DECIZIA CIVILĂ nr. 1401/2009-
Ședința publică din 02 noiembrie 2009
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant –, cu domiciliul în O- – etaj 2. 6 județul B, în contradictoriu cu intimata pârât SC SRL, cu sediul în P-/A județul P, împotriva sentinței civile nr. 618/LM/2009 din 03 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-,având ca obiect: contestație decizie de concediere,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă pentru recurentul reclamant –, lipsă, reprezentantul său av. – în baza împuternicirii avocațială nr. 204/2009 emisă de Baroul Bihor – Cabinet individual, lipsă fiind de asemenea intimata pârât SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Reprezentantul recurentului reclamant depune la dosar concluzii scrise.
Nefiind alte cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cu vântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată, obligarea angajatorului la emiterea unei noi decizii de desfacere a contractului de muncă pe baza demisiei contestatorului, fără cheltuieli de judecată.
Se arată că în mod nelegal a dispus societatea intimată desfacerea contractului de muncă al recurentului, care nu se face vinovat de nici o abatere disciplinară, cu acordul directorului general a racolat clienți la care le-a livrat marfă cu plata la 30-40 de zile, marfă care nevânzându-se, a preluat-o înapoi de la aceștia, neproducându-se nici un prejudiciu. pe care l-a încasat l-a achitat înapoi, nu mai susține capătul de cerere cu privire la scuzele solicitate, considerându-l inadmisibil.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.618/LM/2009 din 03 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul — în contradictoriu cu pârâtul
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță areținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al pârâtei în funcția de director vânzări în cadrul Depozitului O pe perioada nedeterminata. În data de 09.05.2008, a fost convocat de către pârâtă la sediul punctului de lucru din O în vederea clarificării situației sale cu privire la realizarea frauduloasă a target-ului pe luna martie prin facturarea de mărfuri în valoare de 82.321,38 lei, returnarea acestora în luna aprilie, precum și realizarea de bonus-uri necuvenite. Prin nota explicativă dată de reclamant în data de 09.05.2008, când s-a prezentat la convocare, acesta a recunoscut că în luna martie a facturat mărfuri în valoare de 82.321,38 lei, în majoritate clienților alocați altei societăți, marfa ce a fost returnată în luna aprilie. A recunoscut că în urma acestei operațiuni s-au încasat bonus-uri, respectiv reclamantul a încasat suma de 500 lei, numitul 290 lei, iar 290 lei. că bonusurile au fost în oarecare măsură nejustificate, s-a angajat să recupereze sumele acordate cu acest titlu.
În aceeași data reclamantul a întocmit angajamentul de plata nr. 3321/09.05.2008, în care menționează că are cunoștință și recunoaște paguba produsă societății din vina sa, prin fapte proprii și este de acord cu achitarea debitului constând în bonus nejustificat în valoare de 1.080 lei, prin reținerea garanției în această sumă.
În baza referatului nr. 10651/13.05.2008, care constata fapta reclamantului de întocmi in ultima zi a lunii martie un număr de 20 facturi pe diverși beneficiari în valoare de 82.321,38 lei pentru realizarea target-ului pe luna respectivă, fiind avută în vedere propunerea de demitere din funcție a acestuia începând cu data de 30.05.2008, a fost emisă Decizia nr. 385/30.05.2008, prin care se dispune încetarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu date de 30.05.2008, în temeiul art. 61 lit din Codul Muncii. Decizia a fost comunicată cu reclamantul în data de 11.06.2008.
Motivele de nulitate a deciziei invocate de reclamant se dovedesc a fi neîntemeiate. Din proba cu înscrisuri administrata in cauza instanța constata că intimata, a respectat prevederile art. 263- 268 Codul Muncii, aplicând sancțiunea disciplinara a desfacerii contractului de muncă al reclamantului după efectuarea cercetării disciplinare. Salariatul a fost înștiințat in scris cu privire la data, ora și locul efectuării cercetării prealabile, prezentarea acestuia confirmând că a luat cunoștință de convocare. Recunoașterea exprimata prin nota explicativa data in cadrul cercetării disciplinare prealabile și prin angajamentul de plata, confirma existența abaterii disciplinare și vinovăția angajatului. Cât privește motivul de nulitate întemeiat pe nerespectarea prevederilor art. 268 al. 2 lit, acesta nu există, reclamantul neformulând în cadrul cercetării disciplinare apărări pe care pârâta să le fi înlăturat. Aceasta obligație legală a fost înlăturata prin chiar recunoașterea faptei și a vinovăției de către reclamant. Sancțiunea a fost aplicată prin decizia nr. 385/30.05.2008 în termenul legal, de 30 de zile calendaristice de la data cunoașterii săvârșirii abaterii disciplinare, în data de 09.05.2008, conform mențiunilor înscrise în referatul nr. 10651/08.05.2008.
Cât privește susținerea reclamantului că nu s-a dat curs cererii sale de demisie, instanța constată pe de o parte că nu s-a făcut dovada înregistrării cererii, iar pe de altă parte că cererea a fost formulată în data de 15.05.2008, după declanșarea cercetării disciplinare, împrejurare față de care, chiar înregistrată nu putea produce efecte.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul –, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
Prin motivele de recurs se critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul recurent susține că nu a săvârșit abatere disciplinară cu vinovăție, instanța reținând calificarea greșită drept fraudulos a modului de realizare a targetului de vânzări pe luna martie 2008, iar cât privește fapta săvârșită, greșit a fost apreciată ca abatere disciplinară, câtă vreme a fost realizată în cursul normal al activității, cu acceptul superiorului ierarhic și cu respectarea fișei postului. În ceea ce privește cercetarea disciplinară, recurentul susține că nu au fost parcurse toate etapele și termenele prevăzute de Codul Muncii și Contractul Colectiv de Muncă la nivel național.
Referitor la bonusul acordat în sumă 1080 lei, acesta a fost reținut de către intimată din salariul său, sens în care decizia 385/2008 nu are obiect, neexistând prejudiciul produs și nerecuperat de către angajator.
Mai mult, reclamantul a formulat cererea de demisie fără să aibă cunoștință de cercetarea disciplinară, sens în care aceasta trebuia avută în vedere de către angajator, respectiv de către instanță. De asemenea, recurentul învederează instanței că a respectat prevederile legale și cele din fișa postului, și nu s-a făcut dovada din probele administrate că îndeplinirea targetului de vânzări s-ar fi realizat în mod repetat prin emiterea unor facturi și retururi ulterior al acestora și nici că ar fi existat o practică în acest sens.
În ceea ce privește procedura propriu zisă, recurentul arată că nu avea prevăzut în regulamentul de ordine interioară sau în fișa postului obligația de a ridica în momentul ridicării mărfii un document de plată de la beneficiar și nici nu exista o practică în acest sens, dar exista confirmarea beneficiarului cu semnătură și ștampilă pe fiecare din facturile în cauză. Recunoașterea recurentului în nota explicativă privitoare la bonusul încasat pe luna martie nu a fost liber consimțită, fiind un formular tipizat, angajamentul fiind impus de firmă în mod abuziv.
Un alt motiv invocat este faptul că pentru aceleași fapte directorului regional s-a aplicat o sancțiune cu mult mai blândă, respectiv diminuarea cu 5% a salariului, în condițiile în care și acesta primea bonus în funcție de realizările subalternilor săi.
În ceea ce privește drepturile salariale, reclamantul arată că nu i s-a restituit garanția de 3600 lei, deși a depus solicitare în acest sens. Totodată, reclamantul arată că lasă la altitudinea instanței cererea privind nulitatea angajamentului de plată și restituirea sumei achitate.
Un ultim motiv de recurs vizează solicitarea de daune morale, respectiv o scrisoare cu scuzele de rigoare din partea angajatorului și postarea pe site-ul intern a unui comunicat prin care acesta să infirme acuzele aduse, motivat de faptul că acestea i-au cauzat un prejudiciu moral ce numai astfel poate fi reparat.
Prin întâmpinare, intimataSC SRLa solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu sub aspectul nulităților de ordine publică, se apreciază că aceasta este nelegală și netemeinică, sens în care în condițiile articolului 316 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, urmează a fi admis recursul, modificată în totalitate sentința în sensul admiterii contestației formulate.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt întemeiate.
Conform actelor și lucrărilor dosarului, se reține că reclamantului i s-a aplicat sancțiunea disciplinară cea mai gravă, respectiv desfacerea disciplinară a contractului de muncă în baza articolului 264 litera f din Codul Muncii. Conform articolului 266 din Codul Muncii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă, de la caz la caz, raportat la gravitatea abaterii săvârșită, urmând a avea în vedere mai multe aspecte: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, eventualele sancțiuni disciplinare anterioare ale acestuia.
În cazul de față s-a reținut fapta salariatului reclamant, care pentru realizarea target-ului pe luna martie 2008 întocmit la data de 31.03.2008 un număr de 20 de facturi pentru beneficiari în valoare de 82.321,38 lei, negociind cu respectivii beneficiari ca prima plată reprezentând J din valoarea facturilor să se efectueze la 15 zile, iar diferența la 45 de zile de la facturare, ori, negocierile n-au mai putut fi respectate, la data de 07.04. facturile fiind returnate, fără informarea șefului ierarhic, procedeu în urma căruia a obținut bonusuri nemeritate. La data de 09 mai, reclamantul este solicitat de către intimată să se prezinte la sediul punctului de lucru în vederea clarificării situației privind realizarea target-ului și a bonusurilor pe luna martie, sens în care dă și notă explicativă. La aceeași dată, reclamantul semnează un angajament de plată pentru reținerea bonusului de 1080 lei. După această dată, la 15.05.2008, reclamantul – director de vânzări la unitatea intimată, înaintează demisia cu aceeași dată. Greșit a reținut instanța de fond că nu s-a făcut dovada înregistrării cererii, câtă vreme aceasta se găsește la dosarul de fond – fila 5, cu dovada expedierii acesteia în format electronic, șefului direct – fila 4 dosar fond.
Demisia, astfel cum este definită de articolul 79 din Codul Muncii, este actul unilateral de voință prin care salariatul comunică în scris angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea termenului de preaviz. Așadar, angajatorul era ținut de aceste prevederi legale, urmând a lua act de această demisie, demisie care, astfel cum prevede aliniatul 3 al aceluiași articol, nici nu trebuie motivată.
Cu încălcarea acestor prevederi legale, intimata angajator nu a luat act de această demisie din 15.05.2008, ba mai mult, la 30.05.2008 (fără a se face nici o referire la cererea de demisie) procedează la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului. Această sancțiune, așa cum am arătat, este cea mai gravă și se referă, astfel cum prevede articolul 61 litera a, la abateri grave sau repetate, ori acest lucru nu poate fi reținut în cauză, câtă vreme prin angajament de plată s-a reținut bonusul din garanția materială a reclamantului, care nu este practic o sumă enormă, respectiv 1080 lei, iar pe de altă parte, astfel cum reiese din negocierea termen de încasare la facturi și unele retururi de marfă, fac parte din cursul activității de acest gen, fiind o practică uzitată, aspect necombătut de intimată prin nici o probă. Fapta săvârșită de către reclamant nu este neglijabilă, dar nu se poate spune nici că a avut urmări determinante în activitatea unității, tocmai în acest sens sunt diferențiate sancțiunile prevăzute de articolul 264 Codul Muncii, raportat la abaterile mai grave sau mai puțin grave ale angajaților. Nu în ultimul rând se observă din referatul întocmit de unitate – fila 30 dosar, că pentru aceeași abatere se propune pentru reclamant demiterea din funcție, iar pentru directorul regional de vânzări – superiorul ierarhic al reclamantului, doar cu diminuarea salariului de încadrare de 5%, în condițiile în care, astfel cum reiese din probele dosarului, toți beneficiază de bonusuri pentru realizarea target-ului și, oricum, răspunde în mai mare măsură de activitatea unității, din nota explicativă reieșind că și-a dat acceptul la livrarea acestor mărfuri. Mai mult, din nota explicativă a acestuia rezultă că beneficiarii respectivelor facturi nu și-au respectat termenul de plată și nu au dorit să plătească în urma vizitei celor de la firma concurentă “”, deci nu poate fi reținută intenția de fraudă în cauză.
În atare situație, s-a impus anularea deciziei emise și în acest fel, repunându-l pe funcția avută anterior pe reclamant, s-a înlocuit măsura sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă prevăzută de articolul 264 litera f cu o sancțiune disciplinară mai blândă, prevăzută de articolul 264 litera a, respectiv “avertisment”. S-a impus de asemenea, față de cele mai sus menționate, ținând cont de cererea de demisie formulată de reclamant, să fie obligată intimata să ia act de această demisie conform articolului 55 litera b coroborat cu articolul 79 aliniatul 7 Codul Muncii, de la data expirării termenului de preaviz. Totodată, având în vedere prevederile articolului 269 coroborat cu articolul 291 din Codul Muncii, va fi obligată unitatea intimată și la plata drepturilor salariale cuvenite până la data încetării contractului de muncă prin demisie.
Recurentul a mai formulat cereri noi în recurs, care urmează a fi respinse ca inadmisibile, față de prevederile articolului 316 raportat la articolul 294 aliniatul 1 Cod de procedură civilă.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 312 aliniat 1, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civilintrodus de recurentul reclamant –, cu domiciliul în O- – etaj 2. 6 județul B, în contradictoriu cu intimata pârât SC SRL, cu sediul în P-/A județul P, împotriva sentinței civile nr. 618/LM/2009 din 03 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Admite contestațiaformulată de contestatorul — în contradictoriu cu intimata SC SRL P și în consecință:
Anulează decizia nr. 385/30.05.2008emisă de intimată, vizând desfacerea disciplinară contractului individual de muncă al contestatorului și-l repune pe acesta în funcția deținută anterior, înlocuind măsura desfacerii disciplinare cu sancțiunea disciplinară “avertisment”, conform articolului 264 litera a Codul Muncii.
Obligă intimatala emiterea unei noi decizii de desfacere a contractului de muncă al contestatorului prin demisie, conform articolului 55 litera b combinat cu articolul 79 aliniatul 7 Codul Muncii, de la data expirării termenului de preaviz și la plata drepturilor salariale cuvenite până la această dată.
Respinge ca inadmisibile cererile noi formulate în recurs.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 02 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
decizie: PA/027.11.2009
Complet fond:, –
în 2 ex.: /07.12.2009
2 comunicări cu:
1.–,cu domiciliul în O- – etaj 2. 6 județul B,
2.SC SRL,cu sediul în P-/A județul P,
