ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.12
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
– – – –
Grefier – –
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de contestatorul, domiciliat în G, str. 13,. 46,. F,. 1,. 3, jud. D, împotriva sentinței nr. 1672 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata SC Publice SA -prin lichidator P, cu sediul în P,-,. 34 R2,.2, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-contestator, personal și intimata SC Publice SA, prin lichidator, reprezentat de, potrivit împuternicirii lichidatorului judiciar, atașată la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Intimata SC Publice SA, prin lichidator, reprezentat de, depune la dosarul cauzei nota de ședință prin care se invocă prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, solicitând să se constate că a intervenit suspendarea de drept a cauzei.
Curtea pune în discuția părților cererea formulată de intimată, prin lichidator, privind suspendarea de drept a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Recurentul-contestator, personal, având cuvântul, solicită respingerea cererii privind suspendarea de drept judecății cauzei, deoarece se poate întocmi documentația pentru șomaj chiar dacă societatea a intrat în procedura lichidării judiciare, întrucât art. 36 din se referă numai la constatarea unor drepturi, or dreptul dedus judecății nu intră în sfera acestora, nefiind vorba despre o creanță lichidă. Arată că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri. Depune la dosarul cauzei sentința nr.176 din 25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția Comercială și de Administrativ, învederând instanței că privește o cauză similară.
Se înmânează părții adverse, prin reprezentantul său, un exemplar al sentinței.
Intimata SC Publice SA, prin lichidator, reprezentat de arată că dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 operează indiferent de obiectul cauzei. Arată că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea constată că s-a invocat incidența dispozițiilor art. 36 din Legea nr.85/2006, urmând să rămână în pronunțare pe această cerere și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-contestator, personal, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, în sensul de a se obliga intimata să întocmească documentația necesară pentru dosarul de șomaj, întrucât este privat de un drept legal.
Intimata SC Publice SA, prin lichidator, reprezentat de, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, solicitând amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatorul a formulat, în contradictoriu cu intimata SC Publice SA G, prin lichidator P, contestație împotriva deciziei de concediere nr. 1516/11.05.2009 emisă de intimată solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acestei decizii, reintegrarea în funcția avută și obligarea angajatorului să-i plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, actualizate, precum și cheltuielile ocazionate de prezentul proces.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că a desfășurat activitate ca director în perioada 2003 – 15 mai 2009, iar prin decizia contestată a fost concediat pe motiv că s-a redus activitatea din cauza situației economico-financiare a societății, măsura luată împotriva contestatorului fiind nelegală și netemeinică, încălcându-se art.7 din Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului unității sau al unor părți ale acesteia, la data comunicării deciziei contestatorul aflându-se în incapacitate temporară de muncă, încălcându-se și disp. art. 60 alin. 1 din Codul muncii.
În drept, au fost invocate disp.art.60 alin.1, art.76-78 din Codul muncii.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației susținând că în temeiul art. 107 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC Publice SA G, lichidator fiind, încetarea contractului de muncă al contestatorului fiind dispusă în temeiul art. 86 din Legea nr. 85/2006, la care s-a făcut referire, respectându-se dispoziția privind termenul de preaviz.
S-a mai arătat și faptul că art. 60 alin. 2 din Codul muncii statuează că prevederile alin. 1 nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului, ca în cauza de față, iar contestatorul are calitatea de creditor al societății intimate, fiind înscris în tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1672 pronunțată la data de 7.10.2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță reținut, în esență, că prin decizia nr. 1516/11.05.2009 contestatorului i-a încetat contractul de muncă în temeiul art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, ca urmare a situației economico-financiare a societății, iar la data emiterii acestei decizii, contestatorul nu se afla în concediu medical, potrivit certificatului anexat la dosar, concediul medical acordându-i-se acestuia începând cu 12.05.2009.
S-a mai reținut că potrivit sentinței nr. 162/15.04.2008, societatea la care a fost angajat contestatorul a intrat în faliment, fiind numit un lichidator judiciar, iar conform art. 86 din Legea nr. 85/2006, un contract de muncă va putea fi denunțat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă și cu acordarea unui preaviz de 15 zile lucrătoare, aceasta fiind singura condiție pentru legalitatea procedurii de concediere în cazul intrării în faliment.
De asemenea, s-a reținut că din notificarea nr. 50/1.04.2009 rezultă că lichidatorul i-a înaintat contestatorului decizia de preaviz nr. 1093/26.03.2009 în perioada 1.04.2009 -14.05.2009, existând și o dovadă de comunicare a acestei notificări.
S-a concluzionat de către instanță că la momentul concedierii contestatorului au fost respectate cerințele legale derogatorii de la prevederile Codului muncii stabilite prin legea specială, respectiv Legea nr. 85/2006, astfel că a fost respinsă contestația sub aspectul tuturor capetelor de cerere.
Împotriva sentinței primei instanțe, contestatorul a declarat, în termen legal, recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că la emiterea deciziei nr. 1516/2009 lichidatorul nu a respectat hotărârea instanței nr. 43/5.02.2008 din dosarul insolvenței societății nr- și adresa nr. 46/6.03.2009 a ITM privitor la drepturile salariale și de protecție socială, cu precizarea că de când societatea a intrat în insolvență, drepturile salariale existente în carnetul de muncă nu s-au modificat nici prin indexări, nici prin majorări.
Se mai arată că prin sentința pronunțată, din eroare, instanța nu s-a pronunțat și pe capătul de cerere privind încetarea raporturilor de muncă cu societatea aflată în faliment, iar prin sentință lichidatorul trebuia obligat la întocmirea documentelor de închidere a raporturilor de muncă și predarea către recurent, sub semnătură, deoarece lipsa acestor documente, printre care și carnetul de muncă necompletat, îl împiedică pe recurent să obțină drepturile de protecție socială sau găsirea unui alt loc de muncă.
S-a solicitat pentru toate aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței, depunându-se la dosar și o serie de înscrisuri, în copie.
Intimata, prin lichidator, nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză, însă reprezentată fiind în instanță, la termenul din 12.01.2010, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La același termen de judecată, intimata, prin lichidator judiciar, a solicitat constatarea intervenirii suspendării de drept a cauzei în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006, cu modificările ulterioare.
Analizând cu prioritate cererea formulată de intimată, prin lichidator, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând, în consecință, aor espinge.
Astfel, potrivit art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor.
Textul art.36 din Legea nr.85/2006, cu modificările și completările ulterioare, vizează toate acțiunile pentru realizarea creanțelor contra debitorului sau bunurilor sale, suspendarea referindu-se atât la acțiuni judiciare propriu-zise, cât și la executări silite asupra bunurilor din averea debitorului, urmărindu-se prin suspendare păstrarea caracterului colectiv și egalitar al procedurilor reglementate de lege, evitându-se astfel ca asupra averii debitorului să se exercite acțiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanțelor creditorilor și eliminându-se incertitudinea asupra masei pasive.
Articolul de lege sus-menționat se referă atât la acțiunile judiciare începute înainte de deschiderea procedurii, cât și la cele începute după deschiderea procedurii, iar suspendarea instituită de acest text de lege operează prin efectul legii, instanța de judecată trebuind doar să o constate la cererea debitoarei, textul conținând o normă imperativă, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului sindic.
Nu poate fi reținută în cauză incidența acestui text de lege, câtă vreme în speță s-a contestat decizia emisă de societatea intimată, prin lichidator, prin care, în temeiul art.86 alin.6 din Legea nr.85/2006-ce statuează că prin derogare de la prevederile Legii nr.53/2003, Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului societății debitoare se va face de urgență de administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă, acordându-se personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare- s-a dispus încetarea contractului de muncă al recurentului, o asemenea decizie putând fi, în mod evident, contestată în instanță, în temeiul disp.art. 283 alin.1 lit.a din Codul muncii, neputându-se constata intervenirea suspendării de drept a unei asemenea contestații, a cărei soluționare este de competența instanței specializate în soluționarea conflictelor de muncă, potrivit art.2 pct.1 lit.c din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentului prin care se susține că în mod eronat instanța nu s-a pronunțat pe cererea acestuia privind încetarea raporturilor de muncă cu societatea în sensul celor arătate, câtă vreme, prin contestația adresată instanței de fond, recurentul nu a formulat în mod expres o asemenea cerere și nici pe parcursul judecării pricinii, acesta nu și-a completat eventual contestația, cu respectarea dispozițiilor legale procesuale.
Instanța s-a pronunțat prin sentința atacată cu privire la contestația cu a cărei soluționare a fost învestită, chiar la termenul din 07.10.2009, când s-au pus concluzii pe fondul cauzei de către părți, recurentul solicitând, așa cum rezultă din practicaua sentinței atacate, anularea deciziei contestate și acordarea drepturilor salariale, precizând că nu solicită reintegrarea în muncă.
Orice solicitări formulate pentru prima dată în recurs nu pot fi în mod evident primite, câtă vreme este vorba de cereri noi ce nu au fost formulate la prima instanță.
Problema îndreptățirii sau neîndreptățirii recurentului-contestator la acordarea indemnizației de șomaj conform Legii nr.76/2002, cu modificările și completările ulterioare, nu face obiectul litigiului de față, indemnizația respectivă acordându-se oricum, numai pe bază de cerere, conform art.38 din lege și cu respectarea prevederilor acestui act normativ, iar situația drepturilor salariale restante și a plăților compensatorii la care face referire recurentul, invocând disp.art.67 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, se discută în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, având ca obiect procedura insolvenței împotriva debitoarei SC Publice SA, fiind vorba de drepturi de creanță a căror discutare se poate face numai în acea pricină potrivit dispozițiilor Legii nr.85/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare de drept a judecării cauzei, formulată de intimata SC Publice SA, prin lichidator, ca neîntemeiată.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul, domiciliat în G, str. 13,. 46,. F,. 1,. 3, jud. D, împotriva sentinței nr. 1672 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata SC Publice SA- prin lichidator P, cu sediul în P,-,. 34 R2,.2, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
— – — – — –
fiind în concediu odihnă
prezenta se semnează
de Președintele Instanței,
Grefier,
–
Red./VS
ex.4/ 04.02.2010
f–Trib.
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
