ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1141/2008 –
Ședința publică din 1 iulie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica R – – judecător
– – – – JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
– – – – JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
– – grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamantul domiciliat în S M,-,. 4,. 17 în contradictoriu cu intimata pârâtă CFR MARFĂ B – Sucursala CFR MARFĂ C, cu sediul în C N, nr. 17, împotriva sentinței civile nr. 58 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 24 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 27 iunie 2008, respectiv 1 iulie 2008.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 58 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta “CFR MARFĂ” – B – Sucursala “CFR MARFĂ” C, pentru anularea Deciziei nr. 1.3/1118/21.06.2006, privind concedierea reclamantului în baza art. 61 lit. a Codul muncii, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a lucrat la unitatea pârâtă, respectiv de Exploatare O, în funcția de mecanic de locomotivă II. Prin Decizia nr. 1.3/1118 din 21.06.2006 s-a dispus concedierea sa în temeiul art. 61 lit. a Codul muncii, sancțiune disciplinară prevăzută la art. 263 pct. 2 și art. 264 alin. 1 lit. f Codul muncii, combinat cu art. 35 lit. f și art. 41 lit. b din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi.
Abaterea disciplinară reținută în sarcina reclamantului a constat în faptul că în calitate de gestionar al motorinei din locomotivele DA 1259 la Export, când a fost de serviciu, se face vinovat pentru fapte săvârșite în mod repetat, respectiv are un supraconsum de motorină (în total 737 kg), fără a întocmi rapoarte de eveniment pentru diferența de motorină din rezervorul principal față de cel indicat în indexul MD, de nerespectarea Ordinului 1b/300/2002 în datele de: 11.03.2006, 14.03.2006, 16.03.2006, 18.03.2006, 22.03.2006, 26.03.2006 și 30.03.3006. În decizia contestată se mai reține că au fost încălcate prevederile art. 11 lit. a, art. 12 lit. c, art. 18 din Statutul disciplinar fapte ce se consideră abateri disciplinare conform art. 30 lit. p și r din Statutul disciplinar al personalului din transporturi.
Anterior aplicării măsurii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă, reclamantul a mai fost sancționat prin Decizia nr. 1.3/768 din 05.05.2006 cu retragerea a două clase de salarizare pe o perioadă de două luni, pentru constatarea unui supraconsum de 192 kg pe locomotiva DA 1259 în datele de: 02.03.2006 și 04.03.2006, fără să întocmească rapoarte de eveniment.
Prin Decizia nr. 1.3/829 din 18.05.2006 reclamantul a fost sancționat cu retrogradarea din funcția de mecanic locomotivă II în funcția de mecanic locomotivă III pe o perioadă de 3 luni pentru înregistrarea unui supraconsum de 358 kg motorină pe locomotiva DA 1259 în datele de 06.03.2006, 08.03.2006 și 10.03.2006, fără să întocmească rapoarte de eveniment.
Prin cele două decizii s-a reținut în sarcina reclamantului încălcarea acelorași dispoziții legale pentru care a fost sancționat prin decizia atacată. Cu ocazia cercetărilor administrative efectuate anterior aplicării sancțiunilor disciplinare conform celor două decizii mai sus arătate, reclamantul și-a recunoscut culpa, în principal, pentru că nu a întocmit raport de eveniment și că nu a condus economicos, motiv pentru care a fost de acord cu recuperarea prejudiciului prin plata motorinei constatate ca fiind supraconsum, în care sens a semnat și două angajamente de plată (filele 20-25).
Pentru aplicarea măsurii disciplinare a desfacerii contractului de muncă s-a întocmit raportul de cercetare din 05.06.2006 de la filele 29-32, ocazie cu care s-a constatat că în timp de 7 zile (fiind indicate datele) în care au efectuat de serviciu la Export cu locomotiva DA 1259 reclamantul și mecanicul ajutor Tătăran au înregistrat în total un supraconsum de 737 kg motorină.
În baza aceluiași raport s-a propus sancționarea mecanicilor, pentru reclamantul din prezenta cauză fiind propusă măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă. În cadrul anchetei administrative prealabile întocmită în acest sens conform dispozițiilor art. 267 Codul muncii, reclamantul a dat “Nota de relații” de la fila 33, în care acceptă că supraconsumul de motorină poate apare și din cauza conducerii neeconomicoase, recunoscând că este vinovat pentru că nu a întocmit raport de eveniment.
În vederea soluționării cauzei instanța a încuviințat la cererea reclamantului efectuarea unei expertize tehnice de specialitate cu privire la instalația de înregistrare a consumului de combustibil pentru locomotiva. Expertul profesor dr. ing. a concluzionat în raportul său de expertiză de la filele 147-157 că instalația folosită pentru controlul consumului de motorină pe locomotivă nu este supusă controlului metrologic legal conform art. 30 din Instrucțiunile de Metrologie Legală – IML 3-04 (fapt ce rezultă și din adresa de la fila 6 Biroului Român de Metrologie Legală), fiind însă omologată de Autoritatea Feroviară Română – conform Certificatului de Tehnică Feroviară seria – nr. 382/2003 (fila 113). De asemenea, expertul stabilește o marjă de eroare la măsurare 3 %.
Cu ocazia experimentului efectuat nu s-a constatat nici o scădere bruscă a nivelului de motorină din rezervor, fiind înregistrată o economie de combustibil de 33,4 kg față de consumul de motorină normat conform Normelor /1977. Instalația de verificare a consumului de motorină de pe locomotiva DA 1259 pe care a lucrat reclamantul a fost supusă reviziei periodice anuale de către constructorul “” – în data de 10.02.2006 (filele 181-182). Din completarea raportului de expertiză efectuată la cererea reclamantului referitor la poziția traductorului se reține că poziția acestuia nu se poate schimba pe parcursul exploatării locomotivei întrucât este fixă.
Tot la solicitarea reclamantului, instanța a încuviințat o contraexpertiză. Din expertiza întocmită de profesor dr. ing. (filele 235-255) rezultă că instantaneu sau pe termen scurt “valorile stocate pot să fie neconcludente, analiza informațiilor stocate pe termen, de ordinul orelor sau a unui schimb câștigând în credibilitate”. Nerăspunzând concret la unele obiective ale expertizei din lipsă de documente, (pe care însă nu le-a solicitat instanței), expertul precizează că analiza consumurilor de combustibil scoate în evidență că pe perioade scurte de evaluare a consumurilor de ordinul a câtorva minute pot să fie înregistrate valori instantanee care nu respectă o modificare logică, cursivă și continuă, ceea ce nu poate caracteriza evoluția concludentă a consumurilor de combustibil, iar situația nu poate să fie generalizată și să caracterizeze consumul pe durata schimbului.
Din analiza întregului material probator administrat, instanța a reținut culpa reclamantului în încălcarea prevederilor art. 11 lit. a, art. 12 lit. c și art. 18 din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi, prevederi referitoare la însușirea cunoștințelor necesare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu și a instrucțiunilor de serviciu, la aplicarea normelor de exploatare, întreținere și reparare a mijloacelor de transport pe căile ferate și executarea dispozițiilor primite.
Potrivit Instrucției personalului de locomotivă nr. 201/1997 (la care fac trimitere dispozițiile art. 11 lit. a din Statut) acest personal este obligat printre altele la întocmirea raportului de eveniment la sosirea în depou, prin care se aduce la cunoștință nereguli din circulația trenului (art. 6 lit. a pct. 9).
De asemenea, conform art. 6 lit. a pct. 14 din aceiași Instrucție, mecanicul de locomotivă este obligat să conducă economic, fără a depăși consumurile normate de combustibil.
Cu ocazia anchetei administrative reclamantul a recunoscut că nu a întocmit raport de eveniment, acceptând că nu a condus economicos. Din raportul de cercetare rezultă un supraconsum de combustibil, în mod repetat, când locomotiva a fost condusă de reclamant, comparativ cu un consum în limitele normate, când aceiași locomotivă a fost condusă de alți mecanici (filele 66-69).
Reclamantul nu a produs probe din care să rezulte contrariul și nu poate fi primită apărarea acestuia în sensul că sancțiunile aplicate ar fi urmarea unei “singure relații” care s-a defalcat, în aceiași zi, la ordinul șefului de birou, pentru îndeplinirea condițiilor aplicării art. 61 lit. a din Codul muncii, din deciziile de sancționare și comunicarea acestora rezultând că evenimentele care au dus la sancționare s-au petrecut la date diferite.
Sancțiunile aplicate anterior reclamantului prin deciziile mai sus amintite, au fost consecința încălcării acelorași prevederi din Statut, fapt ce a justificat măsura disciplinară luată împotriva sa în conformitate cu art. 266 Codul muncii.
Apărarea reclamantului că nu a întocmit raport de eveniment pentru că “după instalație nu a putut observa” supraconsumul, este respinsă de instanță, având în vedere dispozițiile speciale din Statut privind obligația însușirii cunoștințelor necesare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, cu atât mai mult cu cât pentru fapte similare a mai fost sancționat.
Cele două expertize de specialitate întocmite în cauză nu au demonstrat inexistența supraconsumului de motorină pus în sarcina reclamantului, marja de eroare acceptată la instalația de măsurare a motorinei fiind neînsemnată față de întreaga cantitate de motorină consumată și constatată peste limitele normate. În ce privește instalația experții au concluzionat că aceasta nu este supusă controlului metrologic legal, fiind însă omologată de o autoritate feroviară conform actelor de la dosar.
Chiar și în situația în care s-ar accepta că instalația nu înregistrează un consum real sau s-ar avea în vedere apărarea reclamantului că supraconsumul s-ar datora unor factori perturbatori, acesta nu poate fi exonerat de răspundere, atât timp cât nu și-a îndeplinit obligația constând în întocmirea raportului de eveniment (care se face necondiționat) și care în condițiile date reclama acest fapt, întrucât instalația indica un supraconsum, aceasta, după ce a mai fost sancționat pentru încălcarea acelorași dispoziții legale.
Critica reclamantului în sensul că nu i s-a acordat preaviz anterior desfacerii contractului de muncă nu are suport legal, întrucât preavizul se acordă în condițiile dispozițiilor art. 73 Codul muncii, care nu fac referire și la desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Împotriva acestei sentințe în termen a declarat recurs reclamantul recurent, solicitând modificarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației și al anulării deciziei atacate, cu mențiunea că nu mai dorește reintegrarea în funcția avută, a obligării angajatorului la plata de despăgubiri bănești în cuantumul stabilit de instanță, reprezentând contravaloarea salariului de la data desfacerii contractului de muncă și până la 4 aprilie 2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că instalația în discuție nu a relevat fluctuații mari de consum, motiv pentru care petentul nu avea obligația de a întocmi raportul de eveniment la care face referire art. 11 lit. a din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi.
Se mai arată că petentul are serioase rezerve față de modalitatea de stabilire a supraconsumului și corectitudinea acesteia, în condițiile în care instalația cu ajutorul căreia s-a stabilit acest supraconsum nu este supusă controlului metrologic legal, fapt consemnat și de cel de-al doilea expert, care precizează că instalația de înregistrare a consumului nu este omologată metrologic, mai mult, intimata neprezentând nici un document în spiritul asigurării trasabilității măsurătorilor efectuate, conform instrucțiunilor de metrologie legală IML 3-04, astfel că este pasibil de erori la măsurătoare, constatându-se de altfel că parametrii monitorizați sunt perturbați aleatoriu de factorii momentani, specifici de exploatare.
În fine, mai arată recurentul că nu a mai fost sancționat disciplinar pentru fapte similare, decizia nr. 1.3/768 din 5 mai 2006 nefiind adusă la cunoștința acestuia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă “CFR MARFĂ” – C N, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Faptul că instalația de înregistrare a consumului de combustibil pentru locomotive nu este supusă controlului metrologic legal, nu este de natură să pună în discuție corectitudinea de funcționare a unei astfel de instalații, câtă vreme acest fapt este prevăzut de normele legale în vigoare (Instrucțiunile de Metrologie Legală – IML 3-04), confirmat și prin adresa Biroului Român de Metrologie Legală, și cu atât mai mult cu cât instalația este omologată de Autoritatea Feroviară Română, conform certificatului de omologare nr. 382/2003, existând totodată și certificatul de etalonare eliberat de producător.
În acest sens concludentă este și expertiza efectuată în cauză de dr. inginer, care a procedat la efectuarea unui experiment pentru stabilirea consumului real al locomotivei pe care a folosit-o contestatorul, în condiții asemănătoare cu traseele pe care s-au înregistrat diagramele, cu consumurile de combustibili reclamate de acesta.
Cu această ocazie nu s-a constatat nici o scădere bruscă a nivelului de motorină din rezervor, marja de eroare la măsurare fiind de plus / minus 3 %, nesemnificativă în raport cu supraconsumul reținut în cazul contestatorului.
Pe lângă aspectele de ordin tehnic, esențiale sunt și celelalte împrejurări reținute de instanța de fond, și anume neîndeplinirea sarcinilor de serviciu privind exploatarea și întreținerea corespunzătoare a mijloacelor de transport pe căile ferate, sub aspectul încadrării în consumurile normate de combustibil, în condițiile în care din raportul de cercetare rezultă un supraconsum de combustibil, în mod repetat, atunci când locomotiva a fost condusă de petent, comparativ cu consumul înregistrat atunci când aceeași locomotivă a fost condusă de alți mecanici.
În acest sens, petentul a mai fost sancționat disciplinar pentru fapte similare, prin decizia nr. 1.3/829/18.05.2006, respectiv decizia nr. 1.3/768/5.05.2006.
Susținerile recurentului potrivit cărora aceste decizii au fost întocmite fără știrea sa sunt infirmate de împrejurarea că ambele poartă semnătura de primire a acestuia.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 58 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R – – – – –
red.
în concept la 3.07.2007
jud.fond. –
dact.
2 ex./7.07.2008.
