ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1181/R
Ședința publică din 10 iulie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC TRANS SRL, cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței civile nr.315 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâta recurentă SC Trans SRL S, av. Boilă, și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentanta pârâtei recurente declară că nu mai are alte cereri.
Reclamantul intimat declară de asemenea că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii contestației la decizia de desfacere a contractului de muncă și menținerea deciziei nr. 1286 din 29 mai 2007 emisă de societatea pârâtă și respingerea celorlalte petite ale contestației, cu cheltuieli de judecată.
În ce privește fondul cauzei, reprezentanta pârâtei recurente invocă prevederile Regulamentului intern, în art. 89 sunt prevăzute sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate la această societate comercială, iar la art. 94 din Regulamentul intern sunt prevăzute care sunt faptele de natură a atrage sancțiunea disciplinară a reclamantului intimat. De asemenea arată că reclamantul intimat a mai fost sancționat disciplinar.
Totodată solicită a se avea în vedere cererea reclamantului de la fila 55 din dosarul de fond prin care acesta a solicitat încetarea contractului de muncă.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinarea de la fila 15 dosar.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 315 din 10 martie 2008, Tribunalului Mureș, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei trident Trans SRL S și în consecință:
– s-a anulat în parte decizia nr. 1286 din 29 mai 2007, emisă de societatea pârâtă;
– s-a dispus înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al reclamantului aplicată prin decizia menționată cu sancțiunea disciplinară a reducerii salariului cu 10% pe o perioadă de 3 luni;
– s-a dispus reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior, acela de coordonator transport – activități conexe transportului;
– pârâta a fost obligată să plătească reclamantului o despăgubire egală cu 50% din drepturile salariale de care acesta a fost lipsit începând cu data de 25 mai 2007 până la data reintegrării efective în funcție a reclamantului, drepturi calculate în funcție de ultimul salariu de bază lunar înscris în carnetul de muncă al acestuia;
– pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului.
În considerentele hotărârii s-a arătat că singura abatere care poate fi reținută în sarcina contestatorului, potrivit probatoriului administrat, este aceea constând în punerea la dispoziția șoferului a unei autorizații de tranzitare a Cehia utilizată anterior cu ocazia unui alt transport, fiind încălcate prevederile art. 12 din fișa postului.
Nerespectarea prevederilor art. 4 și art. 8 din fișa postului, nu poate fi reținută.
Astfel, raportat la prevederile art. 266 Codul muncii, s-a considerat că sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă prevăzută de art. 264 lit. f din Codul muncii este prea aspră.
S-a apreciat că se justifică aplicarea unei sancțiuni disciplinare, însă nu cea mai grea, ci aceea prevăzută de art. 264 lit. b din Codul muncii, respectiv reducerea salariului pe o durată de 3 luni cu 10%, aceasta din urmă fiind de natură a realiza rolul educativ și preventiv al răspunderii.
S-a dispus reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri către contestator, în temeiul prevederilor art. 78 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta trident Trans SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea cererii s-a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică.
1. În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 12 din fișa postului, instanța, printre altele, a reținut că reclamantul a luat hotărârea de a preda șoferului autorizația neconformă, optând pentru cauzarea unui prejudiciu mult mai mic societății (echivalentul amenzii pentru autorizația neconformă, 4261,20 lei), decât cel pe care l-ar fi cauzat dacă s-ar fi efectuat transportul.
Ori, luarea unei asemenea hotărâri nu era în sarcina sa, ar fi trebuit, indiferent de condițiile în care se eliberau autorizațiile, să informeze conducerea societății, aceasta fiind singura în măsură să aprecieze dacă poate risca și dacă contravaloarea amenzii reprezintă un prejudiciu mai mic pentru societate decât dacă se efectua transportul.
Împrejurările reținute de instanță nu duc la scăderea culpei inculpatului în săvârșirea abaterii.
De altfel, consecința acestei abateri a fost crearea unui prejudiciu material societății destul de importantă, respectiv 4.261,20 lei.
Referitor la comportamentul în general al contestatorului, instanța a reținut numai o sancțiune aplicată acestuia, respectiv reducerea salariului cu 10% pentru o lună, prin Decizia nr. 1446 din 4 decembrie 2006. Însă la dosar s-au depus și alte două referate de sancționare a acestuia cu reducerea salariului cu 10% pe luna iulie și august 2006 tot pentru neîndeplinirea sarcinilor din fișa postului și care au dus la crearea de prejudicii materiale societății.
Deși în decurs de un an reclamantul a fost sancționat de trei ori cu reducerea salariului cu 10% pe lunile iulie, august și decembrie 2006, acesta nu și-a remediat comportamentul, manifestând dezinteres în organizarea și coordonarea departamentului transporturi.
În justificarea acestei afirmații sunt și celelalte două fapte care i-au fost reținute prin aceeași decizie de desfacere disciplinară a contractului de muncă.
2. Astfel, nu a organizat corespunzător transportul din data de 19 martie 2007 din Ungaria de la firma pentru magazinele societății, încălcând astfel art. 4 din fișa postului, care îl însărcinau cu urmărirea modului de derulare a transportului și încadrarea în mersul programat al curselor, acordând prioritate camioanelor firmei, rezultatul acestei abateri fiind o întârziere de o zi la încărcare și ajungerea mărfii în magazine cu întârziere.
Instanța a avut în vedere numai apărările contestatorului care a justificat întârzierea prin efectuarea unei curse urgente interne, ori există camioane pentru cursele interne și un asemenea camion ar fi trebuit trimis și nu pe cele care fac curse pe extern. Deși marfa a fost vândută, prejudiciul suferit a fost unul de imagine, întrucât era vorba de produse promoționale. Aceste produse au fost anunțate prin revista societății ca fiind în magazine începând cu aceea dată, iar cumpărătorii nu le-au găsit.
Astfel, în calitate de coordonator de transporturi avea sarcina să programeze cursele astfel încât șoferii de pe intern să efectueze cursele din țară, iar cei pe extern să aducă marfa în magazine și să efectueze cursele contactate, astfel organizat transportul nu ar mai fi existat factori care să concureze la întârziere.
Instanța ar fi trebuit să rețină și cu privire la această faptă culpa reclamantului în organizarea transportului și nu numai dacă s-a cauzat vreun prejudiciu material.
Nu s-a avut în vedere susținerile din referatul nr. 87 din 24 mai 2007 directorului de transport care arată tocmai că cursa din Ungaria era cu produse alterabile(lactate), de nici unde din dosar nu se desprinde că în țară s-au făcut curse cu produse alterabile.
3. Tot ca o consecință a nerespectării fișei postului, art. 8 dar și prin art. 9 lit.b coroborat cu art. 15 lit. c din Ordinul nr. 17/2002, reclamantul avea obligația să verifice zilnic dosarele de cursă ale șoferilor și “să nu permită plecarea în cursă a autovehiculelor fără suficiente foi de înregistrare pentru efectuarea întregului curs al transportului”, ori pentru că acesta nu a asigurat un număr suficient de diagrame tahograf nici pentru întregul transport, șoferii au fost amendați cu amenzi însumate de 1.200.000 forinți. Însă reclamantul ar fi trebuit să verifice prin sondaj ca aceștia să aibă și diagramele utilizate cu 15 zile în urmă.
Instanța își motivează nereținerea acestei fapte ca abatere în sarcina reclamantului prin aceea că această din urmă obligație era una de diligență, iar pârâta nu a probat că acesta nu efectua un astfel de control, iar obligația păstrării lor revine în primul rând șoferilor.
Însă șoferii au fost amendați pentru că nu aveau diagrame tahograf suficiente pentru întregul curs al transportului, iar obligația de a le pune la dispoziție suficiente diagrame era a coordonatorului de transport, așa cum rezultă și din. nr. 17/2002, care stabilește clar care sunt obligațiile operatorilor de transport și care sunt obligațiile conducătorilor auto.
Prin întâmpinare depusă la 30 mai 2008, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea cererii s-au arătat următoarele:
1. Societatea nu a fost amendată pentru repartizarea unei autorizații de tranzitare a Cehia folosită anterior, ci suma de 4261,2 lei a reprezentat contravaloarea unei noi autorizații, deoarece organele vamale au considerat-o pe cea deținută de șofer ca fiind neconformă. Conform fișei postului, obligația de completare a autorizației aparține exclusiv șoferului, în funcție de situația temporală de pe teren.
2. În legătură cu transportul de la firma din Ungaria, instanța a reținut corect că a existat o întârziere la transportul respectiv, însă acesta s-a datorat unui complex de factori, care nu-i poate fi imputat. Iar, pe de altă parte, nu s-a probat cauzarea vreunui prejudiciu societății prin aceea întârziere.
Instanța a ținut corect seama de situația existentă, în raport de cursele ce trebuiau efectuate în perioada respectivă și posibilitățile pe care le-a avut la îndemână, prin modalitatea în care a procedat, a respectat prevederile fișei postului.
3. Referitor la dosarele de cursă ale șoferilor, aceștia au obligația de a nu pleca în cursă fără documentele necesare efectuării cursei, deci au obligația de a avea asupra lor toate acestea. Se poate observa din procesul-verbal de amendă tradus, că nu aveau diagrame tahograf pentru zilele precedente și în nici un caz cele necesare pentru îndeplinirea transportului respectiv. Reclamantul a verificat prin sondaj dosarele de cursă și erau complete.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1, 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul declarat este nefondat, din următoarele considerente:
Reclamantul a fost angajatul societății în funcția de coordonator transporturi începând cu data de 25 aprilie 2006 conform contractului individual de muncă (filele 18-21 dosar fond).
Potrivit punctului 12 din fișa postului (fila 30 dosar fond), trebuia să facă demersurile necesare obținerii de autorizații, necesare desfășurării în bune condiții a transporturilor.
Prima instanță a reținut încălcarea acestei atribuții de serviciu, însă față de împrejurările în care s-a săvârșit această abatere, respectiv cele relatate de reclamant în vederea efectuării cercetării disciplinare (filele 46, 49 dosar fond), că a luat hotărârea de a preda șoferului autorizația necompletată, optând astfel pentru cauzarea unui prejudiciu mai mic societății (echivalent cu contravaloarea amenzii pentru autorizație neconformă) decât cel pe care l-ar fi cauzat dacă nu s-ar fi efectuat transportul, se constată că prima instanță în mod corect a apreciat nivelul culpei angajatului.
Acesta deoarece societatea, căreia îi revenea sarcina probei conform art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada contrară celor arătate de contestator.
Contrar susținerilor recurentei, referitor la comportamentul în general al contestatorului, la dosar există o singură decizie de sancționare, respectiv decizia nr. 1446 din 4 decembrie 2006, prin care s-a redus salariul de bază cu 10% pe perioada de 1 lună.
Referatele de sancționare (filele 36,37 dosar fond) nu au fost finalizate prin alte decizii de sancționare disciplinară, potrivit art. 268 Codul muncii, astfel încât nu au valoare juridică a unei sancțiuni disciplinare și nu pot fi luate în considerare.
Referitor la a doua faptă reținută în sarcina angajatului, într-adevăr, potrivit pct. 4 din fișa postului acesta urmărește modul de derulare a transporturilor, încadrarea în mersul programat al curselor, acordând prioritate camioanelor firmei.
De asemenea, nici în această cauză susținerile reclamantului de la filele 46,49 nu au fost înlăturate, întârziere în cazul transportului din data de 19 martie 2007, când încărcarea de la firma din Ungaria a fost făcută cu o zi întârziere, s-a datorat unui complex de factori – respectiv o cursă internă și de la vamă.
Recurenta nu a probat, de asemenea, că există camioane pentru cursele interne și un asemenea camion ar fi trebuit trimis și reclamantul ar fi avut la îndemână această opțiune în momentul respectiv.
În împrejurările date, nu s-a dovedit cu certitudine culpa reclamantului în organizarea transportului și nu a existat un prejudiciu material.
În ceea ce privește a treia abatere disciplinară reținută în sarcina contestatorului, respectiv încălcarea art. 8 din fișa postului, de asemenea, se constată că cele reținute de prima instanță sunt întemeiate.
Potrivit pct. 8 din fișa postului, reclamantul avea obligația de a verifica prin sondaj valabilitatea asigurărilor medicale, licențe de transport, agreări, cărți verzi, dacă dosarul cuprinzând actele necesare plecării în cursă este complet și corect întocmit.
Conform art. 10 din Ordinul nr. 17/2002 actualizată, conducătorii auto au următoarele obligații:
– să nu plece în cursă cu tahograful defect, nesigilat, fără suficiente foi de înregistrare pentru efectuarea întregului transport sau fără cartelă, acestea să fie corect utilizate.
Astfel, prima instanță în mod corect a constatat că în primul rând obligația de a pleca în cursă cu dosarul complet revine șoferilor. Articolul 15 prevede faptele care constituie contravenție.
Recurenta nu a probat că reclamantul nu și-ar fi îndeplinit obligația de verificare prin sondaj, împrejurarea că nu a efectuat verificarea dosarelor celor doi șoferi, nu poate proba faptul că reclamantul ar fi încălcat prevederile art. 4 din fișa postului.
Rezultă că singura abatere disciplinară ce poate fi reținută în sarcina reclamantului este încălcarea prevederilor pct.12 din fișa postului.
Ținând seama de gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție și consecințele abaterii disciplinare – art. 266 Codul muncii -, prima instanță în mod corect a apreciat că aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 264 lit. b din Codul muncii este de natură a realiza rolul educativ și preventiv al răspunderii.
Față de cele ce preced, ținând seama și de prevederile art. 312 Cod procedură civilă urmează să se respingă recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ” Trans ” SRL, cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței civile nr.315 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-5.08.2008-
GREFIER,
