ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.129
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
– – –
Grefier –
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în Câmpina,-, -8,.2,.11, județul P, împotriva sentinței civile nr.1591 din data de 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă Organizația cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B,-, -alles,.A,.3,.20, sector 1.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă Organizația reprezentată de avocat, din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațială nr.36/2009, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, sub nr. 908 din data de 21 ianuarie 2010, s-a depus întâmpinare formulată de intimata-pârâtă.
Avocat pentru intimata pârâtă depune la dosarul cauzei copia deciziei nr.21 din data de 13 ianuarie 2009 prin care s-a emis avertismentul privind pe recurenta reclamantă pentru absențele din anul 2000 și care are legătură cu absențele din anul 2008.
Arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului intimatei pârâte, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, pentru intimata pârâtă, având cuvântul în fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arată că recurenta reclamantă avea două locuri de muncă, la o unitate militară, din anul 2006 și la unitatea intimată și pentru a-și acoperi absențele nemotivate a depus certificate medicale în susținerea contestației formulate.
Potrivit art. 21, 22, și 23 din Regulamentul intern, absențele nemotivate atrag sanțiunile prevăzute de lege și iar absențele se aduc la cunoștința în termen de 24 ore.De asemenea repetarea absențelor nemotivate mai mult de trei zile atrage încetarea contractului de muncă.
Arată că recurenta figura în luna ianuarie 2009 cu 12 absențe nemotivate și că la data de 13 ianuarie 2009 a fost convocată pentru cercetarea disciplinară pentru faptele din 2009 și nu a depus un certificat medical pentru a-și motiva absențele. Mai mult decât atât, după această dată a lipsit din nou și la data de 16 ianuarie 2009 a solicitat concediu fără plată
Mai arată că la data de 22 ianuarie 2009 s-a emis decizia de desfacere a contractului de muncă pentru absențe nemotivate la emiterea căreia s-au avut în vedere abaterile din 2008 și nu i se putea aplica sancțiunea avertismentului.
În ceea ce privește sporurile solicitate, învederează că în cuprinsul contractului nu sunt prevăzute aceste sporuri.
Arată că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr. 56 din 22 ianuarie 2009, emisă de intimata Organizația cu sediul în comuna, prin care s-a luat măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă în baza art. 61 lit.a din Codul muncii, pentru absențe nemotivate, repetate de la locul de muncă în perioada 2 – 12 decembrie 2008 și respectiv 5 – 21 ianuarie 2009.
Totodată, a solicitat contestatoarea-reclamantă obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat de la data de 1 februarie 2009, când i-a încetat incapacitatea temporară de muncă până la data rămânerii definitive a hotărârii, cerând și sporurile pentru de noapte, cea suplimentară și sporul la salariu pentru acordarea repausului săptămânal în alte zile decât sâmbăta și duminica.
În motivarea contestației, s-a susținut că începând de la 1 octombrie 2001 contestatoarea și-a desfășurat activitatea la intimată în baza unui contract individual de muncă pe o perioadă nedeterminată inițial la punctul de lucru din municipiul P,- și apoi din-, iar din luna octombrie 2006 și la UM 0865, după care prin decizia sus-menționată i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă în baza art. 61 lit.a din Codul muncii pentru absențele nemotivate în perioada menționată mai sus, deși s-a aflat în incapacitate temporară de muncă din motive medicale și nu s-a efectuat procedura cercetării prealabile.
Se mai arată de către aceasta că și-a desfășurat activitatea pe timp de noapte o perioadă de timp și a prestat muncă suplimentară, inclusiv în perioada repausului săptămânal și în alte zile decât sâmbăta și duminica, ceea ce o îndreptățește să primească echivalentul valoric al acestor sporuri.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii în tot, deoarece s-a efectuat în condițiile legii procedura cercetării prealabile, contestatoarea nu a adus la cunoștința angajatorului că se află în concediu medical, actele medicale fiind depuse direct în instanță, iar în legătură cu sporurile pretinse, acestea nu sunt justificate, deoarece din foile colective de prezență nu rezultă că a lucrat pe timpul nopții și în perioada de vineri până duminică, timp de 8 ore pe zi, aceasta în condițiile în care nici nu a solicitat compensarea muncii suplimentare cu ore libere plătite și nici nu a cerut efectuarea de ore suplimentare în condițiile art. 117 din Codul muncii.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și expertiză de salarizare-normare.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1591 din 29 septembrie 2009 a respins contestația în totalitate, reținând în esență că au fost respectate toate condițiile de fond și de formă pentru desfacerea disciplinară a contractului de muncă, inclusiv efectuarea cercetării prealabile, măsură care s-a impus față de lipsa îndelungată de la locul de muncă a contestatoarei în mod nejustificat, iar cu privire la sporurile pretinse acestea nu se justifică legal, deoarece din probe nu rezultă că s-a prestat munca suplimentară pretinsă, în condițiile în care situația contestatoarei nu se regăsește în cea vizată de art. 132 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe, contestatoarea a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând anularea deciziei de concediere nr. 56 din 22 ianuarie 2009 emisă de intimata Organizația “”, repunerea contestatoarei în situația anterioară concedierii, obligarea acesteia la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorare și reactualizate și la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în cazul neluării acestei măsuri împotriva sa, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă, totodată și la plata sporurilor pentru munca de noapte, pentru munca suplimentară și pentru acordarea repaosului săptămânal. În alte zile decât sâmbăta și duminica, calculată de la 1 septembrie 2006 și până la data emiterii decizii de concediere la 22 ianuarie 2009.
Criticând sentința contestatoarea a susținut că măsura concedierii sale este total nelegală, cu încălcarea prevederilor în materie, inclusiv cu neefectuarea procedurii cercetării prealabile, aceasta în condițiile în care se afla în concediu medical, iar intimata i-a aplicat două sancțiuni pentru aceeași faptă.
Referitor la sporurile solicitate a susținut că acestea li se cuveneau în mod legal, în condițiile în care și-a desfășurat activitatea în zilele de repaus săptămânal între vineri – duminică între orele 16,00, depășindu-se astfel cu 8 ore durata normală a timpului de lucru impusă de art. 109 din Codul muncii, ceea ce justifică plata corespunzătoare a acestora.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat.
Sub un prim aspect este de observat că din probe rezultă că în trei rânduri, în mod repetat, contestatoarea-recurentă a lipsit nemotivat de la locul de muncă, având 12 absențe nemotivate, cele două sancțiuni fiindu-i aplicate pentru abateri disciplinare distincte.
Pentru aplicarea acestor sancțiuni au fost respectate dispozițiile legale pentru cercetarea prealabilă, fiind convocată sub acest aspect în prealabil în scris și cu respectarea tuturor prevederilor în materie.
Existența certificatului medical invocat de contestatoare nu are nicio relevanță întrucât nu le-a prezentat intimatei chiar și după emiterea deciziei de concediere, încălcând astfel disp. art. 36 alin.(1) din OUG nr. 158/17.2005, astfel că la luarea măsurii nu au fost încălcate dispozițiile art. 60 alin.(1) lit. a din Codul muncii, certificat medical care nu a fost depus nici la data convocării sale pentru cercetarea prealabilă din 13 ianuarie 2009.
Sporurile solicitate de contestatoare prin capătul doi de cerere nu i se cuvin întrucât aceasta nu a efectuat ore și muncă suplimentară cum pretinde, lucrând zilnic 8 ore așa cum rezultă din fișele de pontaj, aceasta în condițiile în care nu a cerut conform legii eventuala compensare a orelor prestate în plus.
Față de toate aceste considerente, soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că nefiind lovită de cazurile de nulitate prev. de art. 304 și 3041Cod pr.civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în Câmpina,-, -8,.2,.11, județul P, împotriva sentinței civile nr.1591 din data de 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă Organizația cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B,-, -alles,.A,.3,.20, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
– – – – —
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
4 ex./9.03.2010
f- Tribunalul Prahova
