ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.125
Ședința publică din data de 12.02.2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
: – –
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în P,- A,.114 A,.2, județul P, având domiciliul ales în P,-, județul P – la Cabinet de Avocatură, împotriva sentinței civile nr.1175 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata SC “”SA – Sucursala, cu sediul în B, dul -, nr.10, sector 3.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale din 29.01.2008, pentru intimata-pârâtă SC “” SA, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.347/2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurentul-reclamant și avocat, pentru intimata-pârâtă SC “”SA declară că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurentul-reclamant, avocat apreciază că măsura luată de unitate este una radicală și foarte aspră în raport de gradul de vinovăție, neaplicându-se o sancțiune graduală astfel cum se prevede în art.263 din Codul muncii.
S-a arătat în motivarea sentinței primei instanțe că reclamantul a încălcat procedura operațională înregistrată sub nr.615/2005 referitoare la modalitățile de aprobare a discounturilor la vânzarea de BCA prin filă CEC la termen.
Învederează că aceste discounturi se acordă clienților în funcție de sediul acestora, cantitatea de marfă pe care aceștia o contractează, termenul de plată, iar procedura prevăzută în 615/2005 a fost dată înainte de numirea recurentului în funcția de director de sucursală, nefiindu-i niciodată adusă la cunoștință pe cale oficială. De altfel această procedură a fost modificată prin procedurile nr.1680/2006 și nr.649/2007.
Este de observat că zilnic, între orele 1400– 1500, Biroul de desfacere al SC “” SA – Sucursala, trimitea către acționarul majoritar situația vânzărilor făcute, contractele încheiate și acesta avea o situație clară cu privire la sucursală.
Prima instanță a apreciat că recurentul se face răspunzător de faptul că nu a solicitat reprezentantului firmei SC “” SRL Râmnicu V, acte care să dovedească calitatea acestuia în cadrul firmei, precum și documentele din care să rezulte bonitatea firmei, dar este de observat că Serviciul de desfacere se ocupă doar de verificarea actelor și încheierea contractului, iar acest contract s-a încheiat pe baza certificatului de înmatriculare, comanda CEC de garanție eliberată de Banca BANK, existența firmei fiind verificată de pe site-ul Ministerului Finanțelor. De altfel, la încheierea contractului firma nu se afla în interdicție bancară.
Cu privire la modalitatea de desfacere a contractului individual de muncă precizează că mai întâi i-a fost suspendat dreptul de a mai semna documente în numele Sucursalei, după care a fost suspendat pe o perioadă de 10 zile din funcția de director al sucursalei, pentru ca abia la data de 11.04.2007 să fie convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare.
Recurentului nu i s-a făcut nota de lichidare și nici nu i-au fost plătite drepturile salariale pe luna martie 2007, desfacerea contractului de muncă fiind abuzivă și nelegală.
Față de aspectele învederate solicită admiterea recursului, urmând a se avea în vedere dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, în sensul că instanța poate examina cauza sub toate aspectele, să se modifice soluția instanței de fond în sensul admiterii contestației și obligării intimatei la plata drepturilor salariale până la încadrarea efectivă, cu precizarea că la dosarul cauzei există un mandat poștal cu suma de bani aferentă lunii martie 2007. Solicită și plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Având cuvântul în fond pentru intimata-pârâtă SC ” ” SA, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției primei instanței.
Susținerile recurentului că nu cunoștea procedura prevăzută în 615/2005 sunt false, întrucât chiar la răspunsurile acestuia la interogatoriu – întrebarea nr.4 – recunoaște că era în posesia acestei proceduri, fiindu-i înmânată de fostul director al sucursalei; de altfel și în fișa postului acestuia se prevăd care sunt modalitățile de vânzare a BCA.
În procedura nr.615/2005 se prevede în mod expres faptul că pentru un client nou, pentru primele cinci livrări plata se efectuează cu numerar sau ordin de plată vizat de bancă, urmând ca pe măsura stabilirii unor relații comerciale de durată să se accepte ca modalitate de plată și fila cec la termen.
Recurentul nu a respectat aceste prevederi, efectuând 17 livrări BCA din care numai primele 2 au fost achitate cu numerar.
Apreciază că măsura de desfacere a contractului de muncă a fost legală, fiind determinată de caracterul grav al abaterii disciplinare, de consecințele faptei și de pericolul social al acesteia.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.1175 din 20 septembrie 2007 a Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Contestatorul a chemat în judecată pe intimata SC SA – Sucursala, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.8 din 3 mai 2007, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale până la reintegrarea efectivă în muncă, precum și a cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea procesului.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că a fost salariatul societății intimate, ocupând funcția de director, iar începând cu data de 3 mai 2007 i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă în conformitate cu disp. art. 264 alin.2 lit.f coroborat cu art. 61 lit.a Codul muncii, precizând că decizia de desfacere a contractului de muncă este abuzivă și disproporționată în raport cu gradul de vinovăție, în condițiile în care nu se poate vorbi de un prejudiciu câtă vreme nu s-au făcut demersurile necesare pentru recuperarea sumei sau mărfii neachitate, de către unitatea cu care s-a încheiat contractul economic.
A mai susținut contestatorul că atât el, cât și compartimentele din subordine nu aveau cum să anticipeze evoluția derulării contractului încheiat în cauză, întrucât au fost respectate dispozițiile legale în materie.
Intimata a formulat întâmpinare în temeiul disp. art. 115 Cod pr.civilă prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, urmând a se cenzura susținerile contestatorului care sunt total nefondate și a depus la dosar, în copie, întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei contestate, solicitând totodată proba cu acte, martori, interogatoriu contestatorului.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 1175 din 20 septembrie 2007 respins ca neîntemeiată contestația.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, contestatorul a fost angajatul societății intimate, în funcția de director al SC SA – Sucursala, iar prin Decizia nr. 8 din 3 mai 2007 i s-a desfăcut contractul individual de muncă în conformitate cu disp. art. 264 alin.2 lit. coroborat cu art. 61 lit.a Codul muncii.
La baza emiterii acestei decizii a stat procesul-verbal nr.1105 din 16 aprilie 2007 din care rezultă că, contestatorul a încălcat procedura operațională înregistrată sub nr.6151/17 martie 2003 referitoare la modalitatea de aprobare a discaunturilor la vânzare de BCA prin fila CEC la termen.
Din cuprinsul deciziei rezultă că, la momentul aprobării livrărilor de BCA contestatorul nu a solicitat clientului acte care să dovedească în primul rând calitatea acestuia în cadrul firmei, precum și documente din care să rezulte bonitatea firmei, astfel că prin refuzul la plată s-a creat un prejudiciu în cuantum de 129.187,11 lei.
Faptele imputate au fost dovedite cu actele depuse la dosar coroborate cu răspunsurile la interogatoriu, iar sancțiunea aplicată nu este disproporționată, deoarece încălcarea de către contestator a procedurilor de vânzare a dus la prejudicierea unității cu o sumă importantă de bani a cărei recuperare este puțin probabilă.
Împotriva acestei sentințe, contestatorul a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că instanța de fond nu a ținut cont de
probele administrate în cauză făcând o analiză superficială a situației de fapt și nu a observat faptul că sancțiunea aplicată este disproporționată față de gradul său de vinovăție și prin aceasta are un caracter abuziv.
recurentul că, acesta nu a avut cunoștință de Procedura nr.615/17.03.2005 de aprobare a discounturilor la vânzarea de BCA, procedură care a fost modificată la datele de 14.08.2006 și 19.02.2007, însă nici aceste modificări nu i-au fost comunicate, deși la data emiterii lor ocupa funcția de director.
Cât privește conținutul contractelor încheiate cu beneficiarii, acesta nu era schimbat în funcție de client, lucru care poate fi constatat și în contractul de vânzare-cumpărare nr. 111/5.03.2007 încheiat cu SC SRL Râmnicu-V care a fost vizat de oficiul juridic și care a avut la bază actele firmei beneficiare.
Mai mult decât atât, în urma livrării unei cantități mari de marfă, recurentul arată că i-a cerut beneficiarului un extras de cont și o scrisoare de bonitate bancară, comunicându-i-se prin fax un extras de cont din care rezulta că beneficiarul dispune de lichidități bancare și cu toate acestea la 19 martie 2007 livrările au fost sistate până la primirea unei scrisori de bonitate bancară.
În concluzie, se arată de către recurent că încheierea contractului și verificarea clientului s-au făcut cu respectarea procedurilor în vigoare la acea dată, că la data încheierii contractului nu se cunoștea că beneficiarul se află în interdicție bancar, informație comunicată ulterior de BNR – Centrala Incidentelor de Plăți și că până la 29 martie 2007 nu a existat și o procedură de vânzare, alta decât procedura nr.615/2005 cu modificările ulterioare, o astfel de procedură de vânzare fiindu-i comunicată după semnarea contractului.
Referitor la procedura de concediere pe care recurentul o consideră abuzivă și nelegală se arată în motivele de recurs că împreună cu recurentul a fost cercetată și contabila șefă a unității, comisia de cercetare disciplinară ajungând la concluzia că ambii se fac vinovați de neglijență, și cu toate acestea în timp ce recurentului i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă, contabila șefă a fost sancționată numai cu reducerea salariului pe o perioadă de trei luni.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia hotărârii, așa după cum se va arăta în continuare:
Contestatorul a deținut funcția de director al Sucursalei a SC SA, calitate în care la data de 5 martie 2007 încheiat cu SC SRL Râmnicu-V un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect livrarea de în care s-a menționat că plata produselor livrate se face în conformitate cu Anexa 2, iar la art. 4 din contract au fost stabilite și cerințele de bonitate pentru beneficiar.
La data încheierii acestui contract exista o reglementare internă emisă de conducerea SC SA din care făcea parte și sucursala condusă de contestator cu privire la vânzarea produselor, denumită Normă operațională (modalități aprobare discounturi la vânzare de beton celular autocalvizat) purtând nr.615/2005 și în care la pct. 2 din Notă se arată că pentru clienți noi primele cinci livrări se fac cu plata în numerar sau ordin de plată vizat de
bancă urmând ca pe măsura stabilirii unor relații comerciale de durată să de accepte ca modalitate de plată și fila la termen.
O astfel de clauză nu a fost inserată în contractul încheiat cu SC SRL Râmnicu-V, astfel că apărarea contestatorului în sensul că acest contract a respectat toate dispozițiile interne în vigoare la data încheierii lui nu corespunde realității.
Curtea nu poate reține ca fiind reală susținerea recurentului că nu a avut cunoștință de această Procedură operațională, acesta fiind contrazis de propriile susțineri făcute cu ocazia cercetării disciplinare și cuprinse în Nota explicativă de la filele 30-33 dosar fond.
Chiar dacă nu i-ar fi fost comunicată vreuna din reglementările interne, recurentul avea obligația de serviciu în calitate de conducător de unitate de a se informa în legătură cu acestea și de a informa, la rândul său, personalul din subordine.
Potrivit procedurii sus-menționate reclamantul era obligat și să verifice bonitatea firmei beneficiare cel puțin la nivelul clauzei contractuale, ori acest lucru nu a fost făcut pentru că la Ministerul Finanțelor, SC SRL era înregistrată ca societate fără bonitate, iar la numai trei zile de la încheierea contractului aceasta a intrat în interdicție bancară ca urmare a emiterii de CEC -uri fără acoperire.
Această situație putea fi descoperită ușor de către recurent pentru că în derularea contractului au fost efectuate 17 livrări de BCA din care numai primele două au fost achitate cu numerar în ziua încheierii contractului, respectiv 5 martie 2007.
Respectarea Procedurii operaționale se impunea cu atât mai mult cu cât la o verificare elementară și de rutină a firmei beneficiare s-ar fi aflat că SC SRL Râmnicu-V avea un capital social de numai 200 lei, funcționa într-un sediu închiriat pe o perioadă de un an, nu avea personal angajat și în anul 2005 înregistrat pierderi.
Având în vedere că nivelul livrărilor dispuse de recurent către o astfel de societate comercială pe credit a totalizat valoare de circa 120.000 lei este evident că sancțiunea aplicată este proporțională cu abaterile săvârșite, deoarece recurentul nu a încălcat obligațiile sale de serviciu numai la încheierea contractului, ci și ulterior când nu a luat măsuri de oprire a acestora ca urmare a constatării incapacității de plată a beneficiarului.
A pretins recurentul că și-ar fi respectat obligațiile ținând de fișa postului și că ar fi solicitat beneficiarului o scrisoare de bonitate bancară, numai că potrivit propriilor recunoașteri din Nota explicativă, solicitarea de prezentare a unei astfel de scrisori a fost făcută la 19.03.2007 după efectuarea livrărilor sus-menționate și după ce i se adusese la cunoștință că beneficiarul se află în incidență de plată, de către contabilul șef și Biroul Desfacere.
Mai mult decât atât, recurentul a aprobat o livrare ulterior acestei sesizări, și anume la 15 martie 2007.
În acest context este justificată sancționarea diferită a celor doi salariați cercetați disciplinar și în orice caz sancțiunea mai blândă aplicată contabilului șef al unității nu poate constitui un argument de netemeinicie a deciziei de sancționare a recurentului.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Văzând și disp. art. 274 Cod. pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în P,-,.2..2, cu domiciliul ales în P,-, județul P – la Cabinet de Avocatură, împotriva sentinței civile nr.1175 din data de 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata SC SA – SUCURSALA, cu sediul în B, B-dul -, nr.10, sector 3.
Obligă recurentul-contestator la plata sumei de 8.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
– – – – – –
Grefier,
Red./
2 ex./ 22.02.2008
f- – Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
