ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1174/
Ședința publică din 08 Iulie 2008
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Asociația “Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor” M, cu sediul în T-M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 1281 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr- (număr în format vechi 2942/2007).
La apelul nominal s-au prezentat: pentru pârâta recurentă Asociația Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor M av., reclamanta intimată personal și asistată de av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru, a sosit dosarele nr- și – solicitate de la Tribunalul Mureș, după care;
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente, susține recursul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, în principal modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației formulate de reclamantă, în subsidiar modificarea sentinței în sensul stabilirii cuantumului drepturilor salariale lunare, în cazul menținerii reintegrării, obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată. Învederează faptul că adresa nr.594 din 13 iunie 2007, nu are caracter de dispoziție, este doar o simplă comunicare, din actele dosarului rezultă faptul că reclamanta intimată a fost invitată să se prezinte la serviciu, dar a refuzat, deci se află în culpă și ca atare nu este îndreptățită la despăgubiri.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică cu obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată. Declară că reclamantei intimate i s-a comunicat să nu se prezinte la serviciu, act ce nu poate fi altfel interpretat, fiindu-i desfăcut contractul de muncă, pârâta recurentă este obligată în mod corect la plata drepturilor salariale de care a fost privată din culpa exclusivă a pârâtei recurente.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1281 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, formulată în contradictoriu cu pârâta Asociația “Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor” T-M, dispunându-se anularea măsurilor unilaterale cuprinse în adresa nr. 594 din 13 iunie 2007, emisă de pârâtă. S-a dispus reintegrarea reclamantei, începând cu data de 15 iunie 2007, în funcția deținută anterior, anume aceea de șef în cadrul unități pârâte.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a drepturilor salariale de care aceasta a fost lipsită începând cu data de 15 iunie 2007 și până la data efectivă a reintegrării în funcție. Pârâta a mai fost obligată și la cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta și a solicitat în principal modificarea acesteia în sensul respingerii contestației formulată de reclamantă, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul stabilirii cuantumului drepturilor salariale lunare în cazul menținerii reintegrării, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că adresa nr. 594 din 13 iunie 2007 emisă de pârâtă nu are caracterul unei dispoziții de desfacere a contractului de muncă, fiind doar o comunicării a punctului de vedere al conducerii pârâtei în legătură cu discuțiile legate de punere în a sentinței civile nr. 1736 din 29 august 2006 Tribunalului Mureș, prin care s-a dispus reintegrarea în funcție reclamantei.
S-a mai invocat faptul că reclamanta nu a precizat cuantumul drepturilor salariale și acestea nu au fost precizate nici de instanță, astfel că sentința este inexecutabilă.
La data de 27 februarie 2007 reclamanta a declarat că nu este de acord să accepte reîncadrarea în cadrul asociației pârâte în nici un post, astfel că nu i se poate imputa pârâtei pasivitatea reclamantei și în aceste condiții, aceasta nu este îndreptățită la despăgubiri.
Reclamanta s-a opus admiterii recursului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 304/1, art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1736 din 29 august 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 81/R/6 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, Secția civilă, de muncă, asigurări sociale, pentru minori și familie, s-a dispus anularea dispoziției nr. 773 din 3 iulie 2006, emisă de pârâta Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor T-M și s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcția de contabil șef, începând cu data de 4 iulie 2006 și totodată s-a dispus obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei pentru perioada 4 iulie 2006 – 30 septembrie 2006.
Pârâta nu s-a conformat dispozițiilor hotărârii judecătorești sus-menționate și prin adresa nr. 594 din 13 iunie 2007 i-a comunicat reclamantei că potrivit procesului-verbal din 27 februarie 2007 cercetarea prealabilă care este obligatorie în cazul desfacerii contractului de muncă pe motiv că salariatul nu corespunde profesional locului de muncă, a fost făcută, contractul reclamantei fiind lovit de nulitate absolută. În adresa respectivă s-a mai consemnat faptul că în condițiile în care reclamanta nu a acceptat nici un loc de muncă în cadrul asociației, pârâta nu are nici o obligație față de ea, astfel că începând cu data de 15 iunie 2007 nu mai este de acord să își continue activitatea.
Având în vedere că pârâta nu s-a conformat sentinței civile nr. 1736 din 29 august 2006 Tribunalului Mureș și prin adresa sus-menționată i-a comunicat reclamantei că nu va proceda la reintegrarea ei în muncă în condițiile în care nu îndeplinește condițiile de studii prevăzute de lege pentru postul în care s-a dispus reintegrarea, instanța de recurs reține că în mod corect instanța de fond a dispus anularea măsurilor unilaterale cuprinse în adresa nr. 594/2007 emisă de pârâtă. În contextul în care reclamanta nu îndeplinea condițiile pentru ocuparea postului, instanța de fond în mod corect a apreciat că după reintegrarea reclamantei, conform sentinței menționate, pârâta avea posibilitatea să dispună desfacerea contractului de muncă în condițiile prevăzute de art. 61 lit. d din Codul muncii sau să solicite constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de lege la momentul încheierii acestuia.
De altfel, prin sentința civilă nr. 1941 din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin nerecurare (filele 44-46 dosar recurs) s-a constatat, începând cu data pronunțării hotărârii (18 decembrie 2007) nulitatea contractului individual de muncă încheiat între reclamantă și pârâtă, reținându-se că reclamanta nu îndeplinește condițiile impuse de art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1991 în exercitarea funcției de contabil șef la asociația pârâtă.
Pentru considerentele reținute de instanță, pe care instanța de recurs și le însușește, curtea apreciază că sentința atacată este legală și că în mod corect s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcție, această măsură urmând să-și producă efectele până la data la care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de muncă – 18 decembrie 2007.
În consecință, primul motiv de recurs invocat de pârâtă este nefondat.
Recursul pârâtei se apreciază a fi fondat doar sub aspectul precizării cuantumului drepturilor salariale cuvenite reclamantei, drepturi care i se cuvin acesteia până la data de 18 decembrie 2007.
Prin adresa nr. 1047/2007/14 mai 2008 pârâta a comunicat instanței care este cuantumul drepturilor salariale calculate până la 18 decembrie 2007 (filele 33-34 dosar recurs). Din adresa depusă de pârâtă reiese că pentru perioada iunie 2007 – 18 decembrie 2007 cuantumul total al drepturilor cuvenite reclamantei este de 9.782 lei, cu precizarea că pentru luna iunie 2007 s-a luat în considerare doar salariul cuvenit pentru 15 zile (1589 lei:2).
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 312 Cod procedură civilă, curtea va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei, cu titlu de drepturi salariale brute, suma de 9.782 lei, începând cu data de 15 iunie 2007 și până la data de 18 decembrie 2007. Celelalte dispoziții ale sentinței, fiind legale, vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Asociația “Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor” M, cu sediul în T-M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 1281 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei, cu titlu de drepturi salariale brute, suma de 9.782 lei, începând cu data de 15 iunie 2007 și până la data de 18 decembrie 2007.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru, fiind în
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
concediu de odihnă, semnează
Vicepreședintele instanței,
Vicepreședintele instanței,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-21.07.2008-
