ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 142/
Ședința publică din 11 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Petco SRL, cu sediul în,-/1, jud.M, împotriva sentinței civile nr.1748 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, av., lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantul reclamantului intimat declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.178 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureșa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SRL și în consecință a constatat nulitatea deciziei nr.8 din data de 7 iulie 2008 emisă de SC SRL prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului; a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite începând cu data de 08.09.2006 până în luna iulie 2008 în cuantum de 9.500 lei, precum și în continuare a salariului lunar de 500 lei până la data reintegrării efective a reclamantului în postul deținut anterior; a dispus actualizarea sumelor cu indicele de inflație a monedei naționale; a obligat pârâta la plata către reclamant a echivalentului în lei a sumei de 6.584 euro la cursul din ziua plății reprezentând diurna pentru deplasările efectuate în străinătate în perioada septembrie 2006 – aprilie 2008 și a stabilit în sarcina pârâtei obligația de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, a declarat recurs pârâta, solicitând ca în temeiul art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă să fie modificată hotărârea atacată cu privire la obligația de plată în continuare a salariului lunar de 500 lei până la data integrării reclamantului în postul deținut anterior; obligația de a actualiza suma datorată în raport cu indicele de inflație până la data plății efective și cu privire la obligația de plată a cheltuielilor de judecată.
Cu privire la prima critică pârâta a arătat că în mod nejustificat instanța de fond a dispus obligarea la plata drepturilor salariale față de reclamant până la reintegrarea în funcție, fără însă ca reclamantul să fi solicitat luarea unei astfel de măsuri de către pârâtă. Pârâta a arătat că dispozițiile art. 78 alin.2 din Codul muncii prevede o astfel de obligație de repunere în situația anterioară emiterii actului de concediere doar în urma admiterii cererii de reintegrare în funcția ocupată de salariat.
În privința celui de-al doilea motiv de nelegalitate invocat, pârâta a arătat că dispoziția instanței de fond a stabilit această obligație fără ca pârâta să fi fost pusă în întârziere așa cum este reglementat de dispozițiile art. 1088 Cod civil, art.1079 și de art. 161 alin.4 Codul muncii.
Reclamantul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În considerente reclamantul a precizat că prin cererea sa adresată Tribunalului Mureșa solicitat constatarea nulității absolute a deciziei de desfacere a contractului de muncă, iar admiterea acestei cereri are drept consecință directă repunerea în situația anterioară. Odată pus reclamantul în situația anterioară este îndreptățit să primească drepturile salariale lunar, iar neîndeplinirea acestei obligații atrage dreptul la repararea daunelor interese.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente.
În cererea sa inițială, reclamantul a solicitat constatarea nulității deciziei prin care i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, iar instanța de fond, analizând probele administrate, a hotărât constatarea nulității. Potrivit art. 78 alin.1 din Codul muncii, din oficiu, instanța a dispus obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate. Prevederile alin.2 ale aceluiași articol se referă la repunerea în situația anterioară, adică reangajarea reclamantului și nu la drepturi salariale.
Și în privința indexării, susținerile pârâtei sunt nefondate.
Așa cum a arătat de altfel reclamantul, drepturile salariale trebuiau acordate lunar, conform art.141din Codul muncii, iar neplata acestora în termenul legal atrage obligația de reparare a prejudiciului. De altfel, chiar art. 78 alin.1 Codul muncii vorbește de despăgubiri egale cu salariile indexate.
În fine, nici ultima critică nu poate fi primită deoarece potrivit art. 274 Cod procedură civilă cel care cade în pretenții are obligația de a acoperi cheltuielile judiciare suportate de partea adversă.
Așadar, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat și în virtutea aceleiași dispoziții prev. de art.274 Cod procedură civilă, pârâta-recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în,-/1, jud. M, împotriva sentinței civile nr.1748 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 11 februarie 2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored. /2 ex.
16.03.2009
Jud.fond:
