Contestație decizie de concediere. Decizia 1392/2008. Curtea de Apel Tg Mures


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR.1392/

Ședința publică din 29 septembrie 2008

Completul compus din:

– Președinte

– Judecător

– Judecător

Grefier –

Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în M C,- -.26 și de pârâta Salon SRL, cu sediul ales în M C,-, împotriva sentinței civile nr.688 din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.

În lipsa părților, acestea nefiind citate.

dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 16 septembrie 2008 – încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie – pronunțarea fiind amânată pentru data de 23 septembrie 2008 și apoi pentru astăzi, 29 septembrie 2008.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 688 din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamantei, formulată împotriva pârâtei Salon SRL M C și în consecință pârâta a fost obligată să întocmească pe seama reclamantei carnet de muncă; să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei perioadele lucrate, respectiv 1 decembrie 2006 – 31 decembrie 2006 și 5 februarie 2007 – 3 ianuarie 2008; să plătească reclamantei indemnizația de concediu de odihnă neefectuat, aferent perioadei lucrate; să plătească reclamantei suma de 400 lei, cheltuieli de judecată. Celelalte capete de cerere au fost respinse.

La pronunțarea acestei hotărâri, instanța a avut în vedere probele administrate, stabilind că reclamanta a prestat muncă în beneficiul pârâtei fără a avea încheiat un contract individual în formă scrisă, nu a beneficiat de concediul de odihnă la care era îndreptățită, la desfacerea contractului de muncă al reclamantei, nu s-au constatat încălcări ale dispozițiilor legale iar pretențiile reclamantei referitoare la plata orelor suplimentare sunt nefondate, nefiind dovedită efectuarea acestora.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta și pârâta, criticând soluția adoptată de prima instanță, solicitând modificarea acesteia.

Prin recursul său reclamanta a solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii integrale a acțiunii, constatării nulității absolute a dispoziției de concediere, repunerea părților în situația anterioară, obligării pârâtei la plata orelor suplimentare prestate de reclamantă, cu includerea sporurilor cuvenite precum și indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat. A solicitat și cheltuieli de judecată în ambele instanțe.

Pârâta a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii integrale a acțiunii reclamantei cu obligarea la cheltuieli de judecată.

În motivare, recurenta a arătat că reclamanta nu a fost angajata societății pârâte, nu a prestat muncă în beneficiul acesteia, iar dacă într-o perioadă reclamanta a înlocuit o angajată a societății pârâte, între părți nu s-au stabilit raporturi de muncă, obligația plății muncii revine persoanei înlocuite.

Pârâta-recurentă a apreciat că probatoriul administrat de prima instanță nu justifică soluția adoptată, depozițiile martorilor audiați sunt vagi și neconvingătoare.

S-au invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor arătate și din oficiu în conformitate cu prevederile art. 304/1, 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:

Reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Harghita sub nr. 204/96/4 februarie 2007, împotriva pârâtei Salon SRL, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care:

– să se constate nelegalitatea dispoziției de concediere, emisă de societatea pârâtă;

– să se repună părțile în situația anterioară emiterii acesteia;

– pârâta să fie obligată la plata unei despăgubiri egale cu salariile cuvenite lunar, în sumă de 500 lei, actualizată la zi până la eliberarea carnetului său de muncă completat sau până la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate;

– pârâta să fie obligată la întocmirea și completarea carnetului de muncă cu înscrierea perioadelor în care a lucrat;

– pârâta să fie obligată la plata orelor suplimentare cu includerea sporului de noapte și a celui pentru orele lucrate în zilele de.

A solicitat și plata indemnizației pentru concediul legal de odihnă neexecutat.

În motivare a arătat că a convenit cu reprezentanții pârâtei, să presteze muncă în cadrul societății iar pentru întreaga perioadă a primit suma convenită, fără a semna stat de plată, fără a fi întocmite formalitățile de angajare, fără să-i fie plătite orele lucrate peste program și cele din sărbători.

Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei, arătând că aceasta nu a fost angajată la societatea pârâtă, iar prestată s-a limitat la perioadele în care reclamanta a înlocuit-o pe, situație în care, persoana înlocuită are obligația de plată.

La dosarul cauzei, părțile au depus contractul de închiriere asupra spațiului în care funcționează societatea pârâtă, actul adițional, relațiile oferite de Oficiul Registrului Comerțului, alte acte considerate utile soluționării cauzei.

Nu s-a depus dispoziția a cărei anulare se solicită.

Instanța a audiat,martorii propuși și admiși, în legătură cu raporturile juridice dintre părți, a analizat probele scrise existente după care a pronunțat sentința civilă nr. 688/2008, analizată în prezentul dosar.

Recursurile părților sunt întemeiate și vor fi admise, în consecință sentința recurată va fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente:

Instanța nu a administrat probe suficiente pentru a lămuri raporturile juridice dintre părți, deși art. 129, 130 din Codul d e procedură civilă impune instanței obligația de a stărui prin mijloace legale pentru aflarea adevărului, având în acest sens libertatea de a administra probe care nu au fost propuse de părți dar considerate utile.

Depozițiile martorilor audiați în cauză, clarifică numai în parte problemele speței, referirile acestora la programul de lucru al reclamantei sunt lapidare și nu dovedesc susținerile reclamantei referitoare la programul de lucru, perioada lucrată, prestarea muncii peste program și în zilele de.

, pârâta a susținut constant că între societatea comercială și reclamantă nu au existat raporturi juridice de muncă și totuși această societate comercială a emis dispoziție de desfacere a contractului de muncă (conform afirmațiilor reclamantei). Respectiva dispoziție, dacă există, nu s-a depus la dosar deși formează obiect de analiză a legalității.

Se va solicita pârâtei să depună la dosar registrul salariaților, prevăzut de art. 34 din Codul muncii pentru a dovedi dacă în perioadele indicate, reclamanta a fost sau nu angajată.

Este important pentru cauză, a se clarifica dacă părțile au avut raporturi juridice de muncă, perioada existenței acestora, motivul încetării eventualelor raporturi juridice de această natură (imputabil sau neimputabil angajatului).

După clarificarea problemelor arătate anterior, se poate stabili dacă reclamanta este îndreptățită la sumele pretinse cu titlu de retribuție precum și cuantumul acestora.

Prin suplimentarea probatoriului administrat, instanța de rejudecare va putea să se pronunțe asupra tuturor petitelor formulate de reclamantă, în raport de dispozițiile legale aplicabile.

Având în vedere starea de fapt rezumată anterior, în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și cum prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea tuturor cererilor formulate de părți (fără cercetarea fondului), În conformitate cu dispozițiile art. 312 pct. 3 și 5 Cod procedură civilă, va casa integral sentința criticată, va trimite cauza pentru rejudecare, aceleiași instanțe.

În rejudecare, urmează a se analiza și soluționa fiecare dintre cererile formulate de părți, în raport de dovezile administrate și prevederile legale aplicabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursurile formulate de reclamanta, domiciliată în M C,- -.26, județul H și de pârâta Salon SRL, cu sediul ales în M C,-, județul, împotriva sentinței civile nr.688 din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- și în consecință:

Casează integral sentința recurată.

Dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat

GREFIER,

Red.

Tehnored. BI/2ex

Jud.fond: E;

-15.12.2008-