ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1223
Ședința publică din data de 20 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
– — –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B, str.- Nord,.18 E,.7,.27, județ B, împotriva sentinței civile nr.360 din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL B,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și, după deliberare, a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SRL, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea deciziei din 28.02.2001 prin care a fost concediat și pentru ca pârâta să fie obligată să-i plătească despăgubiri civile constând în drepturile salariale de care a fost lipsit pe perioada 01.03.2001- 31.10.2002, indexate, majorate și reactualizate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că unitatea pârâta i-a comunicat adeverința nr. 370/27.02.2007 în care s-a consemnat, că la 28.02 2001 i-a fost desfăcut contractul de muncă pentru abateri disciplinare în baza art. 130 lit i din Codul Munci( Legea nr.10(1973).
Reclamantul a contestat această măsură de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă și a solicitat să se constate nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă pentru doua motive: nu s-a efectuat cercetarea prealabilă a faptei, ce constituie abatere disciplinară și decizia de desfacere a contractului de muncă din 28.02.2001 la care unitatea pârâtă face referire în adeverința nr.370, nu i-a fost comunicată și in consecință, nu-și produce efectele decât de la comunicare.
Prin scrisoarea înregistrată la instanță la 24.04.2007, reclamantul a precizat cuantumul despăgubirilor solicitate unității pârâte pe care le-a estimat la 20.085 lei și a insistat ca unitatea pârâtă să depună la dosar actul, decizia prin care i-a desfăcut contractul de muncă la 28.02.2001.
Prin sentința civilă nr. 682/11.06.2007 instanta de fond a respins contestația reclamantului ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, iar Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia civilă nr. 1030 /30.10.2007 a constatat că hotărîrea primei instanțe este nemotivată și în consecință a casat- cu trimitere spre rejudecare la prima instantă.
Cauza a fost înregistrată, în vederea rejudecării la Tribunalul Buzău la 29.01.2008 sub nr-.
Reclamantul, prin scrisoarea depusă la dosar la 12.02.2008 și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând ca pârâta să fie obligată să-i plătească suma de 5.000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale.
Pârâta a depus la dosar scrisoarea nr.343/10.04.2008 cu caracter de întâmpinare, prin care a arătat că reclamantului i-a fost desfăcut contractul de muncă prin decizia nr.44/29.12.2000, în temeiul art.130 lit.i din Codul Muncii, măsură rămasă definitivă prin sentința civilă nr.139/08.02.2002 a Tribunalului Buzău și că prin sentința nr.7788/31.07.2000 a Judecătoriei sector 1 Baf ost obligată să-i plătească reclamantului indemnizație pentru incapacitate de muncă pe perioada 27.12.2000- 28.02.2001.
În legătură cu mențiunea din adeverința nr.370/27.02.2007 invocată de reclamant, unitatea pârâtă a arătat că a emis acest document pentru că a fost obligată prin sentința civilă nr. 203/12.02.2007 a Judecătoriei Buzău și se referă la perioada 27.12.2000-28.02.2001 care constituie vechime în muncă.
Pârâta a mai precizat că, mențiunea ” la data de 28.02.2001 i s-a desfăcut contractul de muncă conform art.130 lit.i din Codul Muncii ” din adeverința nr. 370/27.02.2007″ face parte din tipizatul adeverinței de vechime aprobat de ITM.”.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr.360 din 14 aprilie 2008, respins acțiunea promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că din copia extras a carnetului de muncă depusă la dosar ( fila 9 dosar fond) reclamantul a fost angajat la unitatea pârâtă SC la 01.11.2000, în meseria de muncitor necalificat.
La data de 29.12.2000, prin decizia nr.44 unitatea pârâtă i-a desfăcut contractul de muncă începând cu 27.12.2000 în temeiul art.130 alin.1 lit.i din Codul Muncii ( Legea nr. 10(1972).
Împotriva deciziei nr.44/29.12.2000 reclamantul a formulat plângere, solicitând anularea măsurii de desfacere disciplinară a contractului de muncă și reintegrarea în muncă în aceiași unitate, care însă a fost respinsă ca neîntemeiată prin
sentința civilă nr. 139/08.02.2002 pronunțată de Tribunalul București sectia a IV a civilă depusă la dosar ( fila 46-47 dosar fond).
A constatat instanța de fond că, după data de 27.12.2000 reclamantul nu a mai lucrat în unitatea pârâtă și întrucât în perioada 27.12.2000 s-a aflat în incapacitate de muncă, prin sentința civilă nr.7788/31.07.2001 a Judecătoriei Sectorului 1 B (fila 48 dosar fond) unitatea pârâtă a fost obligată să-i plătească indemnizația pentru incapacitate de muncă pentru perioada 27.12.2000- 28.02.2001.
Prin sentința civilă nr. 203/12.02.2007 pronunțată de Tribunalul, pârâta a fost obligată să-i emită reclamantului o adeverință care să ateste că perioada 27.12.2000-28.02.2001 cât s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, constituie vechime în muncă în acestă unitate.
În baza sentinței civile 203/12.02.2007 a Tribunalului Buzău, menționată mai sus, pârâta a eliberat reclamantului adeverința nr.37/27.02.2007 ( fila 51 dosar dosar fond) prin care s-a atestat, că acesta, a lucrat în unitate de la 20.11.2000 la 28.02.2001, menționându-se că la 28.02.2001 i s-a desfăcut contractul de muncă, la 27.12.2000 prin decizia nr.44/29.12.2000 și că perioada de la 27.12.2000 până la 28.02.2001 i s-a considerat vechime in muncă la unitatea pârâtă pentru că a fost în incapacitatea temporară de muncă, situație confirmată prin sentința civilă nr.203/12.02.2007 a Tribunalului Buzău și prin sentința civilă nr.7788/31.07.2001 a Judecătoriei Sectorului 1 B.
Prin urmare, reclamantului i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă la 27.12.2000 prin decizia nr.44/29.12.2000 și nu la 28.02.2001 așa cum susține acesta prin prezenta contestație, data de 28.02.2001 menționată în adeverința nr. 370/27.02.2007 având semnificația ultimei zi de vechime în muncă a reclamantului la unitatea pârâtă.
A concluzionat instanța de fond că, reclamantul contestă o decizie de desfacere a contractului de muncă din 28.02.2001 care nu există, considerent pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată pentru toate capetele de cerere, respectiv pentru nulitatea concilierii din 28.02.2001 -31.10.2002 și plata daunelor morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea căii de atac, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
În motivarea cererii de recurs reclamantul a arătat că hotărârea primei instanțe nu e motivată în drept iar soluția pronunțată e în vădită contradicție cu probatoriul administrat.
Astfel, e inexplicabil cum, deși în adeverința nr.370/27.02.2007 despre care a făcut vorbire în cererea de chemare în judecată, nu se face nicio referire la decizia nr.44/29.12.2000, prima instanță a reținut această mențiune, ignorând că până la data de 28.02.2001 s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, motivând că nu există o decizie de desfacere a contractului său de muncă emisă la data de 28.02.2001, deși chiar pârâta, prin adeverința nr.370/2007, a recunoscut existența acesteia.
De asemenea, nu s-a făcut referire la susținerile sale în cursul procesului desfășurat la fond.
Recurentul-reclamant a solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele conform art. 3041. proc. civ.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 3041.proc. civ. constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima instanță a stabilit în mod corect că reclamantul critică o pretinsă decizie de desfacere a contractului său individual de muncă din data de 28.02.2001, deși aceasta nu există.
Astfel, soluția pronunțată are suport probator în dovezile administrate, prima instanță reținând în mod just că la data de 29.12.2000, prin decizia nr.44, unitatea pârâtă a desfăcut contractul de muncă al reclamantului începînd cu 27.12.2000 în temeiul art.130 alin.1 lit.i din Codul Muncii ( Legea nr. 10(1972), împotriva deciziei nr.44/29.12.2000 acesta formulând plîngere, solicitând anularea măsurii de desfacere disciplinară a contractului de muncă și reintegrarea în muncă în aceeași unitate, plângere ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 139/08.02.2002 pronunțată de Tribunalul București sectia a IV a civilă depusă la dosar ( fila 46-47 dosar fond). Despre această situație de fapt prima instanță a avut știință din înscrisurile sus-menționate, depuse în copie la dosar. Ceea ce a reținut instanța de fond din adeverința nr. 370/2007 e împrejurarea că acesta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă în perioada 27.12.2000-28.02.2001.
În consecință, față de împrejurarea că decizia prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantului e decizia nr. 44/29.12.2000, că aceasta a devenit definitivă ca urmare a respingerii contestației pe care reclamantul a formulat-o împotriva ei, în mod corect prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, dat fiind că nu există o decizie de desfacere a contractului său de muncă la data de 28.02.2001.
Din considerentele expuse, în baza art. 312.proc. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.360/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B, str.- Nord,.18 E,.7,.27, județ B, împotriva sentinței civile nr.360 din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL B,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
– – – – – – –
Fiind în concediu de odihnă Fiind în concediu medical
se semnează de către se semnează de către
președintele instanței președintele instanței
Grefier,
Fiind în concediu de odihnă
se semnează de către
grefierul șef de secție
Red./Tehnored.
2 ex./08.07.2008
dosar fond– Tribunalul Buzău
judecători fond- G;
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
