ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. 8165,-
DECIZIA nr.125
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
– – –
Grefier –
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Liber și Independent al Complexului de Servicii nr.1, în numele contestatorului, cu domiciliul ales cu sediul în,-, județul P împotriva sentinței nr.1837 din data de 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului P cu sediul în P, șoseaua, nr.14-16, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimatul pârât.
La a doua strigare a cauzei, a răspuns recurentul reclamant, personal și asistat de avocat, din cadrul Baroului P, lipsind intimata pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Avocat, pentru recurentul reclamant, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentului reclamant, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, pentru recurentul reclamant, având cuvântul în fond, solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond admiterea acțiunii ca temeinică și legală, iar în subsidiar admiterea acțiunii, urmând a se reaprecia sancțiunea aplicată.
Apreciază că, potrivit art. 61 Codul Muncii, desfacerea contractului de muncă se face în cazuri extreme, avâdu-se în vedere și antecedentele salariatuliui.
Consideră că într-adevăr, reclamantul a săvârșit o abatere, însă nu chiar așa de gravă, iar instanța de fond putea să aive în vedere faptul că acesta este la prima abatere disciplinară în 18 ani vechime, precum și de faptul că este unic întreținător de familie și are doi copii.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamantul Sindicatul Liber și Independent al Complexului de Servicii 1 în numele contestatorului, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea deciziei de concediere nr. 32/20.11.2008 și reintegrarea sa pe postul deținut anterior cu plata drepturilor bănești aferente și în subsidiar înlăturarea sancțiunii aplicate.
In motivarea contestației s-a susținut că prin decizia sus menționată s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului său de muncă, cu toate că aceasta este nulă absolut întrucât nu s- efectuat cercetarea prealabilă, iar contestatorul nu se face vinovat de săvârșirea unei abateri disciplinare, obligațiile sale de serviciu fiind îndeplinite în mod corespunzător.
Intimata formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active sindicatului, singurul care putea formula cerere de chemare în judecata fiind, iar pe fond susținut că acesta a comis o abatere disciplinară gravă.
Prin sentința civilă nr. 717/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahovaa fost admisă excepția lipsei calității procesuale active reclamantului – contestator și respinsă acțiunea ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, deoarece contestația putea fi formulată doar de, sancțiunea ce i s-a aplicat având un caracter strict personal.
Recursul declarat de contestatorul reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 1532/01.07.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, casată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare cu motivarea că este salariatul angajatorului intimat și membru al sindicatului contestator reclamant ce formulat contestație în numele său.
S-a menționat că în atare situație el poate fi reprezentat de sindicat conform art. 28 din Legea nr. 54/2003 privind sindicatele în apărarea intereselor sale de salariat și reprezentarea în justiție.
Sub acest aspect, acțiunea în justiție poate fi introdusă și continuată de organizația sindicală dacă salariatul nu se opune ori renunța la judecata aceasta situație din urma neconstatându-se în speță.
In acest context, se arăta, în mod greșit instanța de fond reținut că acțiunea de față ar avea un caracter strict personal.
Cererea de chemare în judecată deriva din calitatea de salariat a lui, iar legal Organizația sindicala îi poate reprezenta interesele și în fața instanței de judecată conform prevederilor legale în materie.
A precizat Curtea de APEL PLOIEȘTI ca în mod greșit prima instanța soluționat cauza pe excepție și a respins cererea de chemare în judecată în temeiul acesteia, nemaiintrând în fondul cauzei și de aceea se impune reluarea judecării cauzei pe fond, sindicatul putând figura în proces prin reprezentarea membrului său cu atât mai mult cu cât la fond acesta a cerut în mod expres această reprezentare.
Cauza fost înregistrată la Tribunalul Prahova după casare sub nr- la data de 31.07.2009.
In cauza a fost interogatoriu intimatei DGASPC P de către reclamantul contestator.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr.1837 din data de 29 ocotmbrie 2009 respins acțiunea modificată formulată de reclamantul Sindicatul Liber și Independent al Complexului de Servicii nr.1, în numele contestatorului, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, cauză venită spre rejudecare în baza Deciziei nr. 1532 pronunțată la data de 01 iulie 2009 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin dispoziția nr. 32/20.11.2008 s-a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatorului după ce a fost efectuată cercetarea disciplinară pentru nerespectarea atribuțiilor de serviciu, a fișei postului, a Regulamentului Intern și a Normelor speciale, cu motivarea că acesta a permis ca doi beneficiari să întrerupă activitățile programate în baza unui contract de prestări servicii și să plece la 21.10.2008 cu o persoană necunoscută fără să respecte procedura privind învoirea beneficiarilor, punând în pericol sănătatea, securitatea și integritatea beneficiarilor.
In nota explicativă nr. IA 31279/05.11.2008, contestatorul a recunoscut că a permis ca cei doi beneficiari să plece cu o persoană pe care nu au legitimat-
Totodată, contestatorul, după cum a reieșit din înscrisurile aflate la dosar, a permis ca cei doi beneficiari să plece, fără a respecta procedura stabilită prin manualul de proceduri aprobat de conducerea DGASPC P pentru învoirea beneficiarilor din Complexul de servicii nr. 2, din anexa 9 manualului de proceduri, a rezultat că învoirea beneficiarilor din Complex este de competența de Șefului de complex și nicidecum a contestatorului.
Ieșirea din centrul de îngrijire și asistenta astfel cum este reglementată la cap. III din manualul de proceduri aprobat de DGASPC P pentru utilizarea în activitatea curentă Centrului rezidențial, presupune că foia de ieșire care se întocmește pentru fiecare beneficiar în 3 exemplare și este semnată de către șeful de servicii.]
In cauza de față nu exista aprobarea Șefului de complex în acest sens, astfel că decizia de sancționare nr. 32/20.11.2008 în cea ce-l privește pe contestatorul fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
Având în vedere că au fost respectate dispozițiile art.61 lit. coroborate cu dispozițiile art. 264 alin. 1 lit.f din Codul Muncii, tribunalul respins acțiunea modificată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber și Independent al Complexului de Servicii nr.1, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat recurentul, în esență că prima instanță nu s-a pronunțat asupra modificării acțiunii în sensul că s-a solicitat, în subsidiar, reaprecierea sancțiunii aplicate și aplicarea sancțiunii cu reducerea cu 10% a salariului pe o perioadă de trei luni și reîncadrarea pe postul deținut cu plata despăgubirilor conform art.78 Codul Muncii.
A precizat recurentul că în cauză poate opera o modificare a sancțiunii aplicate, întrucât desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă este o măsură mult prea drastică în raport cu fapta săvârșită.
Astfel, recurentul a arătat că prima instanță nu a reținut împrejurările concrete în care a fost săvârșită abaterea, precum și faptul că petentul este la prima abatere disciplinară, că este unic întreținător de familie și are doi copii minori în întreținere.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și anularea deciziei de sancționare, iar în subsidiar, reaprecierea sancțiunii disciplinare aplicate.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei și de dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că la data de 21.10.2008, petentul, muncitor calificat în cadrul Complexului de Servicii nr.1, însoțea un grup de șase beneficiari care prestau servicii la în baza unui contract de prestării servicii și la solicitarea unei persoane necunoscute ( un reporter PRO TV ) a permis ca doi beneficiari să întrerupă activitățile în curs și să plece cu persoana respectivă, fără a respecta procedura stabilită pentru învoirea beneficiarilor din Complexul de Servicii nr.1, prin de Proceduri aprobat de conducerea DGASPC
Curtea reține că petentul, permițând celor doi beneficiari să părăsească grupul și să plece cu o persoană necunoscută, fără respectarea procedurilor standard de învoire, a pus în pericol sănătatea, securitatea și integritatea beneficiarilor, așa cum în mod corect s-a apreciat de către emitentul deciziei contestate, precum și de prima instanță.
Este adevărat că aplicarea sancțiunilor disciplinare se face în concordanță cu dispozițiile art. 266 Codul Muncii care prevăd individualizarea acestora în raport de anumite criterii, respectiv gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu, eventualele sancțiuni disciplinare pe care le-a mai săvârșit anterior, însă Curtea reține că toate aceste criterii au fost analizate, ele ducând la concluzia că salariatul a săvârșit o abatere disciplinară gravă, fapt care atrage, în coroborare cu dispozițiile art. 61 lit.a Codul Muncii, aplicabilitatea sancțiunii celei mai severe, respectiv desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile invocate, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică, având suport probator în actele și lucrările dosarului, sens în care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Sindicatul Liber și Independent al Complexului de Servicii nr.1, în numele contestatorului, cu domiciliul ales cu sediul în,-, județul P împotriva sentinței nr.1837 din data de 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului P cu sediul în P, șoseaua, nr.14-16, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 ianuarie 2009
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
– – – – – –
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./25.02.2010
f- Tribunalul Prahova
f;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
