiul Codului Comercial, art.374 – 391 și a art.1532-1559.
Astfel, în urma cererii reclamantului, din adeverința nr.2251/12.04.2004, se arată că acesta a avut calitatea de angajat pe perioada 05.06.1981 -24.02.1982 – “când reclamantul a solicitat desfacerea contractului de muncă”, care a reprezentat “demisia”, aprobată de conducerea unității, în baza art.129 Codul muncii, ce reprezintă o manifestare de voință unilaterală.
Astfel, susținerile reclamantului de constrângere, presiuni, suferințe fizice, care s-ar fi făcut asupra sa, în perioada lucrată 01.06.1981-24.02 1982, nu rezultă din actele dosarului, iar în altă ordine acțiunea formulată de acesta, depășește termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul ntr.167/1958.
Cum starea de fapt rezumată anterior, rezultă din cuprinsul probelor administrate, iar în raport de acestea, instanța a aplicat corespunzător prevederile legale, în cauză nu sunt incidente motivele de recurs invocate.
În concluzie, neexistând motive de casare de ordine publică dintre cele prev.art.306 Cod pr.civilă, recursul formulat urmează a fi respins conform prev.art.312 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în M C, str. – din,.42,.58, județul H, împotriva sentinței civile nr.493 din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 Iunie 2008.
Red.AV
Tehnored.CC/2 exp.
25.08.2008
Jd.fd. E,
Asist.jud.
