ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civil, de munc și asigurri sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL NR. 127/R/2010
Ședința public din 20 ianuarie 2010
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECTORI: – – –
–
GREFIER:
S-a luat în examinare – în vederea pronunțrii – contestația în anulare declarat de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 1887 din 8 octombrie 2009 pronunțate în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, privind și pe intimații REGIA AUTONOM A PDURILOR și REGIA NAȚIONAL A PDURILOR – DIRECȚIA SILVIC Z, având ca obiect contestație deciziei de concediere.
dezbaterilor și concluziile prților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 18 ianuarie 2010, încheiere care face parte integrant din prezenta decizie.
CURTEA
În urma deliberrii, Curtea noteaz c prin sentința civil nr.1668 din 15 septembrie 2008 Tribunalului S laj, s-a respins ca nefondat acțiunea intentat de reclamanta, împotriva pârâtelor REGIA NAȚIONAL A PDURILOR B și DIRECȚIA SILVIC Z, privind constatarea nulitții absolute a deciziei nr.73 din 14 martie 2008, repunerea în funcția anterioar de director economic, anularea absențelor nemotivate, obligarea pârâtei la plata despgubirilor bnești, contravaloarea tichetelor de mas, la plata indemnizației de concediu de odihn pentru 15 zile, la plata sumei de 1220 lei reprezentând sporul de vechime în procent de 25% pentru lunile ianuarie și februarie 2008, precum și obligarea pârâtelor la plata daunelor morale de 500.000 lei actualizate.
Prin decizia civil nr.297 din 17 februarie 2009 Curții de Apel Cluj, s-a admis recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.1668 din 15.09.2008 a Tribunalului S laj, care a fost casat în întregime și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dup casarea cu trimitere, în rejudecare, Tribunalul S laj prin sentința civil nr.966 din 11 mai 2009 Tribunalului S laj, a respins ca nefondat acțiunea reclamantei împotriva pârâtelor REGIA NAȚIONAL A PDURILOR B și DIRECȚIA SILVIC Z, având ca obiect litigiu de munc.
Pentru a pronunța aceast soluție, prima instanț a reținut c reclamanta a avut funcția de director economic la Direcția Silvic Z, unde în perioada 7.01.2008 – 11.01.2008, se afla în concediu medical.
La data de 7.01.2008, reclamanta a înaintat la o cerere prin care a solicitat aprobarea efecturii concediului de odihn pentru anul 2007, fr s comunice aceast intenție și Direcției Silvice Cu adresa nr.1367/08.01.2008, conducerea i-a comunicat petentei aprobarea efecturii concediului în perioada 14.01.2008-05.02.2008, adresa fiindu-i comunicat Direcției Silvice Z doar în data de 15.01.2008.
Întrucât în perioada respectiv trebuiau întocmite și finalizate situațiile financiare pe anul 2007, i s-a comunicat reclamantei c este rechemat în concediu, adresa în acest scop fiindu-i trimis prin curierat și primit de ctre destinatar la data de 16.01.2008, orele 8.00.
Reclamanta nu s-a prezentat la serviciu, ci a comunicat prin fax c și-a întrerupt concediul de odihn, printr-un concediu medical. Apoi, la data de 23.01.2008, reclamanta i-a comunicat pârâtei c începând cu data de 24.01.2008, va continua concediul de odihn pân la data de 14.02.2008.
Prin adresa nr.493 din aceeași zi, conducerea Direcției Silvice i-a propus B, neacordarea concediului de odihn, propunere ce a fost aprobat, iar reclamanta a fost chemat la munc.
din concediu reprezint una dintre cauzele de întrerupere a concediului de odihn și este reglementat restrictiv, ea trebuind dispus numai prin dispoziția scris a conducerii unitții și numai pentru nevoi de serviciu. Întocmirea și finalizarea situațiilor financiare aferente anului 2007 în vederea transmiterii lor la, necesita prezența reclamantei în calitate de director economic, la sediul unitții. Momentul în care reclamanta a înștiințat Direcția Silvic Z despre întreruperea concediului de odihn prin concediul medical, a fost ulterior celui în care concediul de odihn fusese întrerupt prin rechemare, situație în care nu se mai putea prevala în continuarea concediului de odihn, de aprobarea inițial din 8.01.2008, ci era necesar formularea unei noi cereri care s fie supus aprobrii de ctre conducerea unitții, ceea ce nu s-a întâmplat.
Întrucât reclamanta nu s-a conformat solicitrii unitții, pentru neprezentarea la serviciu aceasta a înregistrat absențe nemotivate, iar ulterior unitatea a emis decizia nr.73/14.03.2008, prin care i s-a desfcut contractul individual de munc în baza art.264 alin. (1), lit.f) din Legea nr.53/2003. Reclamanta nu a avut obiecțiuni cu ocazia efecturii cercetrii prealabile.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei sub toate aspectele în baza art.3041pr.civ. și modificarea în întregime a sentinței în sensul admiterii în întregime a contestației.
În motivarea recursului, reclamanta a susținut c sentința recurat este nelegal și neîntemeiat, deoarece nu au fost respectate prevederile art.268 din Codul muncii, referitoare la conținutul deciziei de concediere privind sancțiunea disciplinar a desfacerii contractului individual de munc și la dreptul de a formula contestație în termen de 30 de zile; referirile la Regulamentul intern sunt generale, ceea ce apare ca o nemotivare. Nu a fost respectat art.72 din Legea nr.53/2003, rechemarea din concediu nu a respectat dispozițiile art.146, ea nejustificându-se pentru depunerea situațiilor aferente anului 2007.
La data de 22 ianuarie 2008, reclamanta le-a comunicat pârâtelor c își continu concediul de odihn dup data de 24 ianuarie 2008, iar adresele nr.493 și nr.521 din 24.01.2008 i-au fost comunicate reclamantei abia la data de 14.02.2008, deși putea fi contactat telefonic.
Prima instanț nu a reținut c adresa nr.259/15.01.2008 este nelegal, fiindc este semnat numai de directorul Direcției Silvice Z, în timp ce reclamanta are ca nagajator pe SC SA În data de 16.01.2008, Direcția Silvic Z i-a cerut B s avizeze favorabil cererea de rechemare din concediul de odihn, aspect pentru care nu exist niciun temei legal, nu a fost indicat temeiul pentru care reclamanta era obligat s formuleze a doua cerere pentru concediul de odihn, nu s-a dovedit c recurenta era cuprins în programul de efectuare a concediilor de odihn și s-au înclcat prevederile art.170 din Contractul colectiv pe anii 2007-2008.
Instanța de fond nu s-a referit în considerentele sentinței la daunele morale, ceea ce atrage casarea cu trimitere.
Anularea deciziei nr.73/14.01.2008 se impune pentru nerespectarea prevederilor imperative ale art.268 alin. (2) lit.a-d din Legea nr.53/2003, deoarece a reținut în sarcina reclamantei abaterea disciplinar constând în lipsa ei de la serviciu în perioada 24.01.2008 – 13 februarie 2008.
Aceast situație nu corespunde realitții, fiindc reclamanta și-a efectuat concediul de odihn restant pentru anul 2007, într-o tranș de cel puțin 15 zile lucrtoare, conform art.143 alin. (5), reclamanta nefiind cuprins în programarea concediilor de odihn pe anii 2007 și 2008.
Contractul de munc al reclamantei este semnat de reprezentantul B, creia îi este subordonat. În perioada 16.01.2008-23.01.2008, reclamanta a fost pontat și pltit ca fiind în concediu medical. Concediul medical nu a fost contestat. Concediul medical a avut durata de 17 zile, fiind întrerupt 8 zile de concediul medical, astfel c reclamanta nu are nicio absenț nemotivat.
Reclamanta a efectuat 2 zile din concediul de odihn și s-a întors la serviciu la data de 14 februarie 2008. Ea nu putea fi pontat în același interval de timp, atât în concediu de odihn cât și absent nemotivat. Cu adresa nr.493/24.01.2008, directorul i-a comunicat B c nu este de acord cu efectuarea concediului de odihn. Adresa nr.521/2008 i-a fost returnat pârâtei de rd.2, deoarece reclamanta era plecat la tratament în Ungaria.
Recurenta reitereaz în cuprinsul motivelor de recurs, faptul c decizia de sancționare nr.73/14.01.2008 a fost dat cu înclcarea dispozițiilor art.268, lipsind abaterea disciplinar, lipsesc prevederile legale înclcate, iar motivele pentru care au fost înlturate aprrile reclamantei nu corespund realitții.
Apoi recurenta reia susținerile potrivit crora adresa nr.521/2008 i-a fost comunicat la 14.01.2008; rechemarea din concediu a fost primit la 16.01.2008. Prima rechemare nu a fost legal și s-a fcut pentru întocmirea și finalizarea situațiilor financiare aferente anului 2007, cu termen de predare la 18.01.2008, ceea ce este un fals. A fost numit economista s întocmeasc și s comunice situațiile lunii decembrie 2007, de unde rezult c nu a fost caz de forț major și nici interese urgente.
Reclamanta le-a comunicat pârâtelor c în data de 16 ianuarie 2008 se afl în concediu medical. primit în dup amiaza zilei de 17.01.2008 pentru data de 18.01.2008, dovedește reaua-credinț a pârâtelor.
La final, reclamanta-recurent a solicitat s se constate nulitatea absolut a deciziei nr.73/14.01.2008, explicând în ce constau pretențiile solicitate.
Examinând recursul, Curtea a reținut urmtoarele:
Reclamanta a fost încadrat în funcția de director economic la Direcția Silvic
În intervalul 3.01.2008-11.01.2008, reclamanta s-a aflat în concediu medical, rstimp în care i-a solicitat Regiei Naționale a Pdurilor SA B, aprobarea concediului de odihn restant din anul 2007, cerere ce i-a fost aprobat pentru perioada 14.01.2008-05.02.2008.
Cu adresa nr.138/08.01.2008, directorul i-a comunicat contestatoarei c i s-a aprobat efectuarea concediului de odihn restant, doar din data de 15.01.2008.
La rândul su, directorul Direcției Silvice Z cu adresa nr.263/15.01.2008, a informat conducerea B, c nu a fost consultat de ctre reclamant în legtur cu efectuarea concediului de odihn.
Întrucât potrivit Legii nr.82/1991, situația financiar a exercițiului financiar din anul anterior, trebuia finalizat și trimis organului ierarhic superior, prin adresa nr. 259/15.01.2008, pârâta i-a comunicat reclamantei rechemarea din concediu, urmând s se prezinte la serviciu, adres a crei primire a fost confirmat de reclamant la data de 16.01.2008, creia nu i-a dat curs, ci a comunicat prin fax întreruperea concediului de odihn, cu un nou concediu medical pentru perioada 16.01.-23.01.2008. La data de 23.01.2008, reclamanta nu a mai solicitat o nou aprobare, ci i-a comunicat pârâtei c în baza aprobrii inițiale din data de 8.01.2008, lipsește de la serviciu în data de 14.01.2008.
Întrucât pentru efectuarea concediului de odihn restant din anul 2007, începând cu data de 14.01.2008 era necesar o nou aprobare, pârâta Direcția Silvic Zad emarat procedura disciplinar împotriva reclamantei. Astfel, prin referatul nr.1731/10.03.2008, s-a stabilit c în perioada 24.01.2008 – 14.02.2008, reclamanta nu s-a prezentat la serviciu, în mod nejustificat. În “minuta” încheiat la data de 14.03.2008, semnat și de reclamanta, s-a consemnat c aceasta a artat c nu are niciun fel de obiecțiuni în ceea ce privește modul de desfșurare al cercetrii prealabile, respectiv în ce privește audierea dânsei în data de 27.02.2008 și nu în data de 29.02.2008, cum fusese inițial anunțat.
Prin decizia nr.73 din 14.03.2008 emis de Regia Silvic Z, s-a decis sancționarea disciplinar cu desfacerea disciplinar a contractului individual de munc al reclamantei, conform art.264 alin. (1) lit.f) din Codul muncii, pentru 15 absențe nemotivate în perioada 24.01.2008 – 13.02.2008.
În art.2 al deciziei se prevede: “cu drept de contestație în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat prezenta, la Tribunalul Județului S”.
Iat așadar, c decizia contestat cuprinde motivarea în drept și în fapt, precum și mențiunea c poate fi contestat la Tribunalul S laj, în termen de 15 zile calendaristice de la comunicare.
Așa fiind, soluția primei instanțe de respingere ca nefondat a acțiunii reclamantei împotriva pârâtelor, este legal și temeinic.
Reclamanta a svârșit abaterea disciplinar reținut în sarcina sa, pârâta Direcția Silvic Zae fectuat cercetarea prealabil, inclusiv ascultarea reclamantei, individualizat sancțiunea pe care a încadrat-o în drept și a motivat-o în fapt.
reclamantei din concediu a fost justificat de necesitatea întocmirii urgente a situațiilor financiare, prevzute de Legea nr.82/1991, ceea ce reprezint “interese urgente”, chiar dac nu pot fi asimilate cu forța major.
Adresele nr.493 și nr.521, ambele emise de pârâta Direcția Silvic Z, au fost redactate cu respectarea legii.
Nu se impune casarea sentinței cu trimitere, pentru c prima instanț nu s-ar fi referit la daunele morale, deoarece acestea reprezentau un capt accesoriu de cerere, a crui soluționare era dependent de soluția dat captului principal de cerere, respectiv constatarea nulitții absolute a deciziei de sancționare.
Nu are relevanț în cauz faptul c reclamanta nu ar fi fost cuprins în programarea concediilor de odihn pe anii 2007 și 2008.
Raporturile de munc au fost stabilite între pârât și reclamant, așa încât intra în competența angajatoarei și atribuțiile privind rechemarea din concediu pe motivele justificate, și aplicarea sancțiunii disciplinare. Pârâta era în msur s cunoasc și s decid în legtur cu sarcinile de serviciu ale reclamantei.
Plata indemnizației pentru 17 zile concediu de odihn nu poate fi interpretat ca fiind o recunoaștere efecturii legale a concediului de odihn.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9, art.3041și art.312 alin. (1) pr.civ. s-a respins recursul reclamantei împotriva sentinței tribunalului, ca nefondat.
S-a apreciat c niciunul dintre motivele de recurs invocate nu este fondat, având doar valoarea unor simple afirmații, nesusținute de probe și nesprijinite de dispoziții legale”.
La data de 24.11.2009, reclamanta a formulat contestație în anulare cu privire ladecizia menționat.
În susținerea cererii, contestatoarea învedereaz c în considerentele pe care se fundamenteaz soluția de respingere, ca nefondat, a recursului s-au strecurat mai multe confuzii, atât cronologice cat si cu privire la competentele si delimitarea a celor doua entitți juridice parate, respectiv Regia Naționala a Pdurilor – Romsilva – B si Direcția Z, fapt ce a dus – in final-la respingerea recursului.
Consider ca instanța de recurs a dat soluția atacata pe baza unor grave erori materiale si totodat a omis sa cerceteze majoritatea motivelor de recurs.
Astfel, arat c instanța de recurs a interpretat greșit conținutul adresei nr. 136/08.01.2008 emise de ctre directorul Romsilva, în condițiile în care aceasta a reținut c efectuarea celor 17 zile din concediului de odihn aferent anului 2007 s-a fcut în perioada 15.01.2008 – 05.02.2008, iar nu începând cu data de 14.01.2008. Învedereaz, de asemenea erorile legate de numrul adresei menționate.
Referitor la rechemarea din concediu, contestatoarea precizeaz c motivul rechemrii – întocmirea și finalizarea situațiilor financiare aferente anului 2007, cu termen de transmitere la. Romsilva pân la data de 18.01.2008 – este nejustificat, acesta sfidând cadrul legal și realitatea faptic.
Învedereaz faptul c adresa nr. 259/15.01.2008 de rechemare din concediu emana de la un organ necompetent – directorul Direcției Silvice Z, astfel c aceasta nu poate produce efecte.
Consider c instanța nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs privind nelegalitatea adresei nr. 259/15.01.2008 de rechemare din concediu, primit la data de 16.01.2008, nelegalitate care rezid din faptul c aceasta a fost emis la o dat la care contestatoarea era în concediu medical, iar nu în concediu de odihn, astfel c aceasta nu era de natur s întrerup concediul de odihn.
starea de fapt apreciat din propria-i perspectiv, contestatoarea critic, de asemenea, modul de interpretare a probațiunii de ctre instanța de recurs, invocând și alte “erori” materiale ale acesteia.
Prin întâmpinarea depus, intimata. Romsilva – Direcția Silvic Z s-a opus admiterii contestației în anulare( 19).
Trecând la soluționarea contestației în anulare, Curtea reține urmtoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinar de atac, de retractare, care poate fi promovat împotriva hotrârilor irevocabile, dar numai pentru motivele strict și limitativ prevzute de art. 317 pct. 1 și 2 proc. civ. – și numai dac aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului -, respectiv, pentru cele prevzute în art. 318 proc. civ.
În speț, îns, din considerentele invocate în susținerea contestației în anulare, Curtea apreciaz c este în prezența unei contestații în anulare speciale, fundamentat din punct de vedere juridic, pe prevederile art. 318. proc. civ. text legal care prevede c hotrârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dat este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeal s cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Dou ipoteze sunt așadar conținute în textul art. 318. proc. civ. respectiv cea prevzut de teza I – dezlegarea dat recursului s fie rezultatul unei greșeli materiale -, și cea reglementat de teza II – omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate.
Pornind de la motivele invocate în susținerea contestației în anulare, Curtea noteaz c au fost avute în vedere de ctre contestatoare ambele teze mai sus menționate.
Astfel, se reține c pentru admisibilitatea contestației în anulare special, întemeiat pe prevederile art. 318 teza I proc. civ. este necesar s fie întrunit o singur cerinț, și anume, dezlegarea dat recursului s fie într-adevr rezultatul uneigreșeli materiale propriu zise, vizând erori materiale în legtur cu aspectele formale ale judecrii recursului, de pild, anularea recursului ca netimbrat, cu toate c la dosar se gsea chitanța de plat a taxei de timbru, ori cu toate c respectivul recurs era scutit de plata taxei de timbru; respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrrii la instanț, deși din plicul atașat la dosar rezulta c recursul fusese depus recomandat la oficiul poștal înuntrul termenului de recurs, etc.
Prin urmare, textul art. 318 teza I proc. civ. vizeaz greșeli de fapt, erori materiale, involuntare, iar nu greșeli de judecat, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziții legale, sau de rezolvare a unui incident procedural.
În consecinț, prin intermediul unei contestații în anulare speciale, nu pot fi invocate greșeli de judecat.
A da prților posibilitatea de a se plânge aceleeași instanțe care a dat hotrârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre prți, respectiv, de modul în care a aplicat ori a interpretat legea la respectiva stare de fapt, ar însemna s se deschid dreptul prților de a provoca rejudecarea cii de atac, ceea ce ar echivala cu transformarea contestației în anulare într-o cale ordinar de atac.
Numai o greșeal material esențial, propriu-zis, care a determinat o soluție eronat, în sensul celor mai sus exemplificate, poate fi invocat pe calea contestației în anulare, aceast greșeal material apreciindu-se în raport cu situația existent la dosar la data pronunțrii hotrârii ce se atac.
În nici un caz îns, pe calea unei astfel de contestații în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecat, dup cum, nu pot fi invocate greșeli materiale din cele ce se încadreaz în textul art. 281. proc. civ.
Aceste greșeli materiale, care ar fundamenta admisibilitatea unei contestații în anulare speciale, trebuie s constea în greșeli pe care instanța de recurs le-ar comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determin soluția pronunțat, respectiv în greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Contestația în anulare special reglementat de art. 318 teza I proc. civ. urmrește neregularitți evidente privind actele de procedur, iar nu neregularitți referitoare la problemele de fond, împrejurare raportat la care în nici un caz prin intermediul unei contestații în anulare speciale nu pot fi invocate nici un fel de greșeli de judecat, de aprecierea probelor, de schimbarea strii de fapt, de interpretarea unor dispoziții legale, ori de aplicare a unuia ori alteia dintre prevederile legale în vigoare.
Or, prin prezenta contestație în anulare contestatoarea invoc greșeli de judecat rezultate din interpretarea eronat a probațiunii, respectiv, greșeli materiale, cele din urm putând fi remediate prin procedura instituit de art. 281 Cod de procedur civil, astfel c din aceast perspectiv cererea nu poate fi primit.
Curtea noteaz îns c, cererea este fondat prin raportare la cea de-a doua tez a art. 318 cod de procedur civil, instanța de recurs omițând s se pronunțe asupra unuia din motivele de nelegalitate invocate.
Astfel, Curtea noteaz faptul c în susținerea recursului contestatoarea a invocat nelegalitatea adresei nr. 259/ 15.01.2008 de rechemare din concediu, primit la data de 16.01.2008, nelegalitate rezultând din faptul c aceasta a fost emis la o dat la care contestatoarea era în concediu medical, iar nu în concediu de odihn, motiv de recurs care îns nu a fost analizat de instanța de recurs.
Într-adevr, în considerentele hotrârii se face referire la rechemarea contestatoarei din concediul de odihn, fr a se face îns nici o trimitere la perioada în care aceasta a fost în incapacitate temporar de munc, ca urmare a concediului medical, respectiv fr a se analiza efectele juridice ale rechemrii din concediu prin raportare la perioada în care contestatoarea a fost în concediu medical, respectiv concediu de odihn.
Constatând c instanța de recurs a omis s se pronunțe asupra motivului de nelegalitate menționat, Curtea, în conformitate cu art. 320 Cod de procedur civil va admite contestația în anulare, va anula hotrârea atacat, stabilind termen pentru judecarea recursului la data de 01.03.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare declarat de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 1887/R din 08.10.2009 a Curții de Apel Cluj pronunțate în dosar nr-, pe care o anuleaz și stabilește termen pentru judecarea recursului la 01.03.2010.
Decizia este irevocabil.
Dat și pronunțat în ședința public din 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECTORI GREFIER
– – – – – –
Red.DG/dact.MM
6ex./21.01.2010
