ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 121/R/2010
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gârbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-au luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 2466 din 33.11.2009 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr. nr-, privind și pe intimata SC SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 12 ianuarie 2010 și 14 ianuarie 2010 încheieri care fac parte din prezenta decizie.
Pentru termenul de azi, contestatorul a depus concluzii scrise noi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 854/02.04.2009, pronunțată de către Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 24.10.2008, prin adresa nr.4267, reclamantul a fost informat de reducerea volumului de comenzi, i s-a acordat preavizul de 20 de zile lucrătoare și i s-a produs încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților.
Raporturile de muncă ale reclamantului cu pârâta au încetat la data de 21.11.2008 ca urmare a reorganizării, în temeiul art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
Potrivit prevederilor acestui articol, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
volumului de comenzi în perioada august-octombrie 2008 este o cauză reală și serioasă și duce la desființarea locului de muncă ocupat de pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul.
Prin decizia civilă nr.2466/R din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Clujs -a respins ca nefondat recursul.
Curtea, examinând decizia nr. 293/28.11.2008, a constatat că aceasta conține elementele impuse de art. 74, respectiv, se arată că preavizul este cel stabilit în adresa nr. 4267/24.10.2008; se arată că motivul concedierii reclamantului în baza art. 65 alin. 1. muncii este reorganizarea societății, reorganizare care, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 30, 64-84, 86, 88, 91-97, 99-100 dosar fond, a fost una efectivă, fiind vorba de o concediere colectivă, în sensul pretins de art. 68. muncii, societatea dispunând încetarea contractelor de muncă ale mai multor angajați, datorită restrângerii activității punctului de lucru unde lucra reclamantul, toate persoanele ale căror contracte de muncă au încetat ca urmare a disponibilizării datorată reorganizării societății fiind propuse pentru acordarea ajutorului de șomaj.
Nu s-a dovedit în nici un fel faptul că după reorganizarea societății și concedierile mai multor angajați, societatea ar fi făcut noi angajări, aspect confirmat de organigramele societății, depuse la dosarul de fond, astfel încât a fost înlăturată susținerea recurentului conform căreia s-ar fi încălcat prevederile art. 65 alin. 1 și 2, art. 73 și art. 77. muncii.
S-a reținut că este nefondată și susținerea conform căreia nu s-a respectat termenul de preaviz de o lună, având în vedere că potrivit art. 73 alin. 1. muncii, preavizul nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare iar nu de o lună, iar reclamantului i-a fost acordat un preaviz de 20 de zile lucrătoare, precum și susținerea recurentului conform căreia nu i-ar fi fost comunicată decizia nr. 293/28.10.2008, câtă vreme pe această decizie este aplicată ștampila datei de 02 decembrie 2008, fiind deci de prezumat că aceasta este data la care i-a fost comunicată respectiva decizie.
Nu a fost reținută susținerea conform căreia s-ar fi încălcat cu ocazia concedierii reclamantului mai multe dispoziții din CCM, câtă vreme, cu ocazia concedierii pentru reorganizare au fost avute în vedere prevederile în domeniu ale Codului muncii, referitor la reorganizarea efectivă a societății.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 3041și art. 304 pct. 9.proc.civ. Curtea a respins ca nefondat recursul reclamantului.
Împotriva deciziei Curții de Apel Cluj, a formulat contestație în anulare contestatorul, solicitând admiterea acesteia, rejudecarea pricinii urmând să fie casată în totalitate sentința nr.854/02.04.2008 cu admiterea contestației și anularea Deciziei nr.293/28.11.2008, cu reîncadrarea contestatorului în muncă.
În motivarea contestației a arătat decizia civilă nr.2466/R/2009 este rezultatul unei greșeli materiale, prin care se confundă vizarea deciziei de concediere nr.293/28.11.2008 la data de 2 dec.2008 de B și comunicarea legală în baza art.268 alin.4 muncii, care nu a avut loc nici până astăzi și deci nu produce nici un efect în baza art.75 și 268 alin.3 muncii.
Intimata SC SA B, prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Analizând decizia civilă nr. 2466/R/2009 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, prin prisma motivelor de contestație în anulare invocate, instanța apreciază că cererea nu este fondată.
Prin “eroare materială”, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art. 318 Cod procedură civilă (invocat de reclamant) se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite. În această categorie se încadrează erorile comise în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cum ar fi de exemplu, respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Drept urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, contestația în anulare neconstituind un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate.
Curtea apreciază că susținerile contestatorului necesită o analiză în fapt și în drept a susținerilor sale și nu se încadrează prin urmare în noțiunea de greșeală materială.
Astfel, împrejurarea că în mod greșit instanța de recurs a considerat drept nelegală comunicarea deciziei de concediere nr. 293/2008 nu constituie erori materiale, ci ar necesita o analiză în cadrul unei căi de atac de reformare iar nu de retractare, iar ceea ce se urmărește de fapt este promovarea unui recurs la recurs, ceea ce nu este admisibil.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 318 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 2466/R/13.11.2009, a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 2466/R/13.11.2009, a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
– – – – –
GREFIER
Red.DG/Dact.
4ex./19.02.2010
