ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1152
Ședința publică din data de 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
: – –
Grefier: –
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatoarea, domiciliată în P, str. -, nr.1 A, -.A,.6,.17, județul P, împotriva sentinței civile nr.330 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata SC “” SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-contestatoare, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 33/2008, pentru intimata SC “” SA B, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.17/2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru recurenta-contestatoare depune la dosar un raport de expertiză extrajudiciară întocmit într-o speță similară și declară că alte cereri nu mai are de formulat, solicitând acordarea cuvântului în fond.
Avocat pentru intimata SC “” SA declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru recurenta-contestatoare, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii, cu consecința anulării deciziei nr.225/25.04.2007 emisă de intimată prin care i s-a desfăcut contestatoarei contractul de muncă. Decizia de concediere nu cuprinde toate elementele prevăzute de art.74 din Codul muncii, concedierea nefiind reală și serioasă astfel cum prevăd dispozițiile art.65 alin.2 din același cod.
Deși societatea intimată susține că nu deținea posturi compatibile pregătirii profesionale a recurentei, apreciază că s-a făcut dovada existenței acestor posturi. Astfel, să se observe că decizia de concediere a fost emisă la 25.04.2007, iar din anunțurile publicate pe internet, rezultă că atât anterior, cât și ulterior concedierii existau posturi disponibile.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond să se dispună anularea deciziei de concediere. Depune la dosar concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Având cuvântul în fond pentru intimata SC “” SA, avocat solicită înlăturarea concluziilor din raportul de expertiză și să se respingă recursul ca nefondat, cu consecința menținerii soluției instanței de fond ca legală și temeinică. Învederează că desființarea locului de muncă a fost efectivă și reală. Este adevărat că recurenta a aplicat mai multe joburi publicate pe internet, însă a fost organizat un concurs, fiind chemate doar persoanele care îndeplineau condițiile stabilite de angajator. Arată că nu există o obligație a angajatorului de a-i oferi salariatului un loc de muncă în condițiile în care încetarea contractului individual de muncă nu se face din vina salariatului. Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să anuleze decizia nr. 225/25.04.2007, să fie obligată pârâta la încadrarea pe postul corespunzător pregătirii sale profesionale.
În motivarea acțiunii, contestatoarea susținut că fost angajata SC SA din data de 01.09.1981 în funcția de inginer petrochimist iar motivele care au stat la baza emiterii deciziei pretins fi prev. de art.65-67, 73-75 din Codul muncii nu corespund realității, dispozițiile art. 80 din prevăzând că societatea aflată în procedura reorganizării este obligată să comunice în scris fiecărui salariat postul ce urmează a fi desființat, dacă se referă sau nu la alt loc de muncă, obligație ce nu a fost îndeplinită de pârâtă.
S-a mai susținut în motivarea contestației de către contestatoare că reducerea personalului datorată reorganizării trebuie sa fie reală, efectivă și să nu constituie un pretext pentru înlăturarea unor persoane și înlocuirea lor cu alte persoane.
În dovedirea contestației petenta a solicitat proba cu acte și interogatoriul intimatei.
SC SA formulat întâmpinare susținând că cererea este neîntemeiată deoarece societatea s-a aflat în procedura reorganizării, fiind respectate disp. art. 74 din Legea nr. 53/2003 în sensul că s-au indicat motivele care au determinat concedierea, contestatoarei i-a fost acordat un preaviz de 60 zile calendaristice, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate au fost respectate conform art. 4 din decizie și nu mai existau posturi compatibile cu pregătirea profesională a salariatei.
Prin sentința civilă nr.330 din 4 februarie 2008, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata SC SA.
Pentru a pronunța această soluție prima instanța a reținut că din răspunsul la interogatoriu luat contestatoarei de intimată rezultă că fiecare salariat din cadrul SC SA primește săptămânal anunțurile de recrutare internă pentru posturile vacante din cadrul societății, contestatoarea aplicând CV-ul pe unul din posturile înscrise în data de 05 mai, luând la cunoștință de desființarea postului acesteia în momentul comunicării deciziei pe care a semnat-o, afirmând că au existat posturi libere de inginer petrolist la pct. de lucru.
Conform înscrisurilor depuse în cauză, încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei s-a dispus în baza Hotărârii Consiliului de Administrație al SA din data de 07.06.2005 și 09.08.2005 referitoare la procesul de reorganizare a SC SA cu acordul sindicatului cu privire la concedierea dispusă prin decizie, prin care se confirmă respectarea clauzelor Contractului colectiv de muncă.
Dispozițiile art. 65 alin. l din Codul muncii prevăd că reprezintă concediere pentru motive care nu țin seama de persoana salariatului încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice și transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
Potrivit prevederilor art. 73 din Codul muncii persoanele concediate în temeiul art. 65 si 67 beneficiază de un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare, decizia de concediere comunicându-se salariatului în scris cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute de lit.a-
În baza art. 65 alin.2 din Codul muncii desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă să aibă o cauză reală și serioasă dintre cele prevăzute la alin. din același articol.
În baza art. 65 alin.2 din Codul muncii desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă să aibă o cauză reală și serioasă dintre cele prevăzute la alin. din același articol.
După cum a rezultat din organigrama societății postul ocupat de contestatoare fost desființat, fiind respectate disp. art. 65 si urm. din Codul muncii în luarea măsurii încetării contractului de muncă al contestatoarei.
de considerentele expuse instanța de fond a apreciat că decizia este legală si temeinică și respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanței a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului său contestatoarea a învederat că, deși prin art.5 din decizia de concediere intimata a susținut că nu au existat posturi compatibile pregătirii sale profesionale, din probele existente la dosar rezultă că în realitate aceste posturi au existat și existau inclusiv la momentul în care s-a dispus în mod ilegal, susține recurenta, concedierea.
A mai arătat recurenta că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la anumite probe administrate în cauză, respectiv acte și interogatoriul pârâtei, prin intermediul ultimei probe pârâta recunoscând clar existența unor anunțuri interne de recrutare care aveau și posturi de inginer petrolist, compatibil cu pregătirea profesională a contestatoarei. Intimata nu a făcut nicio dovada în contra acestui fapt, deși sarcina probei incumbă acesteia.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare la recurs solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de dispozițiile legale aplicabile și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Din răspunsul la interogatoriu luat contestatoarei de intimată rezultă că fiecare salariat din cadrul SC SA primește săptămânal anunțurile de recrutare internă pentru posturile vacante din cadrul societății, contestatoarea aplicând CV-ul pe unul din posturile înscrise în data de 05 mai, luând la cunoștință de desființarea postului său în momentul comunicării deciziei pe care a semnat-o, afirmând că au existat posturi libere de inginer petrolist la pct. de lucru.
Încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei s-a dispus în baza Hotărârii Consiliului de Administrație al SA din data de 07.06.2005 și 09.08.2005 referitoare la procesul de reorganizare a SC SA cu acordul sindicatului cu privire la concedierea dispusă prin decizie, prin care se confirmă respectarea clauzelor Contractului colectiv de muncă.
În mod corect a reținut instanța de fond că, astfel cum rezultă din organigrama societății postul ocupat de contestatoare fost desființat, fiind respectate disp. art. 65 si urm. din Codul muncii în luarea măsurii încetării contractului de muncă al contestatoarei.
În ceea ce privește posturile de care face vorbire recurenta, acestea au fost făcute publice, urmând să fie ocupate de salariații disponibilizați, prin concurs sau interviu, astfel cum a încercat și recurenta, dar a fost respinsă.
Așa fiind, văzând și disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea, domiciliată în P, str.-, nr.1 A, -.A,.6,.17, județul P, împotriva sentinței civile nr.330 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata SC “” SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
– – – — – – –
Grefier
–
–
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./27.06.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
