Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 134/CM
Ședința publică din data de 06 aprilie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier – – –
Pe rol, soluționarea recursurilor civile formulate de către recurenta reclamantă intimată, domiciliată în C,–19, bloc 8 B,. A,. 2, județul C și de către recurenta pârâtă intimată ” R ” “, cu sediul în B, Șos. B-P nr. 42-44, clădirea A, etaj 4, sector 1, reprezentată legal prin & cu sediul în B,-,. 2, sector 1 și cu sediul în P,- 2-3, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1061/30.09.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 31.03.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 02.04.2009 și la data de 06.04.2009, când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamanta în contradictoriu cu pârâta – R SA a formulat contestație împotriva deciziei nr. 55 din 4 februarie 2008, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de concediere disciplinară nr. 55 din 4 februarie 2008, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, cât și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, reintegrarea în funcția deținută anterior măsurii nelegale, respectiv șef raion, plata unor despăgubiri morale în cuantum de 50.000 lei, plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1061 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă.
A fost anulată decizia de concediere nr. 55 din 4 februarie 2008 emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta să reintegreze reclamanta în funcția anterior deținută.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat de la data încetării contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata unor despăgubiri pentru daune morale în cuantum de 10.000 lei.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
La data de 15 august 2006 părțile au negociat și încheiat contractul individual de muncă înregistrat la. sub nr. -, contract prin care, de comun acord, s-a stabilit o perioadă de 6 luni pentru desfășurarea activității în cadrul societății la Magazin
Ulterior, la data de 13 februarie 2007, părțile au negociat și încheiat contractul individual de muncă înregistrat la. P sub nr. – din 13 februarie 2007, înțelegând prin acest contract să transforme perioada de angajare în perioadă nedeterminată în cadrul aceluiași magazin.
Consiliul de Administrație al pârâtei, în ședința din data de 31 octombrie 2007, decis că pentru reorganizarea și eficientizarea punctului de lucru Magazin Sibiu se impune delegarea reclamantei pentru o perioadă de 60 de zile la acest punct de lucru, motiv pentru care a fost emisă decizia nr. 427 din 21 noiembrie 2007, decizie prin care această măsură a fost concretizată.
După comunicarea acestei decizii reclamanta a refuzat în scris delegarea având la bază motive medicale, motive expuse și în adresa de refuz înregistrată la sediul pârâtei.
Ca urmare a neprezentării la punctul de lucru din Sibiu pentru îndeplinirea obligațiilor așa cum au fost stabilite prin decizia de delegare nr. 427 din 21 noiembrie 2007, în urma desfășurării cercetării disciplinare, a fost emisă decizia de concediere disciplinară nr. 55 din 4 februarie 2008, ce face obiectul prezentei contestații.
Instanța a constatat din actele medicale depuse de către reclamantă – bilet de ieșire din spital – că aceasta a fost diagnosticată cu diabet zaharat tip 1.
Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză reclamanta se plângea frecvent de stări de rău care impuneau o deosebită atenție, îngrijire și chiar deplasarea la spital pentru eventuale tratamente de urgență.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză rezultă că acest tip de boală presupune un regim alimentar, evitarea efortului fizic și conflictual, un control periodic la instituțiile spitalicești, instruirea familiei cu privire la toate aspectele bolii și recomandările medicale.
Deplasarea la Sibiu, la o distanță de aproximativ 500 de km de domiciliul reclamantei, faptul că urma să stea departe de familie o perioadă de 60 de zile într-un ora necunoscut, fără alte cunoștințe decât colegii de muncă, în opinia instanței constituie un motiv de agravare a stării de sănătate a reclamantei, aspect care face imposibilă deplasarea și prestarea activității.
Nu a fost reținută apărarea pârâtei potrivit cu care la angajare a fost prezentată fișa medicală cu mențiunea, potrivit art. 27 din Codul muncii,
deoarece starea de sănătate a unui angajat se poate menține sau se poate deteriora din motive care nu țin exclusiv de voința uneia sau alteia dintre părți.
Prin urmare, s-a constatat că măsura dispusă prin decizia nr. 55 din 4 februarie 2008 este o măsură nelegală, prin care a fost încălcat principiul libertății contractuale a părților și starea de sănătate a reclamantei a fost pusă în pericol și, singura măsură de natură să atragă înlăturarea vătămării produse o constituie anularea măsurii.
S-a făcut aplicarea prevederilor art. 78 Codul muncii, respectiv s-a reintegrat reclamanta în funcția deținută anterior, iar pârâta a fost obligată să achite acesteia toate drepturile salariale cuvenite de la data încetării contractului individual de muncă și până la efectiva reintegrare.
Referitor la cererea privind acordarea daunelor morale în cuantum de 50.000 lei, instanța de fond a apreciat că un cuantum de 10.000 lei este suficient pentru a repara prejudiciul suferit, având în vedere că refuzul reclamantei cu privire la delegare a fost justificat de motive de sănătate, iar afecțiunea de care suferă aceasta impune evitarea oricărui efort fizic sau psihic.
S-a făcut aplicarea prevederilor art. 276 Cod procedură civilă și a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă, care a criticat sentința numai în ce privește limitarea cheltuielilor de judecată arătând că nu are nicio culpă în reducerea cuantumului daunelor morale solicitate.
De altfel, instanța de fond trebuia, în raport de dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă, să identifice culpa reclamantei în funcție de care să reducă cheltuielile de judecată, ceea ce în speță nu s-a făcut.
Recurenta pârâtă – R SA a invocat în susținerea recursului dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă și a solicitat desființarea în tot a sentinței și respingerea cererii ca nefondată.
Apreciază recurenta, că instanța de fond a confundat instituția delegării cu cea a detașării iar decizia de desfacere a contractului de muncă s-a emis în urma unei cercetări disciplinare care s-a desfășurat cu respectarea condițiilor și termenelor prevăzute de lege.
În speță nu este vorba de o detașare ci de o delegare, permisă în condițiile art. 43 Codul muncii, deoarece se schimbă numai locul de muncă iar obligativitatea obținerii unui certificat medical se aplică cu precădere detașării iar delegării numai în cazul în care se schimbă condițiile de muncă, ceea ce în speță nu era cazul.
Refuzul reclamantei de a da curs deciziei de delegare nu era justificat iar reclamanta nu a făcut dovada nici înainte de cercetarea disciplinară și nici în timpul acesteia a incidenței vreunui motiv temeinic care să poată fi invocat.
Documentele depuse la dosar sunt ulterioare procedurii cercetării disciplinare, astfel că starea de sănătate a reclamantei nu putea fi cunoscută de instituție la acel moment și nu face ca decizia contestată să fie nelegală.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 55/04.02.2008 prin care instituția pârâtă a dispus desfacerea contractului său de muncă în temeiul art. 61 litera “a” Cod procedură civilă.
Pentru emiterea acestei decizii, unitatea a avut în vedere încălcarea dispozițiilor pct. 10.4 din Regulament și anume “neexecutarea ordinelor și dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici”.
S-a făcut referire în conținutul deciziei la faptul că salariata nu a avut nicio justificare plauzibilă pentru a refuza delegarea la punctul de lucru de la Sibiu.
Așadar, ceea ce trebuia să analizeze instanța de fond, investită cu contestație la această decizie, era împrejurarea în care salariata și-a respectat sau nu, sarcinile de serviciu din categoria celor prevăzute în capitolul 10, pct. 10.4 din Regulamentul Intern și anume dacă a existat vreo abatere în sensul “neexecutării ordinelor și dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici”.
În cadrul acestei contestații, era lipsit de relevanță dacă reclamanta a adus la cunoștință unității despre starea sa de sănătate pentru a justifica refuzul de a da curs unei decizii anterioare privitoare la delegarea sa la Sibiu și aceasta deoarece în instanță nu era atacată acea decizie de delegare.
În lipsa unei astfel de contestații, decizia 427/21.11.2007 a rămas definitivă iar salariatul nu avea altă variantă decât aceea de a da curs acestei decizii.
Numai în cazul în care salariatul ar fi contestat în instanță decizia nr. 427/21.11.2007 prin care s-a dispus delegarea, se puteau administra probe din care să rezulte nelegalitatea măsurii luate și motivele obiective care pot determina imposibilitatea de a fi pusă în o astfel de măsură.
Prin urmare nu poate fi analizată starea de sănătate a reclamantei și justificările de ordin obiectiv în baza cărora a refuzat deplasarea la Sibiu atâta vreme cât instanța era investită numai cu analizarea legalității și temeiniciei măsurii de desfacere a contractului de muncă dispus printr-o decizie ulterioară.
Singurul aspect care comportă administrarea de probatorii era cel legat de motivele reținute de pârâta în decizie și anume dacă salariatul a “executat ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici”.
Ori, din moment ce reclamanta nu a dat curs deciziei prin care era delegata la Sibiu pe perioada 28.11.2007-26.01.2008, măsura luată de unitate este legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca recursul declarat de recurenta – R SA este întemeiat, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă în sensul admiterii recursului și modificării în tot a sentinței cu consecința respingerii cererii ca nefondată și menținerea deciziei nr. 55/04.02.2008.
În raport de această soluție recursul formulat de recurenta reclamantă cu referire la dispoziția instanței de fond de diminuare a cheltuielilor de judecată, va fi respins ca nefondat, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă” R “cu sediul în B, Șos. B-P nr. 42-44, clădirea A, etaj 4, sector 1, reprezentată legal prin & cu sediul în B,-,. 2, sector 1 și cu sediul în P,- 2-3, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1061/30.09.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge contestația ca nefondată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,–19, bloc 8 B,. A,. 2, județul C împotriva sentinței civile nr. 1061/30.09.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-.
Obligă intimata reclamantă la 1.000 lei cheltuieli de judecată micșorate conform art. 274 alin. 2 Cod procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/30.04.2009
gref.
4 ex./12.05.2009
