ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.130
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
– – –
Grefier –
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata – Diagnostic SRL prin reprezentant, cu sediul în B, șoseaua – Corp A, nr.71, parter, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1492 din data de 6 august 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în P,-, Bl.32,.A,.1,.5, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta intimată – Diagnostic SRL și intimatul contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- contestatorul a chemat în judecată pe intimata – Diagnostic P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea Deciziei de concediere nr.25/31.03.2009 emisă de intimată, pe care o consideră nelegală și netemeinică, semnarea contractului de management în forma discutată inițial, plata comisioanelor aferente contractelor încheiate, cât și despăgubiri morale în valoare de 50.000 lei.
In motivarea contestației, acesta a arătat că nu i-au fost plătite salariul, bonusurile și serviciile prestate la Dignostic, deși și-a îndeplinit obiectivele ca plafon de analize de laborator, respectiv suma de 21000 lei în luna februarie și 23.000 lei în luna martie 2009.
La 25.05.2009 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompețentei materiale a instanței, dat fiind că obiectul solicitărilor reclamantului este format din semnarea contractului de management în forma discutată inițial, plata comisioanelor aferente contractelor încheiate, cât și despăgubiri morale în valoare de 50.000 lei, respectiv că s-a încheiat contractul de management care este reglementat de Legea 66/1993 și dispozițiile legii se completează cu prevederile Codului comercial, Codul civil și Legii nr.31/1990, nicidecum de Legea nr.53/2003- Codul muncii.
Prin aceeași întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Prahova, dat fiind faptul că nefiind litigiu de muncă, competentă nu este instanța de la domiciliul reclamantului, ci instanța de la sediul social al societății.
In același timp, a fost invocată excepția prematurității introducerii cererii, date fiind prevederile art.7201pr.civ. care stipulează ca în procesele și cererile în materie comercială, evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Totodată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nelegală și netemeinică.
In baza art.137 pr.civ. analizând cu prioritate excepțiile invocate, tribunalul le-a respins deoarece între părți au existat raporturi juridice de muncă, între reclamant și pârâtă încheindu-se contractul individual de muncă la 09.02.2009, incidente în speța fiind dispozițiile Legii nr.53/2003- Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.1492 din data de 6 august 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepțiile inadmisibilității, excepția necompetenței materiale și excepția necompetenței teritoriale invocate de intimată.
A fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata – Diagnostic SRL și, în consecință a constatat nulitatea absolută a Deciziei nr.25/31.03.2009 emisă de intimată.
Totodată, a fost respinsă contestația privind obligarea societății la semnarea contractului de management, plata comisioanelor și plata despăgubirilor morale, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Din contractul individual de muncă încheiat la 09.02.2009 s-a constatat că reclamantul a fost salariatul pârâtei până la data 31.03.2009.
Din Decizia nr.25/31.03.2009, tribunalul a reținut că pârâta având în vedere prev.art.L pct.a din și în conformitate cu disp.art.31 al.41din Codul muncii, începând cu data de 30.03.2009, dispus încetarea contractul individual de muncă al reclamantului.
Raportat la cele reținute, tribunalul a apreciat că decizia sus-menționată este nulă absolută, deoarece nu a fost emisă conform prevederilor legale în vigoare, așa cum prevăd disp.art.31 (41)1din Codul muncii, chiar și în contractul individual de muncă menționându-se la art.L lit.a, ca pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, de 90 de zile, contractul individual de muncă, poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la inițiativa oricăreia dintre părți.
În speță, pârâta nu a notificat scris reclamantul, ci, a procedat direct la emiterea deciziei, motiv pentru care tribunalul a admis în parte contestația formulată de contestator și a constatat nulitatea absolută a Deciziei nr.25/31.03.2009 emisă de intimată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea societății la semnarea contractului de management, plata comisioanelor și plata despăgubirilor morale, prima instanță l-a respins ca neîntemeiat, deoarece într-adevăr, nu poate fi obligată o parte să semneze o convenție fără consimțământul acesteia, așa cum prevede art.953 și urm.civ. iar pentru plata comisioanelor și a despăgubirilor morale, reclamantul nu a înțeles să se folosească de nicio probă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta – Diagnostic SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat recurenta să prima instanță a reținut că ” pârâta nu a notificat în scris reclamantul, ci a procedat direct la emiterea deciziei “, sens în care a admis contestația, deși la dosarul de fond, fila 17, se află depusă această notificare pe care, de altfel, contestatorul a refuzat să o primească.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei și de dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat, potrivit următoarelor considerente:
Din contractul individual de muncă ( fila 13 fond ) rezultă că intimatul a început activitatea în cadrul societății recurente la 02.02.2009. La articolul L, respectiv ” Alte clauze “, în contractul individual de muncă se prevede faptul că perioada de probă este de 90 zile, iar pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul poate înceta numai printr-o notificare scrisă la inițiativa oricăreia dintre părți conform art.31(4)1din Codul Muncii.
Prima instanță a apreciat că decizia contestată este nulă absolut întrucât angajatorul nu a respectat dispozițiile art. 31( 4 )1Codul Muncii și ale prevederilor din Contractul Individual de Muncă, art. L. Însă, din examinarea actelor rezultă că societatea recurată a respectat aceste dispoziții în sensul că a notificat salariatul ( fila 17 dosar fond ), pe notificare aflându-se și mențiunea conform căreia salariatul a refuzat să primească acest înscris, sens în care, această împrejurare a fost certificată prin semnătura a trei martori.
Întrucât în cauză s-a făcut dovada notificării salariatului, Curtea constată că recursul este fondat, sens în care conform dispozițiilor art. 312 alin.1, 2, 3 Cod procedură civilă, urmează să îl admită, să modifice în parte sentința respectiv va respinge ca neîntemeiat și capătul de cerere privind anularea deciziei nr.25 din data de 31 martie 2009, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata – Diagnostic SRL prin reprezentant, cu sediul în B, șoseaua – Corp A, nr.71, parter, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1492 din data de 6 august 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în P,-, Bl.32,.A,.1,.5, județul
Modifică în parte sentința în sensul că respinge ca neîntemeiat și capătul de cerere anularea deciziei nr.25 din data de 31 martie 2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
– – – – – –
Grefier,
Red.
Tehored.
5 ex./25.02.2010
f- Tribunalul Prahova
– R;
Operator date cu caracater personal,
Nr.notificare 3120
