DECIZIA CIVILĂ NR.1123/2009-R
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
– – – – JUDECĂTOR 3: Moșincat
– – – judecător
– – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant cu reședința în Viile S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă – SSM, cu sediul în S M, Parc Industrial Sud RO-5. județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1530/D din data de 16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă, contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentul reclamant -lipsă, reprezentantul acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 472 din data de 13.11.2008, emisă de Baroul Satu Mare – Cabinet Individual și reprezentanta intimatei pârâte, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 173 din data de 03.03.2009, emisă de Baroul Satu Mare – Cabinet Individual.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, intimata pârâtă a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 11.06.2009, înscrisurile solicitate, după care:
Reprezentantul recurentului reclamant solicită a se constata că, intimata pârâtă nu s-a conformat întrutotul solicitărilor instanței, de a comunica toate înscrisurile cerute.
INSTANȚA, față de înscrisurile depuse de către partea intimată, apreciază că nu se mai impune comunicarea altor înscrisuri.
Reprezentantul recurentului reclamant, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului reclamant susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, anularea deciziei de concediere și repunerea recurentului în situația anterioară emiterii deciziei de concediere și la plata unei despăgubiri egale cu salariile și celelalte drepturi bănești de care a beneficiat salariatul, în toate aspectele, de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă în muncă, precum și la plata sumelor solicitate prin acțiunea introductivă, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe, potrivit chitanțelor pe care le depune la dosar. Solicită a se constata că prin recursul formulat a solicitat în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, însă, deoarece s-au administrat probe în această fază procesuală, solicită casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei de către această instanță, în baza probelor depuse. În concluzie, reprezentantul recurentului reclamant precizează că, modul în care i s-a desfăcut contractul de muncă al recurentului este nelegal,hotărârea a fost dată numai pentru a-l concedia pe recurent, nu i s-a oferit un alt post, nu s-a făcut dovada efectuării unei reorganizări reale a intimatei, ori din înscrisurile comunicate la dosar de intimată reiese că s-au angajat persoane mai multe decât au fost concediate, posturile ocupate de recurent nu au fost desființate ci doar comasate.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că nu s-a invocat nici unul din motivele de casare înscrise în art.304 pct.1-5 Cod procedură civilă, iar în ceea ce privește petitul subsidiar, menționează că acesta este neântemeiat, câtă vreme orice precizare de acțiune se depune până la prima zi de înfățișare, ori recurentul a formulat precizarea la cel de-al cincilea termen de judecată; decizia de concediere nr.279 din 28 mai 2008, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă al recurentului a fost dată în urma reorganizării societății, determinată de cerințele de restabilizare economică a societății și pentru motive ce nu țin de persoana acestuia, iar din motivarea contestației recurentului nu rezultă că acesta ar fi contestat desființarea postului ocupat, motiv pentru care astfel de aspecte nu pot fi invocate prima dată în recurs, iar pretențiile sala bănești nu sunt justificate și exced prevederilor art.78 din Codul muncii.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1530/D din 16 octombrie 2008, Tribunalul Satu Marea respins contestația înaintată de contestatorul, împotriva deciziei de concediere nr.279/28.05.2008 emisă de către intimata -,S M, prin administrator.
A obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit contractului de muncă nr.-/23.08.2007 (filele nr.2-3) contestatorul a fost angajat la unitatea intimată începând cu data de 13.08.2007 în calitate de șef secție, după care, prin decizia nr.279/28.05.2008 emisă de către – (fila nr.5) s-a dispus concedierea individuală, prin încetarea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu data de 06.06.2008 stabilindu-se un preaviz de 15 zile lucrătoare, preavizul fiind comunicat conform adresei nr.261/13.05.2008 (fila nr.4).
S-a mai reținut că în cauză, contestatorul și-a fundamentat contestația sa inițială pe disp.art.76 din Codul Muncii, invocându-se o concediere dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege, prin raportare la disp.art.74 din Legea nr.53/2003 cu modificările ulterioare.
Sub acest aspect instanța de fond a reținut că potrivit art.74 alin.1 din Codul Muncii decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea și durata preavizului. În acest context, instanța a mai apreciat că din cuprinsul deciziei nr.279/28.05.2008 rezultă că motivele care au determinat încetarea contractului de muncă al contestatorului îl reprezintă reorganizarea activității intimatei prin desființarea locului de muncă ocupat de către contestator, măsură dispusă în baza hotărârii adunări generale a asociaților din data de 12.05.2008 (fila nr.5).
Totodată, în privința cerinței legale prev.de art.74 alin.1 lit.b din Codul Muncii prima instanță a reținut că durata preavizului a fost stabilită la 15 zile lucrătoare și că aceasta s-a realizat cu respectarea disp.art.50 lit.b raportat la art.73 alin.3 din Legea nr.53/2003 cu modificările ulterioare, având în vedere că, de la data la care contestatorul a luat cunoștință despre emiterea dispoziției de mai sus, acesta s-a găsit în concediu medical permanent până la sfârșitul lunii iulie 2008 (fila nr.27), astfel încât decizia în cauză și-a produs efectele la data de 01.08.2008.
În acest context, reținând că măsura adoptată în cauză de către intimată se încadrează în ipoteza legală reglementată prin art.65 din Codul Muncii, reprezentând o concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de acesta, desființare care, prin prisma hotărârii adunării generale a asociaților din 12.05.2008 adoptată în acest sens, se prezintă a fi efectivă și ca având o cauză reală și serioasă în înțelesul art.65 alin.2 din Codul Muncii, tribunalul a constatat că decizia nr.279/28.05.2008 a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în materie inclusiv cele ale disp.art.74 alin1. lit.a și b din Codul Muncii, evocate de contestator.
În privința precizării de acțiune depuse în cauză la data de 25.09.2008, după comunicarea și studierea întâmpinării (filele nr.26-27) și după depășirea momentului procedural al primei zi de înfățișare astfel cum este aceasta determinată prin art.134 Cod de procedură civilă, instanța de fond a reținut incidența în cauză a disp.art.132 Cod de procedură civilă sub aspectul neîntrunirii cerințelor legale reglementate prin alin.2 al acestei norme juridice și prin urmare va lipsi de eficiență criticile contestatorului formulate prin extindere cu această ocazie, reținând totodată, în mod subsidiar că în speță nu își găsesc aplicarea disp.art.74 alin.1 lit.c și d din Codul Muncii, câtă vreme în cauză nu a existat o concediere colectivă în condițiile art.68 din Codul Muncii.
Prin prisma considerentelor ce preced instanța de fond a respins contestația promovată în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe, în subsidiar, rejudecarea cauzei și anularea deciziei de concediere, repunerea în situația anterioară, plata despăgubirilor egale cu salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la desfacerea contractului până la reintegrare, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că a fost angajat ca șef secție nu de tehnician în industria textilă, îndeplinea pe lângă activitatea de conducere și cea de programator freză, nu a avut loc o reorganizare, atribuțiile sale fiind indispensabile funcționării procesului productiv, iar măsura este o încercare de concediere legată de persoana sa, deloc întâmplător, cu aceeași dată a fost concediată și soția sa, iar alte persoane nu au căzut victime.
Eronat s-a limitat cercetarea legalității și temeiniciei măsurii concedierii la aspecte formale, fiind respinse probele. Hotărârea din 12.05.2008 a fost luată doar pentru a-l concedia pe el și soție. S-au înlăturat criticile din precizarea acțiunii pentru că s-au depus după termenul impus de art. 134 Cod procedură civilă, ori, instanța trebuia să verifice legalitatea, temeinicia măsurii concedierii sub toate aspectele.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 65 alin. 2, art. 74, 76 Codul muncii.
Intimata, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, întrucât s-a respectat procedura legală de concediere ca urmare a necesității rentabilizării economice – art. 65 Codul muncii, nu s-a invocat în fond motive de contestare a desființării postului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurentul a fost încadrat la societatea intimată, începând cu data de 13 august 2007, având funcția de șef secție – aspect ce reiese din cuprinsul contractului individual de muncă – fila 2 dosar fond.
La data de 28 mai 2008, prin decizia nr. 279, intimata a dispus ca începând cu data de 6 iunie 2008 să înceteze contractul de muncă al recurentului, având funcția de tehnician în industria textilă, în baza art. 65 din Codul muncii, fiindu-i acordat un preaviz de 15 zile ce a expirat la data de 6 iunie 2008, preaviz emis la 13 mai 2008 sub nr. 261 – fila 4 dosar fond.
Potrivit actelor depuse în recurs de către intimată, la solicitarea instanței, se reține că, prin planul de reorganizare aprobat la 1 aprilie 2008 cu ocazia adunării generale – fila 17 – s-a hotărât reducerea lucrului în două schimburi pentru diminuarea cheltuielilor salariale, desființarea postului de șef secție, a cărui atribuții să fie preluate de șefii de tură, conform extrasului din procesul verbal al adunării generale din 1 aprilie 2008 – fila 18, și a hotărârii emise la aceeași dată – fila 19.
Certificatele de concediu medical, aflate în copie la dosarul de recurs, filele 25 – 27, confirmă faptul că recurentul, în perioada 9 iunie 2008 – 1 iulie 2008, s-a aflat în concediu medical, referatul întocmit de medicul specialist în medicina muncii – fila 39 – arătând că starea de sănătate a acestuia nu era incompatibilă cu munca, sub tratament putând să-și desfășoare activitatea profesională.
Din cuprinsul actelor comunicate de intimată în recurs – 11 iunie 2009 – se reține că, potrivit organigramei societății din 20 august 2007, aceasta avea două posturi de administrator, 1 contabil, 1 resurse umane, 1 aprovizionare + 1depozit, 1 lansare producție,1, 1 responsabil producție, iar la acest sector existau posturilor de prelucrare validare date-1 post, vopsitorie 1 post, freză și vacuum-2 posturi ocupate de recurent, 1 post mașini de injectat, 1 post pregătire și 1 post montaj.
Ca urmare a planului de reorganizare susmenționat, la data de 1 aprilie 2008, atât postul ocupat de recurent la freză și vacuum, cât și cele de la depozitare, vopsitorie, injectare, pregătire, montaj, au fost comasate, în prezent nefiind angajate alte persoane în acele funcții, însă ele au rămas în organigramă, nedepunându-se organigrama actuală.
Din cele expuse se poate reține că posturile ocupate de către recurent la freză și vacuum au fost comasate, însă nu desființate efectiv, astfel că, dispozițiile art. 65 alin. 1 și 2 Codul muncii, ce prevăd concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, reprezintă încetarea contractului de muncă determinat de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice, sau a reorganizării activității, desființarea locului de muncă trebuind să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă – nu sunt aplicabile, greșit instanța de fond reținând contrariul.
Instanța i-a pus în vedere intimatei să facă dovada posturilor vacante existente anterior concedierii, cât și cele de după această dată, însă s-a limitat doar la a depune organigramele susmenționate, din care reiese doar cele expuse mai sus.
Nu există la dosar vreo dovadă din care să se poată reține că i s-a oferit recurentului un alt post vacant existent în societate cu ocazia desființării celui deținut, ori, conform art. 74 alin. 1 lit. d Codul muncii, unitatea avea obligația ca odată cu comunicarea deciziei de concediere, să-i aducă la cunoștință și lista locurilor de muncă disponibile, termenul în care putea opta pentru a ocupa unul vacant.
Art. 76 Codul muncii prevede că, este lovită de nulitate absolută, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii legale, ori, intimata nu a respectat dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. d Codul muncii, chiar dacă s-ar presupune că a omis aceste aspecte din lipsă de locuri vacante, adresa nr. 2027/2.02.2009 emisă de S M – fila 42 dosar recurs, confirmă că după data de 28 mai 2008 s-au înregistrat 72 de angajări, din care 70 muncitori, un designer, un , astfel că, lipsa locurilor vacante este combătură.
Luând în considerare toate cele expuse, întrucât concedierea recurentului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 65, 74 alin. 1 lit. d Codul muncii, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime sentința, va admite contestația, va constata nulitatea absolută a deciziei nr. 279/28.05.2008 emisă de intimată, va obliga intimata să-l repună pe contestator în funcția deținută anterior emiterii deciziei, iar conform art. 78 Codul muncii, o va obliga să-i plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la desfacerea contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.
Reținând culpa procesuală a intimatei, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de recurs o va obliga să-i plătească recurentului 1.100 RON cheltuieli de judecată în fond și recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312, alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de reclamant cu reședința în Viile S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă – SSM, cu sediul în S M, Parc Industrial Sud RO-5. județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1530/D din 16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în întregime în sensul că:
ADMITE contestația formulată de contestatorul cu reședința în Viile S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă – SSM, cu sediul în S M, Parc Industrial Sud RO-5. județul S
Constată nulitatea absolută a deciziei nr. 279/28.05.2008 emisă de intimată și o obligă să-l repună în situația anterioară, pe postul deținut, cu plata despăgubirilor cuvenite conform art.78 Codul Muncii, respectiv salarii indexate majorate, reactualizate, alte drepturi de care ar fi beneficiat, de la desfacerea contractului individual de muncă, până la reintegrare.
Obligă partea intimată – SSM să plătească părții recurente suma de 1.100 RON cheltuieli de judecată în fond și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – – –
Red.concept decizia –
Data:19.06.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:25.06.2009
2 ex.
