ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
– Secția civilă mixtă –
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1158/R/2008
Ședința publică din 21 august 2008
PREȘEDINTE: Cigan Dana JUDECĂTOR 2: Roman Florica
JUDECĂTOR 3: Lazăr Ioan R –
Judecător: – –
Grefier: – –
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de contestatorul – domiciliat nr. 131 în contradictoriu cu intimata CFR Marfă SA B – Sucursala CFR Marfă SA C- C – N – – nr. 17 împotriva sentinței civile nr. 331/LM din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor O în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurentul contestator personal și reprezentantul său avocat în baza împuternicirii avocațiale nr 22 din 15 mai 2008 emisă de Baroul Bihor – Cabinet individual lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul recurentului, nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului recurentului asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris solicită admiterea lui, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în consecință a se dispune admiterea contestației formulată împotriva celor două decizii de sancționare respectiv nr 2384 din 8 noiembrie 2006 și respectiv 429 din 3 aprilie 2007 emise de intimată pentru motivele de recurs depuse la dosar, susținute oral, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat înscris pe împuternicirea avocațială.
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 331/LM din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- a fost respinsă contestația formulată de contestatorul -, domiciliat în nr.131, jud.B, în contradictoriu cu intimata Marfă SA B – Sucursala Marfă C, cu sediul în C-N,-, județul C, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin decizia nr./2384 din 8.11.2006, emisă de către intimată, s-a dispus retrogradarea contestatorului din funcția de mecanic locomotivă II în funcția de mecanic locomotivă III, cu un salariu corespunzător cls.30 – 883 lei, pe timp de 3 luni, sancțiune aplicată în temeiul disp.art.64 al.2 muncii, art.35 lit.e din Statutul disciplinar al personalului din transporturi aprobat prin 360/1976, reținându-se în sarcina acestuia și încălcarea prevederilor Instrucției de serviciu 201/1997, art.6 lit.A pct.1.14, a Ordinului nr.1.300/2002, care contravin prevederilor Statutului disciplinar al personalului din transporturi, art.11 lit.a, art.12 lit.c, art.18, iar abaterea disciplinară a constat în faptul că, în datele de 3.08.2006, 8.08.2006, 9.08.2006, 11.08.2006, 16.08.2006, 17.08.2006, 21.08.2006, 23.08.2006, 24.08.2006, 28.08.2006, 29.08.2006, 30.08.2006 și 31.08.2006, fiind de serviciu, cu locomotivele DA 1082, DA 1166, DA 1151 și DA 1259, locomotivele având o comportare normală în exploatare, în urma citirii diagramelor, s-a constatat un supraconsum total de 1347 kg motorină.
Ulterior, pe seama contestatorului a fost emisă Decizia nr. 429 din data de 3.04.2007, prin care s-a dispus concedierea acestuia în temeiul prevederilor art.61 lit.a din 53/2003, art.264 al.1 lit.f, art.271 al.2 muncii, coroborat cu art.35 lit.f din Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi, reținându-se în sarcina acestuia abaterea disciplinară ce consta în supraconsumul de motorină repetat, un total de 1236 kg, fără a întocmi rapoarte de eveniment pentru diferența de motorină din rezervorul principal, față de cel indica în indexul MD, de nerespectare a Ordinului 1.300/2002, în datele de 7.09.2006, 8.09.2006, 11.09.2006, 12.09.2006, 13.09.2006, 14.09.2006, 18.09.2006, 20.09.2006 și 21.09.2006, când a fost de serviciu cu locomotiva DA 1082.
Întrucât prin contestația formulată, contestatorul a invocat excepția de prescripție a răspunderii disciplinare în ceea ce privește decizia de concediere emisă în data de 3.04.2007, cu motivarea că de la fapta comisă și până la data emiterii deciziei au trecut mai mult de 6 luni, instanța va proceda la examinarea cu precădere a acestei excepții, sens în care va avea în vedere disp.art.268 al.1 muncii și va reține că ultima faptă reținută în cuprinsul deciziei de mai sus a avut loc la data de 21.09.2006 și faptul că decizia contestată a fost emisă de către angajator la data de 3.04.2007. În soluționarea acestei excepții, instanța va avea în vedere și faptul că contestatorul, conform certificatelor de concediu medical depuse la filele 12-27 dosar, s-a aflat în concediu medical începând cu data de 6.11.2006 până la data de 31.07.2007, perioadă în care, conform art.50 lit.b muncii, contractul individual de muncă al contestatorului a fost suspendat de drept, astfel că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea termenului prevăzut de disp.art.268 al.1 muncii, motiv pentru care va aprecia excepția invocată ca fiind nefondată, urmând aor espinge ca atare.
Conform art. 267 al.1 muncii, “sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art.264 al.1 lit.a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile”. Împrejurarea că, contestatorul a fost convocat telefonic, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, nu constituie, în opinia instanței, un motiv de nulitate absolută a deciziilor contestate, câtă vreme angajatorul a respectat prevederile legale cu privire la efectuarea cercetării disciplinare, sens în care contestatorul a fost invitat în vederea efectuării acesteia pentru a da note de relații cu privire la abaterile disciplinare care au fost reținute în sarcina sa, prin urmare, în cauză, rezultă clar că, anterior emiterii ambelor decizii, s-a efectuat cercetarea prealabilă, iar contestatorul și-a făcut apărările prin notele de relații depuse la dosarul cauzei. Mai trebuie reținut și faptul că textul de lege sancționează cu nulitatea absolută doar neefectuarea cercetării disciplinare prealabile de către angajator, convocarea scrisă invocată de către contestator este într-adevăr prevăzută de alin.2 al art.267 muncii, însă din conținutul textului legal nu rezultă că neîndeplinirea formei scrise atrage nulitatea deciziei de sancționare, ci doar, așa cum s-a reținut mai sus, neefectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată și susținerea contestatorului potrivit căreia deciziile contestate sunt lovite de nulitate absolută pentru nerespectarea dispozițiilor art.62 al.2 raportat la art.268 al.2 lit.a muncii, astfel, din examinarea conținutului celor 2 decizii contestate, instanța reține că acestea cuprind toate elementele obligatorii prevăzute de textele legale mai sus arătate, fiind descrise faptele care constituie abatere disciplinară, au fost indicate precizările din Statutul disciplinar al personalului din transporturi, temeiurile de drept în baza cărora sancțiunea a fost aplicată și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către contestator, sub acest aspect, nu subzistă nici un motiv de nulitate absolută a deciziilor contestate.
Pe fondul cauzei, din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța a reținut că, contestatorul se află în culpă pentru abaterile disciplinare reținute în sarcina sa prin cele două decizii contestate, fiind încălcate prevederile art.11 lit.a, art.12 lit.c și art.18 din Statutul disciplinar al personalului din transporturi, prevederi care se referă la însușirea cunoștințelor necesare în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, la aplicarea normelor de exploatare, întreținere și reparare a mijloacelor de transport pe căile ferate și executarea dispozițiilor primite. Declarațiile martorilor audiați, potrivit cărora supraconsumul de motorină s-ar putea datora și unor factori externi perturbatori, precum și stării tehnice a locomotivelor conduse de către contestator, nu pot fi coroborate și cu alte probe tehnice, câtă vreme instalația de măsurare a motorinei, chiar dacă nu este omologată de o autoritate feroviară, măsoară cantitatea de motorină aflată în rezervorul principal. Pe de altă parte, cu toate că, contestatorul, potrivit Instrucției personalului de locomotive nr.201/1997, art.11 lit.a din statut, avea obligația și la întocmirea raportului de eveniment, la sosirea trenului în depou, prin care se aduc la cunoștință nereguli în funcționarea locomotivei, acesta nu a întocmit pentru nici o faptă reținută în sarcina sa un astfel de raport, după cum și acesta recunoaște în notele de relații date cu ocazia cercetării prealabile.
Instanța a mai reținut, din cuprinsul celor 2 decizii contestate, că supraconsumul de motorină reținut în sarcina contestatorului se ridică la cantitatea de 1347 kg de motorină în decizia de sancționare și de 1236 kg motorină în decizia de concediere, ceea ce nu se poate datora factorilor externi perturbatori la care au făcut trimitere martorii audiați în declarațiile lor, fiind un consum exagerat, raportat la alți mecanici de locomotivă, colegi ai contestatorului, care nu au înregistrat supraconsum, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, la perioada destul de scurtă reținută în deciziile contestate și la faptul că, contestatorul avea obligația de a conduce locomotiva în mod economicos, la care se mai adaugă și faptele repetate ale contestatorului privind supraconsumul de motorină.
Împotriva acestei sentințe în termen a formulat recurs petentul -, care a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței și admiterea contestației cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a susținut că cele două decizii de sancționare a petentului sunt lovite de nulitate absolută.
Astfel, convocarea petentului pentru efectuarea cercetării disciplinare s-a făcut doar telefonic și nu în scris, cu respectarea dispozițiilor art. 63 și art. 267 Codul muncii.
S-a mai arătat că ambele decizii de sancționare ale petentului sunt nemotivate, angajatorul nu a menționat în cele două decizii care este starea de fapt reținută și care a determinat sancționarea petentului.
S-a mai invocat că supraconsumul de motorină imputat petentului nu s-a datorat culpei acestuia, ci unor factori externi perturbatorii, instalația de măsurare a consumului nu este omologată, probele administrate în cauză confirmând varianta susținută de recurent, conform căreia acesta și-a îndeplinit obligațiile de serviciu și sancționarea acestuia este abuzivă.
Intimata s-a opus admiterii recursului, susținând că excepțiile invocate sunt nefondate.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică, se constată că recursul este fondat.
Sancționarea de retrogradare din funcție a petentului a fost aplicată acestuia prin Decizia din data de 8.11.2006.
Petentul, la data sancționării era în concediu medical, începând cu data de 6.11.2006, conform certificatului medical, aflat în copie la fila 17, dosar fond.
Potrivit art. 50 Codul muncii, contractul de muncă este suspendat, de drept, între altele, pe perioada incapacității temporare de muncă.
Suspendarea contractului de muncă, are ca efect suspendarea drepturilor și obligațiilor reciproce ale părților născute din aceea convenție.
Prin urmare, orice sancțiune disciplinară aplicată angajatului pe durata suspendării contractului de muncă este nulă. În acest sens este practica judiciară constantă a instanțelor, care a statuat că, deși doar cu privire la concediere, Legea 53/2003 stipulează expres nulitatea măsurii ( art. 60 ), nici o sancțiune disciplinară nu se poate aplica angajaților în condițiile în care toate efectele contractului de muncă sunt suspendate de drept, iar în o speță nu este incidentă nici o dispoziție specială la care face referire art. 49 Codul muncii și care prevede expres ce efecte mai poate produce actul juridic pe durata cât acesta este suspendat.
În concluzie, măsura sancționatoare, de retrogradare din funcție a petentului, fiind luată de angajator în perioada când contractul de muncă era suspendat de drept, este nulă.
Ca efecte ale nulității, pe lângă repunerea părților în situația anterioară, și desființarea retroactivă a actului juridic nul, se apreciază și că actul nu a existat niciodată.
Prin urmare prima sancțiune disciplinară aplicată petentului este aceea din data de 3.04.2007 prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă a acestuia.
În dosarele invocate în probațiune de intimată: 4740/2006, 4741/2006, 4742/2006 etc, petenților, aflați în situații similare cu ale recurentului de față, li s-au aplicat alte sancțiuni disciplinare, mai ușoare, anterior desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
Ori tocmai pentru egalitate de tratament juridic, se impune înlocuirea măsurii de desfacere a contractului de muncă al petentului cu măsura retrogradării din funcție a acestuia, din mecanic de locomotivă II, în funcția de mecanic de locomotivă III, sancțiune care a și fost executată împotriva petentului, cu diminuarea corespunzătoare a salariului acestuia.
Urmare a înlocuirii măsurii disciplinare luate împotriva petentului se va dispune reintegrarea acestuia în funcția avută anterior, mecanic de locomotivă II, cu obligarea pârâtei la plata reactualizată a salariilor de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă a acestuia.
Pentru aceste motive, în baza art. 312, cu referire la art. 316 și art. 296 Cod pr. civilă se va admite recursul, se va modifica sentința de fond și se va admite contestația petentului, în parte, în sensul mai sus arătat.
În baza art. 274 Cod pr. civilă va obliga pe pârâtă la 400 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de contestatorul – domiciliat nr. 131 în contradictoriu cu intimata CFR Marfă SA B – Sucursala CFR Marfă SA C- C – N – – nr. 17 împotriva sentinței civile nr. 331/LM din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în tot astfel:
Admite contestația formulată de petentul – împotriva deciziilor de sancționare nr. I B/2384 din 8.11.2006 și IB4 29 din 3.04.2007 emise de pârâta Marfă CFR Marfă SA B – Sucursala CFR marfă C și în consecință:
Constată nulitatea deciziei emise la data de 08.11.2006 prin care reclamantul a fost sancționat cu retrogradarea din funcție,
Dispune anularea deciziei emise de pârâtă la data de 3.04.2007 și înlocuiește măsura desfacerii contractului de muncă al petentului cu măsura retrogradării din funcția de mecanic de locomotivă II în funcția de mecanic de locomotivă III pe o perioadă de 3 luni, conform art. 264 lit c codul muncii, constatând că sancțiunea a fost executată,
Dispune reintegrarea petentului în funcția avută anterior,
Obligă pe pârâtă la plata drepturilor salariale reactualizate, de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Obligă partea intimată să plătească părții recurente suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – R – – – – –
Red.dec.RF
16.09.2008
Jud fond –
Dact IM/2 ex./17.09.2008.
