Dosar nr- – conflict muncă –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1426
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Eugenia
Grefier – –
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SA S, cu sediul în municipiul S, Calea nr. 22, împotriva sentinței nr. 1191 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă – în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns administratorul pârâtei-recurente, și intimații, și, ultimii doi asistați de avocat –
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Administratorul pârâtei-recurente, a cerut admiterea recursului așa cum a fost formulat. A arătat că pentru lipsa celor 33.000 oxigen le-a desfăcut contractul de muncă intimaților, sens în care a arătat că este în posesia unor acte și a unui proces verbal de constatare a Gărzii Financiare și că dorește să le depună la dosar.
Avocat – R, pentru intimații și, s-a opus depunerii actelor.
Instanța a respins proba cu înscrisuri a Gărzii Financiare care ar atesta existența lipsei oxigenului întrucât nu au legătură cu cauza de față în care se analizează legalitatea deciziilor de concediere și constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Administratorul pârâtei-recurente, a cerut admiterea recursului așa cum a fost formulat. A arătat că la 01.10.2008 a devenit acționarul majoritar al societății și că în urma verificărilor contabile efectuate s-a constatat lipsa celor 33.000 mc oxigen – 4000 butelii – pe care intimații le-au vândut la negru. Față de această situație a constituit o comisie care a verificat și a confirmat această lipsă. De asemenea, a mai arătat că art. 268 din Codul muncii nu dispune descrierea amănunțită a faptei.
Avocat – R, pentru intimații și, a cerut respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. A arătat că în deciziile emise nu s-au descris deloc faptele de indisciplină, în ce ar consta abaterile, data la care s-au constatat faptele, dacă s-au încălcat alte norme imperative.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea comună înregistrată sub nr- la Tribunalul Suceava contestatorii, și au solicitat anularea deciziilor de concediere nr. 422/14.01.20909, nr. 424/14.01.2009 și nr. 423/14.01.2009 emise de intimata SA S, reintegrarea lor în funcția avută anterior și acordarea cuvenitelor despăgubiri salariale începând cu luna octombrie 2008 până la reintegrarea efectivă, sumele trebuind actualizate cu rata inflației.
Contestatorii au invocat nulitatea deciziilor atacate pentru că acestea nu cuprind descrierea faptei, precizând că pentru luna octombrie 2008 au primit salarii diminuate cu 40 %, iar că ulterior nu au mai fost plătiți. a susținut, în plus, că decizia de concediere ce-l privește a fost emisă pe când se afla în incapacitate temporară de muncă, în perioada 05.01.2009 – 16.01.2009.
Societatea Comercială SA Sad epus întâmpinare, în care a afirmat că a emis deciziile de concediere contestate în condiții de deplină respectare a legii, sancționând astfel abaterile repetate săvârșite de contestatori, care au cauzat societății un prejudiciu important prin lipsa din gestiune a unei cantități de oxigen de 32.779
Prin sentința nr. 1191/20.05.2009 Tribunalul Suceava – secția civilă – a admis excepția nulității absolute a deciziilor de concediere, încât admițând contestația:
– a constatat nulitatea absolută a deciziilor de concediere nr. 422 din 14.01.2009, 424 din 14.01.2009 și 423 din 14.01.2009 emise de intimată;
– a dispus reintegrarea contestatorilor în posturile deținute anterior la societatea intimată;
– a obligat intimata la plata către contestatori a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate pentru prestată în luna octombrie 2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății;
– a obligat intimata să plătească contestatorilor drepturile salariale aferente perioadei 1.11.2008 – 12.01.2009, actualizate cu indicele de inflație la data plății;
– a obligat intimata să plătească contestatorilor drepturile salariale și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorii dacă nu s-ar fi luat măsura disciplinară a desfacerii contractului de muncă pentru perioada 12.01.2009 și până la data reintegrării în muncă, actualizate cu indicele de inflație la data plății;
– a obligat intimata să plătească fiecărui contestator câte 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că deciziile de concediere contestate nu conțin descrierea faptei care ar constitui abatere disciplinară, încât prin emiterea acestora s-a încălcat prevederea art. 268 al. 2 lit. a Codul muncii, sancționată cu nulitatea absolută.
A apreciat prima instanță că mențiunea din deciziile de concediere contestate potrivit căreia petenții ” au creat un prejudiciu patrimonial semnificativ în gestiunea SA” fără a se arăta în concret perioada în care a fost creat acest prejudiciu și modalitatea în care petenții l-au creat nu satisface cerințele imperative ale art. 268 alin. 2 lit. a din Codul muncii, are un caracter prea general, este superficială și, în consecință, echivalează cu o nemotivare în fapt a deciziilor de concediere.
În asemenea sens s-au invocat Deciziile nr. 383/2005, nr. 58/2007, nr. 319/2007 și nr. 654/2007 ale Curții Constituționale.
Pe cale de consecință, prima instanță a făcut aplicarea art. 76, art. 78 Codul muncii, în principal raportat la perioada ulterioară celei de la care s-a procedat la desfacerea contractului individual de muncă, dar și pentru perioada octombrie – decembrie invocată în plus de contestatori, pentru care intimata nu a fost în măsură să aducă probe că a achitat drepturile salariale cuvenite acestora.
A făcut aplicarea art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri intimata a declarat recurs, în care a susținut că art. 268 alin. 2 lit. a din Legea nr. 50/2003 nu prevede o descriere amănunțită a faptei care constituie abatere disciplinară, încât deciziile de concediere pe care le-a emis respectă acest text de lege.
Pe de altă parte, a invocat că soluționarea capetelor de cerere accesorii s-a realizat fără respectarea principiului contradictorialității, rezolvarea dată fiind și neîntemeiată în ce-i privește pe și, angajați între timp la altă firmă, respectiv raportat la, devenit pensionar.
Recursul intimatei este nefondat, încât va fi respins ca atare pe temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce succed.
Astfel, în primul rând, Curtea reține că prima instanță și-a întemeiat soluția pe o interpretare corectă a dispozițiilor art. 268 al. 2 lit. a Codul muncii, care, în acord cu deciziile Curții Constituționale menționate în considerente, constată că mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină decizia de aplicare a unei sancțiuni disciplinare au rolul de a-l informa corect și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea, respectivele mențiuni fiind necesare pentru verificarea în justiție a legalității și temeiniciei măsurii luate.
Drept urmare, a înscrie în decizie că fapta contestatorilor constă în ” încălcarea obligației de îndeplinire a atribuțiilor și sarcinilor de serviciu” echivalează, cu adevărat, cu neindicarea clară a faptei despre care se afirmă că ar constitui abatere disciplinară, atrăgând nulitatea absolută a actului de sancționare.
Pe de altă parte, este neîntemeiată susținerea recurentei în ce privește nerespectarea în cauză a principiului contradictorialității, câtă vreme toate cererile și mijloacele de probă propuse de contestatori au fost cunoscute de intimată, care a avut posibilitatea reală de a-și întocmi apărarea.
Cum celelalte susțineri din recurs ale intimatei nu au fost cu nimic dovedite,
Văzând și dispozițiile art. 274 în baza cărora recurentul va fi obligat să plătească intimaților și e câte 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA S, împotriva sentinței nr. 1191 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă – în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimaților și e câte 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond
Tehnored.
Ex. 2/09.12.2009
