ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1179
Ședința publică din data de 29 mai 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
– –
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta cu domiciliul ales la avocat G în B, cartier Episcopiei, – etaj 4,.18, Jud. B și pârâta – SA cu sediul în B,-, Jud. B împotriva sentinței civile nr. 304 pronunțată la data de 18 martie 2009 de Tribunalul Buzău.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea recurentei pârâte să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, dând următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr- reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr. 56 din 13.08.2008 emisă de unitatea pârâtă – SA prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, solicitând anularea deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă, reîncadrarea în unitate pe același post și plata drepturilor bănești pe perioada cuprinsă între 17.07.2008 și data reîncadrării.
În motivarea contestației reclamanta a arătat că măsura luată de unitatea pârâtă prin decizia internă nr. 56 din 13.08.2008 de a-i desface disciplinară a contractului individual de muncă este nelegală și abuzivă deoarece a înștiințat pe directorul unității prin cerere scrisă că în zilele de 17,18,21 și 22 iulie va fi activitate sindicală și că deci în această perioadă nu a lipsit nemotivat de la locul de muncă.
Reclamanta a solicitat să se constate că decizia de desfacere a contractului de muncă este nulă pentru neefectuarea cercetării disciplinare prealabilă menționând că nu a primit scrisoarea nr. 3597 din 08.08.2008 emisă de unitatea pârâtă prin care a fost convocată pentru ziua de 13.08.2007 pentru a fi ascultată în legătură cu lipsa de la serviciu.
În termen legal, în temeiul disp.art. 115 cod pr.civilă pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației cu motivarea că reclamanta a lipsit nejustificat de la serviciu în zilele de 17,18, 21 și 22 iulie 2008, cererea înregistrată sub nr. 3215/15.07.2008 a făcut-o în calitate de secretar general al sindicatului ” și Frăție”în unitate și prin care a înștiințat conducerea unității că în zilele respective se află în activitate sindicală nu i-a fost aprobată.
Unitatea pârâtă a considerat că absența de la serviciu în zilele de 17,18,21 și 22 iulie constituie abateri disciplinare deoarece reclamanta a fost înștiințat prin adresa nr. 3254 din 18.07.2008 că cererea pentru activitatea sindicală nu i-a fost aprobată explicându-i-se că zilele de activitate sindicală se acordă salariaților din timpul afectat serviciului când aceștia sunt în incapacitate deplină de muncă și nu atunci când aceștia revin în unitate, cum a fost cazul reclamantei, după o lungă perioadă în care s-a aflat în concediul de odihnă sau incapacitate temporară de muncă.
Tot prin întâmpinare unitatea pârâtă a arătat că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 267 Codul muncii pentru realizarea efectivă a cercetării prealabile solicitându-i reclamantei prin scrisoarea nr. 3597 din 08.08.2008 să se prezinte în ziua de 13.08.2008, ora 9,30 în fața comisiei pentru cercetare administrativă și disciplinară din unitate dar reclamanta nu a răspuns acestei convocări.
Prin sentința civilă nr.304 pronunțată la data de 18 martie 2009 Tribunalul Buzăua admis în parte contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta – SA B, a dispus anularea deciziei nr. 56/13.08.2008 emisă de pârâtă și reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere, precum și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă, precum și la drepturile bănești cuvenite pentru cele 4 zile de activitate sindicală începând cu 17.07.2008 și la plata concediului medical depus la dosar.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajata unității pârâte – SA B în funcție de impiegat în cadrul secției de transporturi, aceasta având și calitatea de secretar general al sindicatului ” și Frăție” în unitate.
Potrivit art. 84 din Contractul Colectiv de muncă nr. 993 /11.03.2008 încheiat la nivelul unității “liderii organizațiilor sindicale cu personalitate juridică, viceliderii și secretarii generali care lucrează nemijlocit în unitate ca salariați ai acesteia au dreptul la reducerea programului lunar de lucru, fără ca pentru aceasta drepturile salariale cuvenite conform contractului colectiv de muncă să le fie diminuate astfel: lideri – 5 zile,vicelideri – 3 zile, secretar general – 4 zile” Această prevedere contractuală reprezintă transpunere în contractul colectiv de muncă a dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea 54/2003.
În prima Jal unii iulie 2008 reclamanta s-a aflat în concediul de odihnă și în incapacitate temporară de muncă, fiind internată în spital, situație afirmată de aceasta și recunoscută de unitatea pârâtă.
După expirarea acestei perioade la 15 iulie 2007, prin cererea înregistrată la unitatea pârâtă sub nr. 3215 reclamanta a înștiințat conducerea unității că potrivit art. 84 din Contractul Colectiv de muncă în zilele de 17,18,21 și 22 iulie va desfășura activitate sindicală, urmând ca în această perioadă să fie degrevată de sarcinile de serviciu. Această cerere nu a fost aprobată de conducerea unității pârâte și în consecință prin scrisoarea recomandată nr. 3254 din 18.07.2008 i-a comunicat reclamantei, la domiciliu din B, strada – Centrală, bloc 12, 33 motivele pentru care nu i s-a onorat această solicitare, explicându-i că ” zilele libere pentru activități sindicale se acordă salariaților din timpul afectat serviciului, când aceștia sunt în capacitate deplină de muncă, și nu în perioada de repaus(CO) sau concediu de boală”.
Scrisoarea nr. 3254 din 18.07.2008 expediată de unitatea pârâtă nu a fost primită de reclamantă ci returată de factorul poștal așa cum rezultă din documentul poștal depus la dosar la fila 67.
Unitatea pârâtă constatând că reclamanta nu s-a prezentat la serviciu, deși era planificată la dispeceratul XIV, în zilele de 17,18,21 și 22 iulie 2008 considerat aceste absențe drept abateri disciplinare repetate.
În consecință, prin decizia nr. 56 din 13.08.2008 unitatea pârâtă i- desfăcut reclamantei disciplinar contractul de muncă în temeiul art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii.
Instanța a reținut că prin art. 84 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte nu s-a reglementat procedura de acordare a celor 4 zile pentru activitățile sindicale și condițiile în care conducerea unității poate refuza ca activitatea sindicală să se presteze într-o anumită perioadă, solicitată de liderul sindical.
În acest context instanța a considerat că refuzul conducerii unității pârâte de a aproba cererea reclamantei de efectuare a activității sindicale în zilele de 17,18, 21 și 22 iulie 2008 cu motivația că “zilele libere pentru activități sindicale se acordă salariaților din timpul afectat serviciului, când acestea sunt în incapacitate deplină de muncă și nu din perioada de repaus (CO) sau concediu de boală” este nejustificat întrucât după data de 17 iulie 2008 reclamanta nu se mai afla în concediu de odihnă sau incapacitate de muncă și conducerea unității nu are atribuții și competență de a verifica activitatea desfășurată de reclamantă în calitatea de lider de sindicat în perioada celor 4 zile pe lună de care beneficiază în temeiul art. 84 din Contractul colectiv de muncă.
Totodată instanța a reținut că reclamanta nu a luat la cunoștință de faptul că cererea sa de a i se acorda cele 4 zile pentru activitate sindicală nu i-a fost aprobată și că în zilele de 17 și 18 iulie 2008 fost planificată să lucreze la dispeceratul XIV.
În același timp, instanța a reținut că și reclamanta se află în culpă pentru faptul că nu s-a informat, în timp util dacă cererea de a presta activitate sindicală i-a fost aprobată de conducerea unității.
Prin urmare instanța a constatat că într-adevăr reclamanta nu s-a prezentat la serviciu în zilele de 17,18, 21 și 22 iulie 2008 însă aceste abateri repetate nu justifică desfacerea disciplinară a contractului de muncă în baza art. 264 alin. 1 lit f cu referire la art. 61 alin. 1 lit. a din Codul muncii.
Astfel, dreptul reclamantei de a beneficia de acordarea celor 4 zile pentru activitate sindicală își are izvorul în art. 35 din Legea nr. 54/2003 a sindicatului și a art. 84 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, iar pârâta nu a demonstrat că cele 4 zile în care reclamanta nu s-a prezentat la serviciu pentru că solicitase în scris să presteze activitate sindicală au produs o perturbare gravă a activității sau un prejudiciu material.
Avându-se în vedere toate aceste considerente tribunalul a constatat că măsura luată de unitatea pârâtă de a-i desface disciplinar contractul de muncă reclamantei este neîntemeiată.
Ca efect al anulării concedierii și a reîncadrării în muncă reclamantei în baza art. 78 alin. 1 din Codul muncii tribunalul a obligat unitatea pârâtă să plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă (13.08.2008) și până la reintegrarea efectivă precum și la plata celor 4 zile destinate activității sindicale și indemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă, perioadă cuprinsă între 17 iulie -13.08.2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât contestatoarea cât și intimata – SA
In cuprinsul motivelor de recurs formulat de contestatoarea reclamanta se critica faptul că instanța de fond, unilateral si fara o justificare a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecata, deși odată cu concluziile scrise a fost atașate si chitanța privind plata onorariului de avocat.
In ceea ce privește criticile formulate de către intimata – SA, acestea se refera la faptul că instanța de fond a neglijat toate probele administrate in cauza, a stabilit in mod eronat situația de fapt si a apreciat greșit întreg probatoriul, ceea ce a condus la o soluție injustă.
Celelalte critici aduse de intimata deciziei de desfacere a contractului de muncă nu au fost reținute ca atare de instanța de fond, atât timp cat s-a demonstrat ca intimata contestatoare si-a schimbat domiciliul si nu a informat despre aceasta.
Examinând sentința recurata prin prisma actelor si lucrărilor dosarului precum si a dispozițiilor legale incidente in cauza Curtea va retine următoarele:
In ceea ce priveste recursul formulat de catre recurenta parata, Curtea va retine că in ceea ce priveste aprecierea probatoriului si stabilirea situatiei de fapt instanta de fond a analizat in mod temeinic toate probele administrate in cauza retinand in mod corect ca refuzul unității parate de a -i acorda reclamantei posibilitatea de a efectua activități sindicale este abuziv si in nici un caz nu pot constitui temei al desfacerii disciplinare a contractului de muncă, atat timp cat in Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte nu s-a reglementat procedura de acordare a celor 4 zile pentru activitățile sindicale și condițiile în care conducerea unității poate refuza ca activitatea sindicală să se presteze într-o anumită perioadă.
Faptul că intimata contestatoare si-a schimbat domiciliul, iar urmare acestei schimbări de domiciliu adresa prin care o parata a înștiințat-o asupra refuzului de acordare a zilelor libere solicitate nu a fost primita de către reclamanta, nu constituie un motiv care sa justifice admiterea recursului, atat timp cat instanta de fond nu si-a intemeiat hotararea pe acest aspect.
De asemenea,nu se poate retine nici ca instanta de fond a retinut in mod eronat situatia de fapt atat timp cat a cercetat toate actele si lucrările dosarului iar recurenta nu face referire in cuprinsul recursului la o alta situatie de fapt decat cea retinuta de instanta de fond.
de aceste considerente, Curtea va constata ca recursul formulat de parata este nefondat, urmand ca in temeiul disp.art.3041pr.civilă să-l respingă ca nefondat.
In ceea ce priveste recursul formulat de catre reclamanta, Curtea va constata ca intradevăr, potrivit disp.art.274 pr.civilă, intrucat actiunea reclamantei a fost admisă, instanta urma ca la cererea acesteia sa oblige partea care a cazul in pretentii, in speta parata la plata cheltuielilor de judecata.
Întrucât instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere, baza disp.art.3041pr.civilă, va admite recursul formulat de reclamanta si va modifica sentința atacata in sensul ca va obliga pârata la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu soluționarea dosarului de fond, respectiv la plata onorariului de avocat, urmand a se mentine restul dispozitiilor sentintei.
In baza disp.art.274 pr.civilă, Curtea va obliga recurenta parata la plata cheltuielilor de judecata suportate de reclamanta in faza procesuala a recursului in cuantum de 500 lei reprezentand onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul intimatei SA cu sediul în B,-, Jud. B împotriva sentinței civile nr. 304 pronunțată la data de 18 martie 2009 de Tribunalul Buzău.
Admite recursul reclamantei cu domiciliul ales la avocat G în B, cartier Episcopiei, – etaj 4,.18, Jud. B și modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă intimata la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Obligă recurenta intimată – SA B la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs către recurenta reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 29 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
– – – – – –
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.VD
Tehnored.AV
3 ex/17.06.2009
f- Tribunalul Buzău
G
