ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1222
Ședința publică din data de 20 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
– — –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B, str.-,.25,.5, județ B, împotriva sentinței civile nr.233 din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC MANAGEMENT SRL, cu sediul în B, str.- – – Comercial, nr.132, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant reprezentat de avocat din Baroul Prahova și intimata-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Buzău.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar întâmpinare, filele 16-19, un exemplar comunicându-l și apărătorului recurentului. Precizează că întâmpinarea nu conține aspecte noi.
Avocat având cuvântul solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării în funcție de care să-și pregătească apărarea.
Curtea, având în vedere susținerea apărătoarei intimatei în sensul că prin întâmpinare nu sunt învederate aspecte noi, lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate apărătorului recurentului să lectureze conținutul întâmpinării.
După reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns aceleași părți.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat, având la rândul său cuvântul, pentru intimata-pârâtă, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile apărătorilor părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Susține în esență că din cuprinsul disp.art.65 alin.1 și 2 Codul muncii rezultă că desființarea unui loc de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă la bază o cauză reală și serioasă, situație ce nu s- întâmplat în cauza de față. Arată că înainte de privatizare recurentul a fost director la SC și că după privatizare această societate s-a divizat într-un număr de zece firme, una dintre acestea fiind condusă de recurentul din cauza de față.
Or, cum s-a dorit concedierea recurentului, la nici după 3 luni după angajare, directorul general a dispus auditarea societății la care era angajat recurentul și urmare concluziilor auditorului în sensul că a fost depășit fondul de salarii, s-a dispus desființarea postului de director general adjunct ocupat de recurent, sub pretextul reorganizării activității urmărindu-se de fapt înlăturarea acestuia.
Mai susține că au fost încălcate și disp.art.67 Codul muncii referitoare la măsurile active de combatere a șomajului, recurentului neoferindu-i-se un alt post nici măcar în cadrul celorlalte nouă subunități rezultate în urma privatizării SC.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea contestației și anularea deciziei de concediere. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă susține că sentința instanței de fond este legală și temeinică, soluția pronunțată bazându-se pe probele administrate în cauză și dispozițiile legale în vigoare.
Referitor la susținerea conform căreia recurentul a avut calitatea de director al SC în urmă cu 10 ani arată că și la noua societate acesta a îndeplinit aceeași funcție. Mai arată că periodic, și anume din trei în trei luni se comandă auditarea societăților rezultate în urma divizării, ce se realizează de către un independent și ale cărui concluzii sunt luate în considerare de către consiliul de administrație al societății.
În ceea ce privește desființarea postului întemeiată pe o cauză reală, arată că la acel moment trebuia luată o decizie rapidă și cum nu exista niciun post vacant s-a procedat la luarea măsurii contestate.
În fine, mai arată că nu este vorba de un grup de societăți, SC divizându-se în societăți comerciale distincte, astfel că în mod real nu existat posibilitatea ca recurentul să fie reorientat spre altă societate și, mai mult, până în prezent nu s-au mai făcut angajări.
Precizează că data desfacerii contractului de muncă este 30.10.2007 și nu 3.10.2007, la această din urmă dată comunicându-i-se preavizul. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC COMERCIAL MANAGEMENT SRL B,anularea deciziei nr. 123/2.10.2007 emisă de pârâtă, reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior, cu obligarea remiterii contravalorii salariilor neîncasate de la 3.10.2007 până la reîncadrare, recunoașterea sporului de vechime și a celorlalte sporuri, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 3.10.2007, i-a fost comunicată decizia nr. 123/2.10.2007 prin care, în temeiul art. 65 al.l Codul muncii, s-a hotărât restructurarea activității societății, cu consecința desființării locului său de muncă, acela de director general adjunct.
S-a invocat în principal nulitatea deciziei în condițiile în care art. 65 al. 2 Codul muncii prevede obligația ca desființarea postului să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, în realitate desființarea locului de muncă fiind rezultatul unei stări de animozitate între directorul general al și reclamant pe argumentul pretins al efectuării de operații comerciale de natură a favoriza o firmă oarecare.
S-a mai susținut că până la data de 3.10.2007 nu s-a pus problema reducerii postului, dimpotrivă, permanent se organizau interviuri pentru noii angajați, iar directorul societății nu le-a adus la cunoștință niciodată că ar fi probleme cu parametrii bugetului și că anterior emiterii deciziei, plecaseră trei colegi din sectorul filtre, iar ulterior, au apărut alte două persoane în același sector.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respigerea contestației arătând că începând cu data de 1.06.2007 reclamantul a fost încadrat la SC MANAGEMENT SRL în baza contractului individual de muncă nr. -/1.06.2007 încheiat pe durată nedeterminată, în funcția de director general adjunct.
S-a mai arătat că la data de 31.10.2007, în baza Hotărârii Adunării Generale a Asociaților din data de 1.10.2007, a deciziei Administratorului Unic nr.123/2.10.2007 și pe fondul reorganizării activității în cadrul societății, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat în baza art. 65 al.1 Codul Munci.
A mai învederat pârâta că este o societate înființată în scopul externalizării activității de marketing, vânzări și logistică a SC SA și SC INTERNATIONAL SA. După 3 luni de funcționare efectivă, Consiliul de Administrație al SC SA, care este asociat majoritar, cu o deținere de 95 % din capitalul social, a dispus efectuarea unui audit în cadrul SC Commercial Management SRL, care a relevat că parametrii stabiliți în buget nu sunt respectați și a făcut recomandări pentru desfășurarea în cele mai bune condiții a activității societății, în acest scop fiind convocată Adunarea Generală a Asociaților, care a decis o serie de măsuri referitoare la reorganizarea activității, una din măsuri fiind și desființarea postului de director general adjunct, fiind ineficientă o astfel de funcție.
S-a susținut că măsura de desființare a funcției de director general adjunct este efectivă, având o cauză reală și serioasă, fiind dictată de necesitatea organizării activității într-o manieră care să permită, pe de o parte încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli stabilit, iar pe de altă parte, responsabilizarea conducerii și evitarea luării unor măsuri contradictorii la nivelul acesteia.
A mai arătat pârâta că la înființarea SC MANAGEMENT SRL avea 69 de angajați, în prezent societatea având 62 de salariați, în condițiile în care după data de 18.09.2007, în societate nu s-au mai făcut angajări.
Pe baza probatoriilor administrate,cu înscrisuri,interogatoriul pârâtei luat la solicitarea reclamantului și depozițiile martorilor audiați la solicitarea ambelor părți, prin sentința civilă nr.233 din 12.03.2008, Tribunalul Buzăua respins contestația.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență că, reclamantul a fost încadrat pe postul de director general adjunct la SC MANAGEMENT SRL B, începând cu data de 1.06.2007, în baza contractului individual de muncă nr. -/1.06.2007, acesta deținând aceeași funcție de director general adjunct și în cadrul SC SA și că departamentul comercial al acestei societăți s-a transformat în SC MANAGEMENT SRL, care a preluat toți angajații din sectorul respectiv, în acest fel ajungându-se ca reclamantul să ocupe aceeași funcție de director general adjunct în cadrul societății nou înființate, iar prin decizia nr.123 /2007 reclamantului i-a fost desfăcut contractul de muncă în temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii.
A mai reținut instanța că societatea pârâtă este o societate înființată în scopul externalizării activității de marketing și logistică a SC SA și INTERNATIONAL SA, iar la solicitarea SC SA, s-a dispus efectuarea unui audit în cadrul SC Comercial Management SRL, de către un auditor independent.
Acest raport a relevat faptul că parametrii stabiliți în buget nu sunt respectați, mai ales indicatorii referitori la cheltuielile salariale, la aceasta adăugându-se și raportul întocmit de directorul general al pârâtei,în care au fost descrise dificultățile cu care se confruntă societatea propunându -se soluții pentru îmbunătățirea activității.
Pe baza celor două rapoarte,Adunarea Generală a Asociaților a decis o serie de măsuri, respectiv: desființarea postului ocupat de reclamant, de director general adjunct, reorganizarea diviziei filtre, modificarea organigramei societății, acordarea de către de asistență tehnică gratuită, încheierea unui contract de mandat cu directorul general și ceilalți directori.
De asemenea din organigrama societății înainte și după concedierea reclamantului a rezultat faptul că pe postul deținut de acesta nu a mai fost angajată nici o altă persoană, atribuțiile sale fiind preluate de directorul general, motiv pentru care desființarea postului este reală, nu fictivă și este serioasă.
Tribunalul a constatat că măsura luată, de desființare a funcției de director general adjunct, a fost efectivă, postul dispărând din organigrama societății și a avut o cauză reală și serioasă, generată de necesitatea organizării activității într-o manieră care să permită încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli stabilit și responsabilizarea conducerii, evitându-se luarea unor măsuri contradictorii la nivelul acesteia.
S-a arătat că instanța, atunci când verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 65 al.l Codul muncii, nu este în măsură să analizeze dacă auditorul era competent să întocmească raportul respectiv, iar concluziile auditorului sunt conforme sau nu cu realitățile și dacă postul de director general adjunct trebuia să existe pe viitor în organigrama pârâtei sau nu și întrucât desfacerea contractului de muncă în baza prev. art. 65 Codul muncii reprezintă o concediere pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, prezintă mai puțină importanță capacitatea profesională a reclamantului, competențele sale profesionale, ce nu -au fost contestate.
S-a mai reținut că martorii audiați la solicitarea reclamantului nu au putut prezenta decât aspecte legate de capacitatea profesională, competențele în domeniu și probitatea morală a fostului director, care nu au importanță în cazul de față, iar martorii audiați din partea pârâtei au arătat că în data de 3.10.2007, după emiterea deciziei de desfacere a contractului de muncă, la ședința operativă ce se ține săptămânal, s-a anunțat desființarea postului de director general adjunct și ca o consecință, retragerea atribuțiilor reclamantului și a capacității de a lua decizii care să antreneze societatea.
Nu în ultimul rând, pârâta a precizat că la data desfacerii contractului de muncă nu existau posturi vacante, motiv pentru care nu i-a putut oferi reclamantului un alt loc de muncă, corespunzător pregătirii sale profesionale.
Față de considerentele sus-arătate, tribunalul a concluzionat că desființarea postului a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă, că pe postul respectiv nu a fost angajată o altă persoană, el dispărând din organigrama societății, motive pentru care a respins contestația.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de modificare a sentinței prev. de art.304 pct.7 și 9 Cod.pr.civ.
Susține recurentul că în mod greșit i-a fost respinsă contestația întrucât a invocat nulitatea deciziei de concediere în condițiile în care art.65 alin.2 din Codul muncii prevede obligația ca desființarea postului să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, iar în cazul acestuia, desființarea locului său de muncă a fost rezultatul unei stări de animozitate existentă între directorul general al societății și recurent, pe argumentul pretins al efectuării de operații comerciale de natură a favoriza o firmă oarecare.
Se arată că societatea intimată funcționa de circa 3 luni și era o firmă non profit, relațiile recurentului cu terții desfășurându-se sub semnul colaborării fidele față de angajator, activitatea recurentului fiind ireproșabilă, iar niciodată până la data de 30.10.2007 nu s-a pus problema reducerii postului, ci se organizau tot timpul interviuri pentru noi angajați.
De asemenea, în cele trei luni de funcționare, directorul societății, în urma analizelor lunare, nu a adus la cunoștința angajaților că ar fi probleme cu parametrii bugetului, susținându-se în continuare de către recurent că răspundea în cadrul firmei de șase centre de profit și i s-a interzis în scris de către conducere să se ocupe de centrul de profit nr.6, din motive ce nu i-au fost aduse la cunoștință, anterior emiterii deciziei de concediere plecând trei persoane și ulterior apărând două persoane noi la departamentul filtre, astfel încât în mod formal s-a inserat în decizie că a avut loc o restructurare de activitate.
Se învederează în continuare că potrivit art.65 din Codul muncii, unitatea angajatoare trebuia să dovedească motivul real al concedierii, iar dacă existau reale dificultăți economice, acestea s-ar fi înregistrat la SC și nu la societatea pârâtă, care este o societate non profit.
Arată recurentul că a dovedit în urma administrării probatoriilor faptul că anterior datei de 3.10.2007 s-a pus în discuția părților un aspect privitor la persoana acestuia constând în interdicția dată de firmă de a mai avea prerogative de conducere în societate și deși era în concediu de odihnă, pe data de 2.10.2007 recurentul a înregistrat la conducerea firmei o cerere prin care solicita explicații în legătură cu discuțiile purtate în ședința operativă în lipsa recurentului și cu privire la activitatea desfășurată în firmă, aceste aspecte fiind omise de instanță, care nu a avut în vedere niciuna din depozițiile martorilor propuși, ce au participat efectiv la acea ședință operativă.
Deși s-a susținut că depozițiile acestor martori ar fi subiective, datorită raporturilor avute cu recurentul, martorii respectivi sunt angajați la o firmă la care recurentul nu deține acțiune și în plus, și martorii propuși de intimată s-au aflat în raporturi de subordonare cu conducerea acționarului majoritar și acționarului minoritar.
Referitor la raportul de audit, se arată că acesta este o formă mascată de justificare a soluției luată împotriva recurentului întrucât depășirea cu 5% a cheltuielilor nu s-a datorat exclusiv recurentului sau funcției acestuia, susținându-se de asemenea, că instanța a înlăturat împrejurarea dovedită de recurent potrivit căreia la data încetării funcției acestuia existau posturi disponibile în societate, pe care recurentul le putea ocupa, nefiindu-i oferite ca alternative.
Se mai susține că nu a existat o cauză reală și serioasă la luarea măsurii desființării postului întrucât au fost aduse două persoane din alte secții, care au preluat activitățile celor ce lipseau din departamente și nu erau plătiți direct din firmă, ci de către acționarii majoritari, iar intimata nu a probat cu un proces-verbal consemnările legate de întâlnirea din ziua precedentă anunțării măsurii luate împotriva recurentului, dorindu-se de către societate eliminarea recurentului din firmă, fără a se ține cont de profesionalismul ce-l caracterizează și comportamentul loial avut față de conducere până la acea dată.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței, iar pe fond admiterea contestației, cu cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefundat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.304 pct.7Cod.pr.civilă, indicat de recurent ca motiv de modificare a sentinței, se poate cere modificarea unei hotărâri atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Sentința atacată în recursul de față cuprinde motivele pe care se sprijină, iar acestea nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, motivarea răspunzând cerințelor prev. de art.261 alin.1 pct.5 Cod.pr.civilă, instanța de fond analizând motivele pentru care s-a solicitat de către recurentul reclamant, cu respectarea dispozițiilor legale procesuale, anularea deciziei de concediere și concluzionând în mod corect că acestea sunt neîntemeiate, cu consecința respingerii contestației.
Prin decizia nr.123/2.10.2007 a societății intimate s-a hotărât, ca urmare a restructurării activității societății, având drept consecință desființarea locului de muncă, în temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii, încetarea, începând cu data de 31.10.2007, a contractului individual de muncă al recurentului, având funcția de director general adjunct.
În cuprinsul deciziei s-a consemnat că în conformitate cu art.73 alin.1 din Codul muncii și dispozițiile din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național pe anii 2007-2010, recurentul are dreptul la o perioadă de preaviz, de 20 de zile lucrătoare, până la data de 30.10.2007, prevăzându-se, de asemenea, că societatea nu are un alt loc de muncă disponibil și nu există dovezi că ar fi existat locuri de muncă vacante în societate pe care ar fi putut fi angajat recurentul, corespunzător pregătirii sale profesionale.
Potrivit art.65 alin.1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar potrivit art.65 alin.2, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Așa cum justificat a concluzionat și prima instanță, în raport de probatoriile administrate, a căror judicioasă analiză a fost făcută în cauză, intimata-pârâtă a făcut dovada că desființarea locului de muncă al recurentului a fost efectivă, având o cauză reală și serioasă.
Astfel, din organigrama societății înainte și după concedierea recurentului a reieșit că desființarea postului a fost efectivă, postul respectiv, de director general adjunct fiind desființat, nemafiind angajată ulterior vreo persoană pe acest post și nemaifăcându-se angajări în societate.
Raportul de audit intern efectuat de către un auditor financiar independent, la solicitarea SC SA, care este asociat majoritar al societății intimate-înființată în scopul externalizării activității de marketing, vânzări și logistică a SC SA și INTERNATIONAL SA – a relevat că parametrii stabiliți în buget nu sunt respectați, mai ales indicatorii referitori la cheltuielile salariale, făcându-se recomandări pentru desfășurarea în cele mai bune condiții a activității societății, printre care și găsirea de soluții pentru încadrarea în prevederile bugetului la salarii, unde s-au constatat depășirile cele mai semnificative de cheltuieli.
La rândul său, directorul general al societății intimate a întocmit un raport de activitate a acesteia, analizând activitatea desfășurată de fiecare compartiment al societății, constatând, printre altele, efectuarea în cadrul societății a unor cheltuieli mult prea mari în raport cu activitatea desfășurată, existența unor verigi nejustificate în lanțul decizional și având în vedere constatările făcute, directorul a propus și o serie de măsuri de reorganizare.
Raportul de audit și cel întocmit de directorul general au fost analizate de Adunarea generală a asociaților, care a hotărât la data de 01.10.2007 luarea aos erie de măsuri referitoare la reorganizarea activității, prin care s-a urmărit reducerea cheltuielilor, inclusiv a celor salariale și eficientizarea activității, decizându-se: desființarea postului de director general adjunct ocupat de recurent, reorganizarea diviziei filtre, modificarea organigramei societății, acordarea de către SC de asistență tehnică gratuită, încheierea unui contract de mandat cu directorul general și cu ceilalți directori ai societății, cu stabilirea unor obiective clare și performante ce trebuie atinse de aceștia.
Martorii audiați în cauză la solicitarea intimatei-pârâte au arătat că în data de 3.10.2007, la ședința operativă ce se ține săptămânal, s-a anunțat desființarea postului de director general adjunct și, ca o consecință, retragerea atribuțiilor recurentului, declarațiile acestora coroborându-se cu conținutul listei cuprinzând persoanele care au participat la ședința operativă din data de 3.10.2007, în care s-a adus la cunoștința salariaților desființarea postului de director general adjunct din cadrul societății, depusă în copie la dosarul de fond (filele 100-101).
În ceea ce privește depozițiile martorilor audiați la solicitarea recurentului-reclamant, acestea, în mod firesc, au fost coroborate cu restul probelor administrate, în raport de care nu se poate conchide că măsura dispusă de unitate nu ar îndeplini cerințele prevăzute de art.65 din Codul muncii și că s-ar fi urmărit, în realitate, îndepărtarea recurentului din societate, pentru motivul invocat de acesta.
Concedierea dispusă în baza art.65 alin.1 din Codul muncii are în vedere motive care nu țin de persoana salariatului, astfel încât competența profesională a recurentului, pe care nici conducerea societății nu i-a contestat-o, nu poate constitui un argument care să conducă la concluzia temeiniciei contestației de față.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurent în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B, str.-,.25,.5, județ B, împotriva sentinței civile nr.233 din 12 martie.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC MANAGEMENT SRL, cu sediul în B, str.- – – Comercial, nr.132, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
— – – – — –
Grefier
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de grefierul șef de secție
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/
2 ex./01.07.2008
Trib.B nr-
G
