ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr.4598,-
DECIZIA NR. 1154
Ședința publică din data de 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
– –
Grefier –
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea B, domiciliată în M, B-dul -, -A,.6, județul D, prin procurator B, domiciliat în M, B-dul -, -A,.6, județul D, împotriva sentinței civile nr.447 din 6 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata Asigurări, cu sediul în B,-, sector 1, cu sediul ales la ” și “, cu sediul în B, nr.2J,.6,.34, sector 3.
Contestație scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns procurator B pentru contestatoarea B, lipsă fiind intimata Asigurări.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care;
Procurator B având cuvântul pentru pentru contestatoarea B, arată că a luat cunoștință de faptul că i-a fost respinsă cererea de acorsare a ajutorului judiciar public și de asemenea, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată.
Procurator B pentru pentru contestatoarea B depune concluzii scrise.
CURTEA
Prindecizia nr.447 din 6 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, s-a admis recursul declarat de pârâta ASIGURĂRI SA împotriva sentinței civile nr.1816 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B, s-a casat sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Instanța de control judiciar a reținut că potrivit art.268 (1) din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei,această dispoziție legală fiind incidentă și în prezenta cauză.
În consecință, acest termen de 30 zile pentru emiterea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al intimatei-contestatoare a început a curge la data la care abaterea disciplinară a fost adusă la cunoștința persoanei îndreptățite să dispună încetarea contractului de muncă prin referatul nr. 446/10.04.2008 al Sucursalei zonale P, respectiv 10.04.2008,fiind suspendat pe perioada în care a existat imposibilitatea legală de desfacere a contractului individual de muncă potrivit art. 60 alin.1 lit.a), respectiv perioada 01.05.2008-18.07.2008 pentru care există dovada incapacității temporare de muncă (în acest sens fiind depuse certificate de concediu medical), cursul acestuia fiind reluat după încetarea incapacității temporare de muncă.
În raport de această împrejurare, e evident că la data desfacerii contractului individual de muncă al contestatoarei-21.07.2008-acest termen nu era împlinit, astfel încât în mod eronat prima instanță a admis excepția tardivității emiterii deciziei contestate, anulând, ca o consecință,decizia contestată și dispunând repunerea părților în situația anterioară.
Princererea înregistrată la nr.4598,-, contestatoarea Baf ormulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.447 din 6 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata Asigurări
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că instanța a admis la primul termen că procedura de citare a recurentei-pârâte nu a putut fi îndeplinită din cauza schimbării adresei de comunicare, în fapt agentul procedural s-a prezentat la 21.01.2009 cu citația la sediul ales pentru comunicare, situat în B,- -. 1,. 2. 10, sector 3, personale găsite neavând nici o legătură cu pârâta recurentă, abia la 30.01.2009 aceasta depune înștiințarea privind schimbarea adresei, dar neînsoțită de vreo dovadă privind ieșirea din vechiul sediu și intrarea în cel de al doilea.
De asemenea, recurenta pârâta nu a înștiințat partea potrivnică și pentru toate aceste motive instanța nu trebuia să ia în seamă schimbarea domiciliului, greșit dispunând citarea și judecarea la alt termen, 6.03.09, fără a se ști când a părăsit recurenta pârâta vechiul sediu și a intrat în celălalt. S-au invocat dispozițiile art. 95 Cod procedură civilă.
A mai arătat contestatoarea că la 6.03.09 a cerut respingerea recursului întrucât decizia nu a fost emisă în 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință a prejudiciului săvârșit de salariat. Mai mult, a întrebat cum ar motiva emiterea deciziilor în afara celor 30 zile calendaristice în cazul în care salariatul s-ar afla în una din situațiile prevăzute de art. 60 alin. 1 lit. e și f Codul muncii.
O decizie emisă după ani de zile, cum consideră pârâta, încalcă prevederile art. 268 alin. 1 Codul muncii, care obligă angajatorul să emită decizia în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință, dar nu mai târziu de 6 luni de la săvârșirea faptei.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă și a solicitat anularea deciziei nr. 447/6.03.2009.
Pârâta BCR Asigurări a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
S-a arătat că prin greșeli materiale se înțeleg greșeli procedurale, nu greșeli de judecată, prin contestația în anulare specială nu se poate critica hotărârea din recurs pentru greșita aplicare a legii, acesta fiind motiv de reformare, posibil doar în recurs, nu și în contestația în anulare, contestatoarea nu face decât să reitereze motivele de recurs, criticând modul în care instanța de recurs a apreciat probele existente la dosar, or, pretinsa greșeală materială este o chestiune de fond care nu poate fi invocată pe calea unei contestații în anulare
Examinând contestația în anulare, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv invocat de contestatoare, potrivit dispozițiilor art. 317 pct. 1 Cod procedură civilă, otărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Contestatoarea invocă însă ca motiv de contestație în anulare neîndeplinirea procedurii de citare la primul termen de judecată în recurs cu partea adversă, pârâta recurentă, invocând și faptul că aceasta a depus cerere privind schimbarea sediului său, neînsoțită de “dovadă privind ieșirea din vechiul sediu și intrarea în cel de al doilea” că nu a înștiințat partea potrivnică, iar instanța nu trebuia să ia în seamă schimbarea domiciliului să dispună citarea și judecarea la alt termen.
Toate aceste împrejurări invocate de contestatoare nu se încadrează în dispozițiile art. 317 pct. 1 Cod procedură civilă, care reglementează neîndeplinirea procedurii de citare, și care poate fi invocată numai de partea față de care s-a produs neregularitatea procedurală, astfel că nu pot constitui motiv de contestație în anulare.
Cu privire la cel de al doilea motiv de contestație în anulare, cu invocarea art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, contestatoarea a arătat că a cerut respingerea recursului întrucât decizia nu a fost emisă în 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință a prejudiciului săvârșit de salariat, o decizie emisă după ani de zile, cum consideră pârâta, încalcă prevederile art. 268 alin. 1 Codul muncii, care obligă angajatorul să emită decizia în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință, dar nu mai târziu de 6 luni de la săvârșirea faptei.
Potrivit dispozițiilor art. 318 (1) Cod procedură civilă, otărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În sensul art. 318 Cod proced. civ. prin greșeli materiale se ințeleg greșelile de fapt si nu greșeli de judecată.
Contestatoarea nu invocă o greșeală de fapt, ci formulează apărări asupra motivului de recurs invocat și admis de instanța de recurs, motivarea contestatoarei nu indică o greșeală de fapt, ci o greșeală de judecată, care nu poate constitui motiv de contestație în anulare.
Pentru aceste motive, curtea constată că nu sunt incidente motivele contestației în anulate prevăzute de dispozițiile art. 317 alin. 1 și art. 318 Cod procedură civilă, invocate de contestatoare, considerente pentru care va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea B, domiciliată în M, B-dul -, -A,.6, județul D, prin procurator B, domiciliat în M, B-dul -, -A,.6, județul D, împotriva sentinței civile nr.447 din 6 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata Asigurări, cu sediul în B,-, sector 1, cu sediul ales la ” și “, cu sediul în B, nr.2J,.6,.34, sector 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
– – – – – – –
Grefier,
Red.
Tehnored.AȚ
2 ex./25 iunie 2009
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120
