ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.115/
Ședința publică din 5 februarie 2008
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Societatea de Transfer de și – SA, cu sediul în B,- sector 1, împotriva sentinței civile nr.1347 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentanta recurentei pârâte, și reprezentantul intimatei reclamante, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru, iar intimata reclamantă a depus întâmpinare.
Se comunică reprezentantei recurentei pârâte un exemplar din întâmpinare.
Reprezentanta recurentei pârâte depune delegație, declarând că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul intimatei reclamante depune chitanța privind plata onorariului avocațial și un extras de cont prin care face dovada că recurenta a achitat intimatei o parte din debit. Nu are cereri de formulat.
Neformulându-se cereri, instanța acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru considerentele expuse în întâmpinare, cu obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1347 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureșs -a admis acțiunea reclamantei, împotriva Societății de Transfer și “” SA, modificând decizia nr. 33/2007, emisă de pârâtă în sensul obligării pârâtei la plata sumei ce reprezintă indemnizația compensatorie, la nivelul prevăzut de contractul colectiv de muncă pentru anul 2007.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere împrejurarea că desființarea postului reclamantei și concedierea acesteia au avut loc în anul 2007 (după perioada de suspendare a contractului de muncă pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani) și deci, drepturile trebuie acordate în raport de conținutul contractului colectiv de muncă, la data operării.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, invocând dispozițiile art. 299 și urm. din Codul d procedură civilă, solicitând modificarea integrală a deciziei în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivare, recurenta a arătat că în luna iunie 2005 societatea a intrat în proces de reorganizare judiciară, iar în vederea realizării acestui proces a emis decizia nr. 123 din 6 iunie 2005 pentru acordarea celor 6 salarii cu titlu de plăți compensatorii.
Recurenta apreciază că reclamanta a nesocotit și prevederile art. 969, 970 Cod civil, potrivit cărora convențiile trebuie îndeplinite cu bună credință, din moment ce pretinde o indemnizație mai mare decât cea la care era îndreptățită, la data emiterii deciziei.
Fără a indica expres, recurenta se referă la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând decizia criticată, prin prisma motivului indicat anterior și din oficiu în conformitate cu art. 304/1, 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Reclamanta a contestat legalitatea art. 3 din decizia nr. 33/2007, emisă de pârâtă și comunicată reclamantei la 6 iunie 2007, arătând că suma înscrisă trebuie raportată la prevederile contractului colectiv de muncă pentru anul 2007.
În motivare a arătat că a avut suspendat contractul individual de muncă pentru perioada 8 mai 2005 – 7 mai 2007, în vederea creșterii copilului. Decizia nr. 123 emisă de consiliul de administrație al societății pârâte i-a fost comunicată la 7 mai 2007, iar prin decizia nr. 33/2007 s-a dispus concedierea reclamantei pentru motive neimputabile acesteia.
Consideră că art. 3 din decizia nr. 33/2007 este nelegal din moment ce sumele nu corespund contractului colectiv de muncă la data comunicării și deci data când această decizie produce efecte juridice. A invocat prevederile art. 1 Cod civil, ale art. 15 alin. 2 din Constituția României, a solicitat intrarea în legalitate prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acest sens.
La dosarul cauzei s-au depus în copie decizia nr. 33/2007, emisă de pârâtă, adresa de comunicare a acesteia, statul de funcțiuni al pârâtei, pentru anii 2005, 2006, 2007, contractul colectiv de muncă și actul adițional, întâmpinarea pârâtei și răspunsul reclamantei la această întâmpinare, alte acte considerate utile soluționării cauzei.
După ascultarea părților și analizarea probelor scrise, instanța a pronunțat sentința civilă nr. 1347/2007, analizată în prezentul recurs.
Recursul pârâtei este nefondat și va fi respins, în consecință soluția primei instanțe va fi menținută integral pentru următoarele considerente:
Contractul colectiv de muncă pentru anul 2005 prevăzut dreptul la acordarea plăților compensatorii pentru persoanele concediate din motive neimputabile. Aceste prevederi au fost preluate și adaptate pentru anii următori în contractul colectiv de muncă.
Decizia de plată a indemnizației ce reprezintă plăți compensatorii în favoarea reclamantei trebuie să cuprindă cuantumul drepturilor cuvenite, la data când această decizie produce efecte juridice. Altfel spus, este lipsit de relevanță faptul că procesul de reorganizare judiciară a pârâtei a început în anul 2005, din moment ce raporturile de muncă dintre societate și reclamantă erau suspendate iar decizia de concediere emisă și comunicată reclamantei în 2007, produce efecte juridice după comunicare. Așadar, corect a procedat prima instanță, stabilind că suma cuvenită reclamantei cu titlu de compensație, trebuie raportată la dispozițiile contractului colectiv de muncă în vigoare la data când decizia de concediere produce efecte.
Starea de fapt rezumată a fost reținută și în considerente sentinței pronunțate iar în raport de aceasta, instanța a aplicat corespunzător prevederile legale, situație în care nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și cum nu sunt nici motive de casare de ordine publică dintre cele prevăzute de art. 306 Cod procedură civilă, recursul pârâtei se apreciază a fi nefondat și va fi respins în consecință.
Respingând recursul pârâtei, în conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, instanța va dispune asupra cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanta intimată în această fază procesuală în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat conform chitanței depuse la dosar – fila 19.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Societatea de Transfer de și – SA, cu sediul în B,- sector 1, împotriva sentinței civile nr.1347 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-25.03.2008-
