ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1207/2009-
Ședința publică din 01.10.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta contestatoare, cu domiciliul în S M,-,. 30,. 63, județul S M, în contradictoriu cu intimata SC SA S M, cu sediul în S M,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 98/D din data de 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a respins contestația, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta contestatoare personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 30.09.2009, organigrama societății intimate, după care:
Recurenta contestatoare arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta contestatoare solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris. Apreciază că a fost concediată pe nedrept, și în prezent sunt angajați care lucrează doar 4 ore/zi, avea aceleași drepturi ca și angajații ce lucrau 8 ore/zi, a formulat contestație însă i-a fost respinsă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 98/D din data de 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatoarea domiciliată în S M,-. 30. 63 în contradictoriu cu pârâta SC SA S M cu sediul în S M–
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatoarea a fost angajată la unitatea pârâtă din 1975 în meseria de strungar. Din 2003, când a fost pensionată de gradul III, aceasta a lucrat doar J de normă.
Prin Decizia nr. 2714/04.06.2008, contestatoarei i se desface contractul de muncă în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 1 Codul muncii, ca urmare a desființării postului ocupat, măsură luată în baza Hotărârii Consiliului de Administrație din 22.10.2007, după ce în prealabil a primit preavizul cu nr. 7040/07.11.2007. Hotărârea conducerii a fost atacată în instanță, iar prin Sentința civilă nr. 450/03.03.2008 a Tribunalului Satu Mare (rămasă irevocabilă prin respingerea recursului) s-a respins contestația formulată pentru anularea acesteia.
În raport cu această soluție pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Satu Mare, în ședința publică din 18.09.2008 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat ridicată de pârâtă, reținând că între cele două cauze nu există identitate de obiect (în primul dosar fiind contestată hotărârea Consiliului de Administrație, iar în cel pendinte decizia de desfacere a contractului de muncă).
Din probatoriul administrat (Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 19/22.10.2007, deciziile de desfacere a contractelor de muncă ale personalului pe diferite temeiuri, depoziția martorului G) instanța a reținut că măsura de restructurare a activității a fost luată din cauza unor dificultăți de ordin economic determinată de scăderea numărului de vânzări în special în raporturile cu partenerul ” Renault Pitești”.
Criteriul avut în vedere la stabilirea priorității concedierilor, respectiv cel al persoanelor care cumulează pensia cu salariul este în concordanță cu dispozițiile art. 81 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, care stabilește ordinea în care măsurile concedierii pot afecta salariații.
Deși se critică decizia contestată și sub aspectul neîndeplinirii condițiilor de formă prevăzute de art. 74 Codul muncii, contestatoarea nu precizează care din aceste condiții nu a fost respectată.
Este irelevant faptul că în întreținerea contestatoarei se află un copil handicapat, din moment ce au fost respectate și criteriile de ordin social și nu poate fi primită critica adusă măsurii luate de unitatea pârâtă în sensul că aceasta s-a făcut pe motiv de handicap.
Întregul probator administrat conduce la concluzia că în cauză au fost respectate dispozițiile alin. 2 din art. 65 Codul muncii, în sensul că desființarea postului ocupat de contestatoare a fost efectivă, determinată de cauze reale și serioase.
De altfel, contestatoarea nu contestă acest aspect și nu invocă ocuparea postului său de altă persoană.
Având în vedere cele de mai sus, instanța, în baza art. 284 Codul muncii a respins ca nefondată contestația formulată.
Asistenții judiciari, participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească au exprimat aceeași opinie asupra cererii reclamantului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatoarea, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul anulării deciziei de lichidare în desfacerea contractului de muncă, cu acordarea drepturilor de care a fost privată.
Prin motivele de recurs s-a invocat superficialitatea litigiului, prima dată că nu era emisă decizie de lichidare, acum ca nefondată întrucât nu ar fi contestat că locul său de muncă nu s-a desființat ci s-a ocupat de alte persoane, aspecte eronate, ea a invocat chiar în contestația anexată preavizului.
Nu era în concediu medical la data emiterii deciziei, era semnată din noiembrie, ea a fost în concediu din 1 decembrie 2007. Motivul cumulării pensiei de gradul III cu salariul este legal, situația familială obligând-o să muncească. Nu s-a avut în vedere art. 59 din Codul muncii, a solicitat lista cu cei demiși, a actualilor salariați pentru a demonstra că mai mulți au fost rechemați sau le- fost ridicat preavizul.
Referitor la concediul medical neacceptat, a fost o neconcordanță cu avocatul, o confuzie, este vorba de concediul de odihnă pe care intimata nu a vrut să i-l acorde, ci doar să îl plătească la lichidare, fiind în concediu medical, l-a încărcat pe card, nu îl acceptă.
S-a invocat în drept dispozițiile art. 59 Codul muncii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin decizia nr. 2714/04.06.2008 emisă de intimată, s-a dispus ca începând cu data de 04.06.2008 să înceteze contractul individual de muncă al recurentei, având funcția de strungar, ca urmare a desființării locului de muncă, întrucât a scăzut nivelul de vânzări.
Totodată, prin aceiași decizie, i s-a acordat recurentei un preaviz de 30 zile lucrătoare ce expirat la 04.06.2006, invocându-se ca temei de drept al emiterii acesteia art. 65(1) din Codul muncii.
Din analiza actelor depuse de intimată în copie la dosar fond filele 45 – 218 reiese faptul că în perioada septembrie 2007 – octombrie 2008, intimata a concediat 121 de angajați urmare a reducerii activității, din care, conform tabelului depus la fila 220, din cei concediați sau care au plecat prin acordul părților, pensionare, sunt 29 de strungari, unul decedând.
Hotărârea Consiliului de administrație nr. 19/22.10.2007 al intimatei, în baza căreia s-a dispus reorganizarea societății, urmare a scăderii nivelului de vânzări, pentru elimina schimbul de noapte, reduce cu 30% costurile, a fost contestată însă prin sentința civilă nr. 450/03.03.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 921/ 03.01.2008 a Curții de Apel Oradea, cererea formulată în acest sens a fost respinsă.
Cu ocazia emiterii deciziilor de concediere, inclusiv cea contestată, angajatorul și-a stabilit priorități în sensul că dispus concedierea în primul rând a celor ce au cumulat o cu salariul. Sigur că, în speță, recurenta cumula cu salariul o de invaliditate de gradul III, era într-adevăr într-o situație dificilă, având un copil bolnav în întreținere, însă, acest criteriu fost conform art. 81 al 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 – 2010, criticile în acest sens fiind nefondate.
Prin aplicarea criteriului susmenționat nu s-a adus atingere dispozițiilor art. 59 alin. 1 din Codul muncii ce interzice concedierea salariaților pe criterii de sex, orientare sexuală, vârstă, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială. s-a avut în vedere concedierea celor ce în primul rând mai aveau o altă sursă de venit, ceea ce nu înseamnă implicit că s-a avut în vedere handicapul, starea de sănătate a recurentei, aspect ce de altfel fost analizat de instanța de fond. Nu s-a contestat faptul că o persoană ce beneficiază de pensie de gradul III nu ar putea să o cumuleze cu un salariu, ci doar s- reținut că la concediere s-au avut în vedere criteriile prevăzute de contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
Cât privește concediul medical la care recurenta face referire, că de fapt era de odihnă, că societatea nu a dorit să i-l acorde ci doar să-l plătească, acest aspect nu a făcut analiza instanței de fond, neexistând un capăt de cerere în acest sens.
În vederea unei juste soluționări a cauzei, instanța de recurs a dispus intimatei a comunica organigrama societății existentă înainte și după data concedierii recurentei, iar potrivit organigramei din octombrie 2007, existau un număr de 55 posturi ocupate la regulator 1 – 2, 4 la uzinaj pompe, 30 la servo, 33 la pistoane, 53 posturi la presaj, 4 la procese speciale, 80 posturi la diverse ( recurenta la poziția 18 diverse 347), total 259 de posturi. Organigrama din octombrie 2008 relevă o reducere efectivă a posturilor de la 259 la 182, printre care, de la rubrica diverse – în care era încadrată recurenta – din cele 80 posturi au rămas doar 57, astfel că reducerea de posturi a fost efectivă, nefiind încălcate dispozițiile art. 65 Codul muncii.
Față de toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta contestatoare, cu domiciliul în S M,-,. 30,. 63, județul S M, în contradictoriu cu intimata SC SA S M, cu sediul în S M,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 98/D din data de 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 01.10.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – –
– redactat hotărâre în concept – judecător – – – – 13.10.2009
– judecători fond – Melita,
– dact. gref. – 13.10.2009 – 4 ex.
– emis 2 com. – 13.10.2009 -, SC SA S
