ROMÂNIA
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
pentru minori și familie
Dosar nr-
Dosar nr-
– – –
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.351 din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta ACADEMIA DE MUZICĂ “G “, precum și pe intervenientul în numele altei persoane COLEGIUL CONSILIERILOR JURIDICI, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de reprezentantul reclamantei-recurente, avocat din Baroul Cluj și reprezentantul pârâtei- intimate Academia de Muzică G, avocat din Baroul Cluj, au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 18 iunie 2008, care face parte integrantă din hotărârea care se va pronunța în cauză. De asemenea, constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 19 iunie 2008, reprezentantul pârâtei- intimate Academia de Muzică G, avocat din Baroul Cluja depus “Concluzii scrise” și acte anexe (175- 196), iar la data de 20 iunie 2008, reprezentantul reclamantei-recurente, avocat din Baroul Cluja depus “Concluzii scrise” și acte anexe (197- 210).
CURTEA
Prin sentința civilă nr.351 din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins contestația formulată de către contestatoarea în contradictoriu cu intimata ACADEMIA DE MUZICĂ “G ” având ca obiect un litigiu de muncă.
S-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de COLEGIUL CONSILIERILOR JURIDICI C în favoarea contestatoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariata societății pârâte, îndeplinind funcția de până la data de 05.06.2007, când angajatorul a emis Decizia nr.1590/05.06.2007 prin care s-a dispus sancționarea salariatei cu desfacerea contractului individual de muncă prin concediere disciplinară, în temeiul art. 61, lit. a CN.
Sub aspectul legalității, decizia îndeplinește în cel mai mic element prevederile legale, fiind concepută punctual, în concordanță perfectă cu art.268 C. Lipsa motivării în drept invocată de către contestatoare nu a fost reținută. În cuprinsul măsurii este făcută în mod corect referirea la art. 61, lit. a corob. cu art. 268, art. 6 Legea nr.514/2003 și art. 147 Legea nr.84/1995 ca și temei de drept al sancțiunii disciplinare aplicate. Mai mult chiar, la art. 4 din decizie sunt enumerate și prevederile legale ce au fost încălcate prin fapta contestatoarei.
Nu a fost reținută nici susținerea potrivit căreia decizia nu cuprinde descrierea faptei, atâta timp cât în cuprinsul măsurii sunt enumerate la art. 2 faptele pentru care a fost aplicată sancțiunea disciplinară, respectiv declarații de dezinformare și inducere în eroare fumizate angajatorului, precum și instanței de judecată și nesinceritatea manifestată.
Potrivit dispozițiilor art.267, măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă poate fi dispusă doar în urma efectuării unei cercetări disciplinare prealabile, lipsa acestei proceduri atrăgând nulitatea absolută a măsurii. Conform prevederilor aliniatului 2 al art.267, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul este convocat în scris.
Prin adresa din 21 mai 2007, reclamanta a fost convocată pentru data de 28.05.2007 în vederea cercetării disciplinare prealabile. În lipsa reclamantei, membrii comisiei au întocmit la 28 mai 2007 procesul verbal nr. 1490. La data de 30.05.2007, comisia a întocmit Referatul nr. 1531 privind cercetarea disciplinară prealabilă.
Din cuprinsul acestui referat reiese că ulterior faptelor determinate, amintite deja, au fost obținute informații suplimentare care au determinat comisia să aprecieze faptele respective ca fiind abateri disciplinare, în sensul prevăzut de lege și să propună sancționarea lor în conformitate cu prevederile art. 61, lit. a CN.
Și sub acest aspect decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă se încadrează perfect în prevederile legale, procedura convocării respectând cu strictețe dispozițiile art.267 C.
Potrivit dispozițiilor art.61, lit. a muncii, desfacerea disciplinară a contractului de muncă (ca și sancțiune disciplinară, potrivit art.264, lit. t) poate interveni în două ipostaze, aceea a săvârșirii unei abateri grave sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual ori colectiv de muncă, sau regulamentul intern. Întrucât faptele care pot determina aplicarea măsurii desfacerii disciplinare a contractului de muncă sunt practic nedeterminabile, nefiind enumerate de lege, caracterul grav al abaterii urmează a fi apreciat în raport de toate elementele sale, împrejurările în care a fost comisă și circumstanțele personale ale autorului ei.
Doctrina și practica judiciară au stabilit ca regulă generală că această măsură poate fi aplicată numai în situația în care din analiza elementelor abaterii, cauzelor și gravității faptei, urmărilor acesteia, forma de vinovăție, precum și comportarea anterioară a făptuitorului, rezultă că menținerea în totalitate a acestuia nu mai este posibilă.
Astfel, în ce privește fapta reținută în sarcina reclamantei, instanța a apreciat că în mod corect pârâta a stabilit vinovăția acesteia. Din însăși formularea deciziei de concediere, rezultă că, sancționarea reclamantei s-a produs pentru “declarații de dezinformare și inducere în eroare furnizate angajatorului precum și onoratei instanțe”. Prin această formulare pârâta a înțeles să sancționeze o întreagă conduită a salariatului, respectiv o atitudine apreciată ca fiind neconformă calității pe care reclamanta o deținea în societate.
Procedural, pârâta a contabilizat întregul faptelor, respectiv situația absențelor, lipsa de la dezbaterile în instanță, precum și existența unei măsuri sancționatorii în sarcina reclamantei și în conformitate cu prevederile legale a procedat la împuternicirea comisiei care să efectueze cercetarea disciplinară prealabilă a faptelor săvârșite de către reclamantă, iar apoi să emită măsura concedierii disciplinare.
Raportat la absența de locul de muncă, pârâta a adresat reclamantei câteva întrebări, aceasta răspunzând prin precizările 933/03.04.2007 în sensul că absența de la locul de muncă din data de 30 martie 2007 se datorează prezenței în instanță deoarece a avut “cauză cu greco – catolicii”.
Potrivit încheierii din 30 martie 2007 reprezentanta Academiei de Muzică a formulat la 28 martie 2007 cerere de amânare întrucât la data respectivă se află la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de această situație, reclamanta a adus la cunoștința angajatorului, prin adresa 1501/28.05.2007 că neînțelegerile legate de absența de la serviciu au fost cauzate de o eroare materială strecurată în încheierea civilă din data de 30 martie 2007 ce urmează a fi îndreptată. Reclamanta a mai învederat că eroarea s-a strecurat pe fondul schimbării completului de judecată, judecătorul și grefiera fiind noi.
Conform Încheierii civile din 18 mai 2007 reclamanta a solicitat instanței de judecată în dosarul – îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de ședință din data de 30 martie 2007, în sensul de a se consemna că s-a prezentat în cauză la acel termen de judecată.
Prin Încheierea civilă din 31 august 2007, instanța s-a pronunțat cu privire la cererea de îndreptare a erorii materiale a reclamantei cu privire la încheierea de ședință din data de 30.03.2007, în sensul reținerii consemnărilor făcute la acel termen cu privire la lipsa contestatoarei de la dezbateri.
Raportat la această situație de fapt, instanța a apreciat că intimata, în mod corect a reținut vinovăția reclamantei, sancționând-o prin concediere disciplinară. Fapta săvârșită de către aceasta contravine statutului și calității de consilier juridic, constituind totodată încălcări ale Codului, ale Chartei Academiei de Muzică, precum și ale Regulamentului de Ordine Interioară.
Având în vedere că în sarcina reclamantei a mai fost luată o măsură de sancționare, respectiv avertismentul scris, instanța a apreciat că pârâta a procedat în mod corect și la cuantificarea graduală a sancțiunii aplicate
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C, solicitând admiterea recursului, casarea Deciziei de concediere nrt.1590/5 iunie 2007, pe motiv că a fost tardiv emisă, repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, obligând angajatorul la plata tuturor despăgubirilor conform art.78 din muncii.
În motivele de recurs arată că decizia de concediere nr.1590/5 iunie 2007, este tardiv emisă, deoarece nu s-a emis în termen de 30 de zile de la data de la care angajatorul a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, conform art.268 alin.1 din Codul muncii, aceasta fiind data de 30 martie 2007 când s-a constatat lipsa reclamantei din instituție, sens în care cu adresa nr.920/3 aprilie 2007 i s-a solicitat notă explicativă referitor la această lipsă.
Arată că în aceeași zi a depus la registratura unității cu adresa nr.933/3.04.2007 nota explicativă prin care a arătat că în ziua respectivă a fost la dezbateri la instanță cu greco-catolicii conform ordinului de deplasare depus la dosar.
Angajatorul a emis Decizia de concediere nr.1590/5 iunie 2007 tardiv, după 60 de zile de la data la care conducătorul unității a luat act de săvârșirea faptei reclamantei.
Potrivit prevederilor art. 76 din Codul muncii – concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Recurenta a depus un script intitulat “Completare la recurs” în principiu cu motive tardiv formulate (fila 156-160) în care invocă printre altele, (fila 158 alin. penultim pct. 1) că la pronunțarea încheierii din 26.11.2007, prin care instanța a respins excepția tardivității, a participat un judecător străin de completul cauzei, d-l, care nici nu a semnat respectiva încheiere.
Pârâta ACADEMIA DE MUZICĂ G C-N, prin concluziile scrise de la 175-182, solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea în totalitate a sentinței Tribunalului Cluj.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Prin scriptul depus la fondul acuzei (fila 98) intitulat “răspuns la întâmpinare” reclamanta a invocat excepția tardivității emiterii deciziei de concediere, excepție întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin. 1 din Codul muncii.
Curtea reține că în mod greșit excepția a fost denumită de reclamantă, ca și de instanța de fond de altfel, ca fiind o excepție de tardivitate deoarece aceasta este eventual o excepție a nulității respectivei decizii câtă vreme decizia trebuia emisă în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre emiterea faptei, fiind un termen imperativ ce trebuie respectat obligatoriu, iar sancțiunea în speță era nulitatea. Cât timp sancțiunea era nulitatea reiese că aceasta era o critică adusă deciziei și trebuia să fi fost analizată odată cu fondul cauzei, atunci când se analizau toate criticile adus deciziei de concediere.
La data de 22.11.2007 instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției de mai sus, menționată în încheierea de la acea dată ca fiind excepția tardivității iar completul a fost compus din judecătorii și deși completul 2LM căruia i s-a repartizat cauza este format din judecătorii și, după cum rezultă din încheierile anterioare, nefiind menționat în dosar sau în încheierea din data de 22.11.2007 motivul pentru care judecătorul a fost înlocuit de judecătorul cu toate că atât Codul d e procedură civilă cât și Regulamentul de ordine interioară prevăd această necesitate ca și o garanție a respectării, printre altele, a principiului continuității.
Faptul că în încheierea de la data de 22.11.2007 apare completul ce a fost compus din judecătorii și deși completul 2LM căruia i s-a repartizat cauza este format din judecătorii și, după cum rezultă din încheierile anterioare, nefiind menționat în dosar sau în încheierea din data de 22.11.2007 motivul pentru care judecătorul a fost înlocuit de judecătorul nu permite a se verifica dacă instanța a fost alcătuită cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv acele dispoziții care stabilesc cum anume se alcătuiesc nominal completele de judecată.
Prin încheierea din data de 22.11.2006 a fost amânată pronunțarea la data de 26.11.2007.
La data de 26.11.2007 instanța a pronunțat o încheiere prin care a respins excepția tardivității cu privire la care instanța a reținut cauza în pronunțare.
Încheierea din data de 22.11.2007 ce cuprinde dezbaterile asupra excepției tardivității nu a fost semnată de d-l judecător.
Cu privire la încheierile din data de 22.11.2007 și din 26.11.2007 curtea consideră că trebuie lămurit caracterul acestora, caracter care rezultă din excepția cu privire la care instanța de fond a reținut cauza în pronunțare.
Indiferent de calificarea excepției cu privire la care a reținut cauza în pronunțare, anume a tardivității sau a nulității, trebuie reținut că instanța putea să pronunțe soluția de admitere sau de respingere a acestei excepții. Caracterul încheierii trebuie analizat indiferent de soluție deoarece nu soluția dă caracterul încheierii ci cele care sunt soluționate prin respectiva hotărâre judecătorească.
Mai trebuie adăugat, anterior dezlegării problemei, că instanța se putea pronunța la chiar termenul din data de 22.11.2007 fără să fi amânat pronunțarea. Și aici caracterul hotărârii judecătorești este dat tot de chestiunea de soluționat iar nu de soluția însăși.
Curtea consideră că excepția de soluționat era una peremptorie care putea întrerupe procesul, făcând inutilă cercetarea oricăror alte chestiuni sau argumente, în sensul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă care prevede că “Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.” prin urmare caracterul hotărârii este dat de chiar acest text legal și de chiar această excepție.
Instanța a respins respectiva excepție dar putea și să dea soluția inversă de admitere a excepției și atunci ar fi finalizat la acea dată, de 22.11.2007 respectiv 27.11.2007, procesul în fața primei instanțe, constatând că decizia este nulă și admițând acțiunea.
Văzând cele de mai sus curtea consideră că dezbaterile ce au avut loc la data de 22.11.2007 au fost dezbateri pe fond, deoarece la acea dată prima instanță putea să finalizeze cauza într-un prim stadiu procesual. Prin urmare la acea dată, în înțelesul art. 147 Cod procedură civilă ce prevede că “Dezbaterile urmate în ședința se vor trece în încheierea de ședința, care va fi semnată de judecători și de grefier.”, dezbaterile trebuiau consemnate în încheierea de la acel termen iar încheierea trebuia semnată de către toți judecătorii ca au participat la acel termen la judecarea cauzei.
Nesemnarea încheierii ce menționează dezbaterile pe fond sau pe o excepție ce poate soluționa procesul nu permite a se verifica legala compunere a instanței, realitatea celor consemnate, nu permite verificarea respectării principiul legalității, apărării, contradictorialității.
Încheierile trebuiesc semnate pentru ca, în modul acesta, să se poată asigura exercitarea controlului judiciar cu privire la compunerea instanței, neîntocmirea încheierii constituind o nulitate procedurală.
Lipsa semnăturii echivalează cu lipsa încheierii, iar lipsa încheierii în care trebuie consemnate dezbaterile, duce la nulitatea hotărârii, pentru că este imposibilă exercitarea controlului judiciar, instanța de recurs neputând verifica toate împrejurările privitoare la modul cum au decurs dezbaterile.
Prevederea înscrisă în art. 147 din proc. civ. are caracterul unei dispoziții imperative. Prin urmare, neîntocmirea încheierii de dezbateri este sancționată cu nulitatea, deoarece în lipsa ei nu se pot cunoaște concluziile părților, iar instanțele de control judiciar nu pot exercita acest control. Ca o lipsa a încheierii poate fi considerată și nesemnarea ei deoarece, în ipoteza nesemnării, nu exista certitudinea ca cele consemnate în încheiere corespund realității și ca părțile au formulat acele concluzii.
Încheierea de dezbateri făcând parte integrantă din hotărârea prin care se pune capăt litigiului, sau se putea ajunge la acest final, rezultă că neîntocmirea ei face imposibilă exercitarea controlului judiciar, motiv de nulitate ce rezulta din art. 147 Cod procedura civilă, neputându-se verifica legală compunere a instanței, dacă hotărârea s-a dat de aceeași judecători care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii prezența părților, concluziile formulate și conținutul opiniilor în fapt și în drept.
Prin prisma celor de mai sus este indiferent că instanța a respins excepția tardivității, a fixat noi termene de judecată și a soluționat cauza pe un alt temei deoarece garanțiile procesuale trebuie asigurate la toate momentele decisive, unul dintre acestea fiind și termenul din data de 22.11.2007. Prin urmare garanțiile procesuale se analizează dacă au fost asigurate la momentul discutării unor excepții cum sunt cele prevăzute de art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă iar nu la un moment ulterior sau în funcție de faptul că o astfel de excepție a fost respinsă și s-a dispus continuarea procesului.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 1, 2 și pct. 5 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile 351 din 28 februarie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar – și va trimite cauza în rejudecare primei instanțe, urmând a analiza și criticile expuse în prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile 351 din 28 februarie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
— – – – –
de, dactilografiat de Sz.
În 3 ex. la data de 27.06.2008
Judecător fond -, – Tribunalul Cluj
Către,
TRIBUNALUL CLUJ
Secția mixtă de administrativ și
fiscal,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Urmare a adresei d-voastră nr-.
Alăturat vă comunicăm dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind pe reclamanta C și pe parata ACADEMIA DE MUZICĂ G, avand ca obiect conflict de muncă, dosar ce conține 3 file și care are termen de judecată fixat pentru data de 08.09.2008, sala 130, ora 8.
La prezentul dosar se află atașate următoarele dosare: dosarul nr.- al Tribunalului Cluj, care conține 222 file și dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, care conține 233 file.
În ce privește dosarul nr- al Tribunalului Cluj (217 file) menționat de d-voastră în adresa emisă la data de 1 august 2008, vă comunicăm faptul că acest dosar a fost conexat la dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, care a fost trimis la Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 6 august 2008.
Vă rugăm să ne restituiți dosarul la termenul de judecată fixat pentru data de 01 octombrie 2008, ora 10, sala 135, cand urmează să fie soluționată cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr.1446/R/2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr.-.
C-N, 02 septembrie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
