Dosar nr- – contestație decizie de concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1233
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Bratu
Grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în orașul G H, str. -,. 14 B,. B,. 3, județul S, împotriva sentinței nr.1265din04 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-au prezentat reclamantul recurent și pentru pârâta intimată Primăria orașului G
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care i s-a înaintat reclamantului recurent un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar de pârâta intimată.
Instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii, pentru motivele invocate în cererea de recurs.
A arătat că dispoziția contestată este nelegală, întrucât a fost concediat dintr-o funcție pe care nu a fost încadrat niciodată, că potrivit contractului individual de muncă nr. 79/2005 a fost încadrat în funcția de muncitor calificat V – șef echipă în cadrul Serviciului Public de Salubritate al orașului GHî ncepând cu data de 23.07.2005 pe perioadă nedeterminată.
A mai arătat că prin adresa nr. 1014/2007 depusă la dosar și-a exprimat acordul de a prelua atribuțiile de referent în cadrul aceluiași serviciu și nu pentru trecerea în postul de paznic rampă de deșeuri a orașului, cum a afirmat intimata, cu rea credință, în precizările depuse la termenul din 4 iunie 2009. menționat că în baza acestui accept a fost emisă dispoziția nr. 140/14.02.2009, unde, la art. 1 se arată că se modifică contractul individual de muncă conform actului adițional la acesta, însă acest act adițional modifică doar salariul lunar și acordă spor de vechime, atribuțiile rămânând aceleași, respectiv de șef formație colectare-transport deșeuri, fiind modificată, prin acordul părților, doar clauza privind salarizarea.
A precizat că în mod nelegal s-a reținut că ar fi lipsit nemotivat de la serviciu, deoarece el a fost prezent, dar a îndeplinit alte atribuții.
Consilier juridic, pentru pârâta intimată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, precizând că dispoziția nr. 141 fost emisă în condiții de legalitate, fiind respectate dispozițiile art. 266-268 din Codul muncii, ținându-se cont de gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, precum și sancțiunile suferite anterior de acesta.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr- din 30.03.2009, contestatorul, în contradictoriu cu primarul Orașului G H, a contestat decizia nr. 141/27.02.2009 emisă de acesta din urmă, solicitând anularea ei.
În motivare, contestatorul a arătat că în mod greșit s-a reținut în susmenționata decizie că ar fi lipsit nemotivat de la serviciu începând cu data de 3.11.2008.
Că, de fapt, începând cu data de 13.07.2005, activitatea de salubrizare a orașului a fost preluată de către primărie, de la fosta firmă privată, Nord, a cărui salariat era, îndeplinind funcția de șef formație colectare deșeuri.
Începând cu 1.02.2007 a cerut schimbarea din acest post, urmând să primească alte însărcinări în cadrul Serviciului public de salubritate, conform pregătirii și, fără a i se solicita acordul, i s-a cerut să presteze muncă necalificată, lucru pe care l-a considerat inacceptabil.
În drept, contestatorul a invocat disp. art. 41 alin. 1 și 3 din Codul muncii.
În dovedire s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată și menținerea deciziei contestate ca fiind legal emisă.
A mai arătat intimata că, în luarea acestei măsuri grave de sancționare, s-a avut în vedere faptul că reclamantul a mai fost sancționat disciplinar în luna mai 2007, cu “avertisment scris” și în luna noiembrie 2007 “cu reducerea salariului de bază cu 10% pe 3 luni” pentru nerespectarea sarcinilor de serviciu.
Intimata a depus la dosar documentația care a stat la baza deciziei contestate.
Prin sentința nr. 1265 din 4 iunie 2009, Tribunalul Suceavaa respins, ca nefondată, contestația formulată de.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în speță, sunt întrunite elementele abaterii disciplinare, astfel că măsura de sancționare dispusă de către intimată, în conformitate cu disp. art. 61 lit. a rap.la art. 264 alin. 1 lit. f din Contractul colectiv de muncă, este întemeiată.
În opoziție cu această soluție, asistenții judiciari au formulat opinie separată, arătând că sentința pronunțată de către instanța de fond este nelegală și netemeinică, întrucât contestatorul a fost concediat de pe funcție pe care nu a ocupat-o niciodată și pe care a fost schimbat fără a i se cere acordul; actul adițional la contractul individual de muncă nu specifică funcția ce urmează aoo cupa și nici noile atribuții, astfel că, nu se poate reține existența unei abateri disciplinare grave, repetate, de la disciplina muncii și nici vinovăția contestatorului, decizia de concediere fiind deci nelegală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a reiterat motivele invocate la judecata în fond, respectiv că: dispoziția de concediere este nelegală, întrucât a fost concediat de pe funcție pe care nu a ocupat-o niciodată și că a solicitat concediu de odihnă conform programării anuale, astfel că nu a lipsit nemotivat de la serviciu.
Deosebit de aceasta, a mai arătat că, cercetarea disciplinară nu s-a efectuat în ceea ce îl privește cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât a solicitat să fie asistat de un reprezentant al salariaților, conform art. 267 alin. 4 din Codul muncii, solicitare ce nu i-a fost luată în seamă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Primăria orașului GHa solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a dispoziției nr. 141 din 27 februarie 2009, emisă ca urmare a absentării nemotivate de la serviciu a contestatorului.
Cât privește cercetarea disciplinară, arată intimata că s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale, contestatorul nefăcând dovada că a cerut să fie asistat de un reprezentant al sindicatului.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. Curtea constată întemeiat recursul, pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 267 alin. 4 Codul muncii, în timpul cercetării disciplinare prealabile, salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea, toate probele și motivațiile care le consideră necesare, precum șidreptul de a fi asistat, la cererea sa,de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Acest text legal dă satisfacție principiului dreptului la apărare, iar nerespectarea lui de către angajator se sancționează cu nulitatea absolută a măsurii dispuse.
Art. 75 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național stipulează deasemeni că, cercetarea se efectuează de o comisie, din care trebuie să facă parte, fără drept de vot, în calitate de observator, un reprezentant al organizației sindicale al cărui membru este salariatul cercetat.
În speță, din dispoziția de sancționare aflată la fila 3 dosar fond, dispoziția nr. 74 din 10.02.2009, de constituire a comisiei de cercetare disciplinară, cât și procesul verbal de efectuare a cercetării disciplinare prealabile din 13.02.2009, nu rezultă că din comisia de cercetare disciplinară a făcut parte un reprezentant al sindicatulu și nici că s-a adus la cunoștința contestatorului posibilitatea de a fi asistat conform art. 276 alin. 4 Codul muncii.
Susținerea intimatei din întâmpinare, în sensul că recurentul contestator nu a făcut dovada că a solicitat a fi asistat de un reprezentant al sindicatului din care face parte, nu poate fi primită, obligația respectării tuturor prevederilor legale pentru efectuarea cercetării disciplinare revenind unității intimate.
În consecință, cum cercetarea disciplinară s-a efectuat cu încălcarea disp. art. 267 alin. 4 din Codul muncii, prevedere sub sancțiunea nulității absolute, actul de finalizare a acesteia, respectiv decizia de concediere este lovită de nulitate.
Așadar, recursul contestatorului se va admite, în temeiul art. 304 pct. 9. pr. civ. rap. la art. 312 alin. 3.pr.civ. iar sentința se va modifica în totalitate, în sensul că se va admite acțiunea contestatorului și se va anula decizia de concediere nr. 141 din 27 februarie 2009 Primarului orașului G
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței nr. 1265 din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă (dosar nr-).
Modifică în totalitate sentința atacată, în sesnul că admite contestația formulată de reclamantul și anulează dispoziția privind sancționarea disciplinară a acestuia nr. 141 din 27 februarie 2009, emisă de Orașul G H – prin primar.
Obligă pe intimata Primăria Orașului G H – prin primar să plătească recurentului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, începând cu data de 27.02.2009, până la data pronunțării prezentei decizii – 20.10.2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud.fon:,
2 ex. 13.11.2009
