DECIZIA CIVILĂ NR. 1455/R/2009
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2009
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenta pârâtă – GENERAL IMPORT EXPORT, cu sediul în O,–2, județul B și recurentul intervenient, domiciliat în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 344/LM din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că părțile prezente în ședința publică din 28 octombrie 2009, au pus concluzii asupra recursului consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise și în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 4 noiembrie 2009, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 344/LM din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis în parte contestația precizată formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata – General Import Export și în consecință:
A fost obligată intimata să-i plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariul indexat, majorat și reactualizat și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada 1.06.2007. – 29.02.2008.
Au fost respinse capetele de cerere privind anularea dispoziției de încetare a contractului individual de muncă nr.657/1.06.2007. și reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii dispoziției ca fiind rămase fără obiect.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind plata daunelor morale.
A fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul în O-. jud
Din considerentele sentinței, în ceea ce privește contestația formulată instanța se reține că obiectul dedus judecății îl reprezintă anularea dispoziției de încetare nr.657/1.06.2007. a contractului individual de muncă al contestatorului și obligarea intimatei la despăgubiri și la plata daunelor morale. Prin decizia nr.1333/29.02.2008. emisă de intimată și aflată la fila 100 dosar, s-a revocat decizia de încetare nr.657/1.06.2007. Prin urmare, capetele de cerere privind anularea dispoziției de încetare a contractului individual de muncă precum și reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii dispoziției, au rămas fără obiect. Susținerile contestatorului că decizia de revocare este lovită de nulitate absolută pe considerentul că intervenientul nu avea competența legală să emită o asemenea dispoziție, nu pot fi reținute câtă vreme nu există nici o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care să constate că această decizie este lovită de nulitate absolută. Prin urmare, în lipsa unei hotărâri judecătorești care să constate contrariul decizia de revocare a deciziei de încetare a contractului individual de muncă este legală, intervenientul ocupând funcția de director general și asociat în cadrul intimatei.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate de contestator constând în salariul indexat, majorat și reactualizat și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul dacă nu ar fi fost concediat, instanța a constatat că prin decizia de revocare emisă la data de 29.02.2008. nu se face nici o mențiune cu privire la plata acestor drepturi salariale. Prin urmare, din momentul încetării contractului individual de muncă al contestatorului, respectiv 1.06.2007. și până la data de 29.02.2008. data emiterii deciziei de revocare a deciziei de încetare a contractului individual de muncă, contestatorul este îndreptățit la plata acestor drepturi salariale urmând ca pentru perioada ulterioară datei de 29.02.2008. să fie salariat în conformitate cu disp. contractului individual de muncă existent ca urmare a revocării deciziei de încetare a contractului de muncă.
Referitor la capătul de cerere privind plata daunelor morale instanța din ansamblul probatoriului administrat a constatat că, contestatorul nu a suferit prin concedierea sa, un prejudiciu moral pentru a cărui reparare se impune acordarea daunelor morale și în consecință prin prisma art 998 și urm. civ. urmează a fi respinsă ca nefondat ținând cont și de faptul că intimata a dispus revocarea deciziei de încetare a contractului individual de muncă al contestatorului.
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de intervenientul, instanța a constata că, urmare a revocării deciziei de încetare a contractului de muncă, contractul individual de muncă al contestatorului subzistă și în consecință, cererea de constatare a nulității absolute a contractului individual de muncă este în termen în conf. cu art 283 al.1 lit d muncii, text de lege care prevede posibilitatea constatării nulității unui contract de muncă pe toată durata existenței acestuia.
Examinând pe fond cererea de constatare a nulității absolute a contractului individual de muncă invocată de intervenient prin cererea de intervenție, instanța a constata că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Contractul individual de muncă al contestatorului a fost înregistrat la ITM la data de 14.12.1994. La data încheierii acestuia au fost îndeplinite toate condițiile de fond și de formă, fiind semnat de reprezentantul legal al angajatorului și de către angajat existând astfel consimțământul ambelor părți la încheierea raportului de muncă dintre părți. Mai mult, acest contract a produs efecte juridice o perioadă de 13 ani, nesesizându-se nici o nelegalitate cu privire la încheierea contractului individual de muncă al contestatorului. Ori, contractul individual de muncă este un act ad probationem și nu ad validitatem, părțile raportului juridic de muncă consimțind desfășurarea activității de către contestator în virtutea atribuțiilor prevăzute pentru postul de director al societății, activitate în urma căreia angajatorul a remunerat salariatul contestator.
Față de aceste considerente, instanța a respins ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de intimate – prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă al contestatorului, instanța în ședința publică din 1.02.2008. a invocat din oficiu excepția de prescripție a dreptului de a invoca nulitatea contractului individual de muncă. Prin încheierea din 1.02.2008. instanța văzând disp.art 283 al.1 lit d muncii, conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toată durata existenței contractului în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual de muncă. Ori, contractul individual de muncă al contestatorului a încetat la data comunicării dispoziției de încetare nr.657/1.06.2007. prin urmare, la data invocării nulității contractului individual de muncă, respectiv la data de 19.10.2007. contractul individual de muncă al contestatorului nu era în vigoare. Ulterior, pronunțării acestei încheieri de ședință, la data de 29.02.2008. intimata emite decizia de revocare a deciziei de încetare a contractului individual de muncă, astfel încât de la această dată contractul individual de muncă al contestatorului se află în vigoare, intervenientul fiind astfel în termen pentru a solicita constatarea nulității absolute prin cererea de intervenție formulată.
Față de aceste considerente și văzând în drept și disp. art.56 și urm. muncii precum și art 283 și urm muncii, a admis în parte contestația precizată, a obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale de care a fost privat pentru perioada 1.06.2007 – 29.02.2008, a respins capetele de cerere privind anularea dispoziției de încetare a contractului de muncă și reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii dispoziției ca fiind rămasă fără obiect, a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata daunelor morale și va respinge ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul.
Împotrivaacestei hotărâri a declarat recurs, pârâta reclamantă reconvențională General Import Export L precum și intervenientul în interes propriu.
Recurenta General Import Export L reprezentată de, prin recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de intervenție și constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă încheiat între General Import Export L și intimatul contestatar.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie subliniind faptul că în mod eronat prima instanță a înlăturat cauza de nulitate a contractului individual de muncă a lui, susținând că lipsește consimțământul societății exprimat de către Adunarea Generală a asociaților.
Subliniază totodată că nu există nici o dovadă la dosar din care să rezulte faptul că Adunarea Generală a asociaților și-ar fi manifestat vreodată acordul cu privire la contractul de muncă contestat, iar la încheierea contractului societatea nu a fost reprezentată legal, contractul fiind semnat pentru societate de către, director executiv.
Prin recursul declarat recurentul a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de intervenție formulate de acesta și în consecință a dispune nulitatea absolută a contractului individual de muncă încheiat de contestatarul cu intimata General Import Export
Și acest recurent, în dezvoltare motivelor de recurs, a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând faptul că, contractul individual de muncă al lui este lovit de nulitate absolută, lipsind consimțământul societății la încheierea acestuia, iar societatea nu a fost legal reprezentată, potrivit actului constitutiv al societății.
Arată în acest sens faptul că nu era reprezentant legal al societății, iar în conformitate cu prevederile actului constitutiv (art.19 aliniatul 1 litera a și b) angajarea și concedierea personalului societății este o atribuție a comitetului de direcție, care este ales AGA.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
Subliniază intimatul că la data încheierii contractului au fost îndeplinite toate condițiile de fond și formă, actul juridic fiind semnat de reprezentantul angajatorului și de către angajat.
Arată în continuare că, contractul individual de muncă este un act juridic ad probationem și nu un act ad validitatem și oricum condițiile de fond și formă trebuie respectate la încheierea actului juridic, iar existența vreunui motiv de nulitate se cercetează cu privire la acest moment.
În continuare învederează că nu constituie motiv de nulitate împrejurarea că contractul a fost semnat de către, întrucât acesta a reprezentat societatea în mod legal, neexistând nici o decizie prin care să i se interzică reprezentarea și semnarea actelor juridice în numele societății.
Mai arată, totodată, că de la data constituirii societății și până în prezent funcția de director general a fost exercitată de către el, iar recurentul i-a recunoscut această calitate până în anul 2007, când acesta a semnat personal dispoziția de desfacere a contractului său de muncă.
Subliniază, apoi, faptul că recurenta confundă actul de numire emis de Adunarea Generală și actul juridic de angajare a unui salariat. În prima ipoteză suntem în prezența unui contract de mandat care e un contract civil, diferit de contractul de muncă, care produce alte efecte juridice.
De asemenea, mai arată că în cazul în care societatea nu ar fi fost legal reprezentată la încheierea contractului de muncă, am fi în prezența unui act de nulitate relativă supus termenului de prescripție de 3 ani, de la data încheierii actului juridic, cu dovedirea existenței unui prejudiciu. Parte vătămată în acest caz nu putea fi decât angajatorul și angajatul iar în nici un caz un terț, cum ar fi cel în persoana lui.
Intimata General Import Export L reprezentată de, prin notele de ședință depuse la fila 67 din dosar a invocat excepția puterii lucrului judecat cu privire la calitatea de reprezentant legal al General Import Export Lad omnului, fiind invocată excepția lipsei calității de reprezentant legal a lui.
În susținerea excepției puterii lucrului judecat arată faptul că într-o situație similară prin încheierea numărul 9 din 9 septembrie 2008 dată în dosarul nr-, Curtea de Apel Oradeaa deliberat asupra excepției calității de reprezentant al General Import Export L, instanța statuând că reprezentant legal al General Import Export L este.
Cu privire la calitatea de reprezentant legal al General Import Export L se invocă și sentința nr. 54/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, care reține că “reclamantul deține calitatea de director general al societății”.
Cu privire la calitatea de reprezentant legal al General Import Export L se invocă și sentința nr. 54/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, care reține că “reclamantul deține calitatea de director general al societății”.
mai fost invocată, totodată, excepția lipsei calității procesuale active a recurentului, în formularea și susținerea recursului, precum și cea în promovarea cererii de intervenție.
De asemenea, recurentul a invocat excepția lipsei calității de reprezentant legal al General Import Export Lal ui.
Apoi, atât cât și au invocat excepția lipsei calității de reprezentanți reconvenționali ai persoanelor împuternicite de General Import Export instanța din oficiu a pus în discuție lipsa interesului General Import Export L în declararea recursului
Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor invocate instanța constată următoarele:
Înainte de a trece la examinarea fondului raportului juridic dedus judecății, instanța va analiza în prealabil excepțiile procesuale invocate de părțile implicate în prezenta cauză.
Astfel, în ceea ce privește excepția puterii lucrului judecat cu privire la calitatea de reprezentant legal al General Import Export L, invocată față de încheierea numărul 9 dată de Curtea de Apel Oradea în ședința publică din 9 septembrie 2008 în dosar nr-, respectiv decizia nr. 13/C/2005 a Curții de Apel Oradea, instanța constată că prin aceste hotărâri s-a reținut calitatea de reprezentant legal General Import Export Lad omnului, față de împrejurarea că prin încheierea nr. 3652/2007 a judecătorului delegat modificată prin decizia nr. 6/2008 a Curții de Apel Oradeas -a respins cererea domnului privind menționarea contractului său de muncă pentru funcția de director, iar prin sentința nr. 519/2008 a Tribunalului Bihors -a dispus suspendarea temporară pe cale de ordonanță președențială a contractului individual de muncă al acestuia, reținând în consecință, instanța, faptul că la acea dată contractul nu-și mai produce efecte.
Împrejurările avute în vedere de instanțe la soluționarea excepției s-au schimbat, însă ulterior pronunțării acelor hotărâri, urmare a soluționării dosarului nr- a Tribunalului Bihor prin sentința civilă nr. 537/LM/2009, moment până la care s-a dispus suspendarea efectelor contractului individual de muncă încheiat între General Import Export L și.
Prin urmare, în această situație nu mai poate fi invocată obligativitatea dispozițiilor instanței care a statuat asupra excepției urmând în consecință a analiza excepțiile invocate privind calitatea de reprezentant legal al General Import Export L în funcție de situația juridică a părților din prezent.
Pe de altă parte, este de precizat și faptul că puterea de lucru judecat fiind a excepție de fond, poate fi invocată numai în privința hotărârilor prin care acțiunea s-a judecat în fond nu și în privința unei excepții procesuale, cum e cazul în speță.
Excepția invocată, nu ar putea fi reținută cu atât mai mult cu cât într-o serie de alte litigii derulate între aceleași părți instanțele au pronunțat hotărâri contradictorii, dintre care unele (cum este cea care a dat încheierea mai sus menționată) au recunoscut calitatea de reprezentant legal al General Import Export Lad omnului, pe când altele ( a se vedea în acest sens decizia civilă nr. 22/C/2009 a Curții de Apel Oradea au recunoscut calitatea de reprezentant al societății atât lui cât și lui.
În ceea ce privește calitatea de reprezentant legal al General Import Export L, se constată că potrivit prevederilor statutului societății General Import Export L societatea este reprezentată de directorul general, pe baza și în limitele împuternicirilor date de Adunarea Generală a asociaților sau în lipsa lui de către celălalt director, desemnat de comitetul de direcție.
Prin “Actul Adițional la Contractul de societate și Statutul Societății Comerciale Mixte Româno- Import Export “, autentificat sub nr. 14963 din 22 iunie 1992, fost completat Consiliul de Administrație al General Import Export L, cu recurentul, căruia i-a fost conferit dreptul de reprezentant al societății în diversele raporturi ale acesteia.
Ori în această situație calitatea de reprezentant legal al General Import Export L, urmează ai fi recunoscută atât contestatarului – intimat, în calitatea acestuia de director general, potrivit contractului cu nr. 50690 din 14 decembrie 1994 cărui nulitate se solicită a se constata, cât și recurentului intervenient, în calitate de asociat cu puteri de reprezentare.
Reținându-se calitatea de reprezentanți legali ai Transilania General Import Export L atât a domnului cât și domnului, apare ca nefondată și excepția lipsei calității de reprezentanți convenționali ai persoanelor împuternicite de societate, mandatarii asistând și reprezentând în mod legal societatea potrivit contractului de asistență juridică încheiat în conformitate cu dispozițiiile Legii nr. 51/1991.
Nefondată se constată a fi și excepția lipsei calității procesuale active a recurentului în formularea și susținerea recursului, precum și cea în promovarea cererii de intervenție.
Astfel, recurentul, a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, care a fost respinsă de Tribunalul Bihor prin sentința ce formează obiect al prezentului recurs, împrejurare față de care nu se poate susține că nu ar avea legitimitate procesuală în formularea și susținerea căii de atac.
De asemenea și calitatea procesuală și interesul sunt întrunite în persoana intervenientului și în privința cererii de intervenție având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de muncă al contestatarului.
Este adevărat faptul că intervenientul este terț față de contractul de muncă al intimatului, și că acest contract nu naște vreo obligație sau vreun drept în sarcina sa.
Însă, calitatea procesuală în a solicita anularea acestui contract, trebuie examinată prin prisma interesului de care se prevalează intervenientul în formularea cererii. Cum, acesta are calitatea de asociat majoritar al General Import Export L și de membru al comitetului de direcție, justifică interes personal și actual în a cere constatarea nulității contractului în baza căruia contestatarul ocupă funcția de director general al societății, urmând în acest fel asigurarea exercitării acestei funcții de către o persoană desemnată cu respectarea prevederilor statutare.
În ceea ce privește recursul declarat de General Import Export L prin, instanța constată că recurentă nu justifică nici un interes personal, în exercitarea căii de atac, în condițiile în care instanța de fond prin încheierea dată în sentința publică din 1 februarie 2008, constată prescris dreptul acesteia de a cere constatarea nulității contractului individual de muncă a lui, iar recurenta reclamantă reconvențională, nu a atacat prin prezentul recurs acea dispoziție, ci a solicitat admiterea cererii de intervenție formulată de intervenientul, recursul fiind formulat așadar în sprijinul acestuia.
Prin urmare, cum recurenta nu urmărește realizarea unui interes personal, ci prin apărările pe care le face urmărește ca hotărârea să se dea în favoarea intervenientului, se apreciază că în persoana acesteia nu este întrunită condiția existenței interesului ca o condiție esențială de exercițiu în exercitarea căii de atac.
În ceea ce privește criticile recurentului, axate pe nelegalitatea și netemeinicia hotărârii recurate, instanța le apreciază ca fiind fondate pentru considerentele ce ar fi expuse în cele ce urmează.
Contestatarul, deține funcția de director general al General Import Export L în baza contractului de muncă cu numărul 50690 din14 februarie 1994, contractul fiind semnat de, director executiv al societății.
Fiind un act juridic bilateral și consensual, contractul individual de muncă se încheie prin consimțământul părților.
Consimțământul presupune, în primul rând ca fiecare dintre părți trebuie să-și exprime în mod valabil, neechivoc voința de a contracta și al doilea rând să se realizeze acordul de voință în vederea încheierii valabile a contractului.
Reținerea instanței de fond cum că General Import Export L și-a manifestat legal consimțământul cu privire la contractul de muncă a lui, este eronată, fiind ignorate în acest fel prevederile statutului societății care la punctul 18 prevede că directorul general este numit de AGA, prevederi care se regăsesc și la punctul 26 din statut, potrivit căruia personalul de conducere al societății și expertul de gestiune sunt numiți tot de către AGA.
Prin urmare, funcția de director general poate fi deținută numai de o persoană care are acordul expres al AGA, lipsa unei asemenea aprobări echivalând cu lipsa consimțământului societății la angajare.
Este adevărat faptul că contractul intimatului a produs efecte juridice o perioadă de 13 ani, fiind semnat de angajat și de directorul executiv al societății, însă aceste aspecte nu sunt de natură a înlătura sancțiunea ce intervine pentru încălcarea unor prevederi restrictive ale statutului societății.
Apărarea intimaților cu privire la prescripția dreptului la acțiune este nefondată în condițiile în care în materia dreptului muncii prin art.283 alin. 1 litera d din Codul Muncii au fost instituite diferite termene speciale de soluționare a unui conflict de muncă, în privința nulității contractului individual de muncă, termenul de contestare corespunzător întregii durate de existență a acelui contract.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art.312 cod procedură civilă, va fi respins ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta General Import Export L, urmând a admite recursul declarat de recurentul, a modifica în parte sentința conform dispozițiilor prezentei.
Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE excepția puterii de lucru judecat cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant legal al -, a intervenientului recurent.
RESPINGE excepția lipsei calității de reprezentant legal al – în privința recurentului intervenient.
RESPINGE excepția lipsei de reprezentant legal al – în privința intimatului contestator.
RESPINGE excepția lipsei calității de reprezentanți convenționali ai persoanelor împuternicite de – prin respectiv prin.
RESPINGE excepția lipsei calității procesuale active a recurentului intervenient în declararea recursului.
RESPINGE ca lipsit de interes recursul formulat de recurenta – împotriva sentinței civile nr. 344/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor.
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurentul intervenient împotriva sentinței civile nr. 344/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că:
ADMITE cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul în contradictoriu cu contestatorul și intimata -, și în consecință:
CONSTATĂ nulitatea absolută a contractului individual de muncă al contestatorului încheiat între acesta și – la data de 14 decembrie 1994 înregistrat sub nr. 50690.
MENȚINE restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – –
– – – – –
Red dcz.
30.11.2009
Jud fond,
Dact IC
5ex/3.12.2009
3 com/
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenta pârâtă – GENERAL IMPORT EXPORT, cu sediul în O,–2, județul B și recurentul intervenient, domiciliat în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 344/LM din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:
–și avocatîn reprezentarea recurentei intimate – GENERAL IMPORT EXPORT;
–avocat și avocatîn reprezentarea recurentului intervenient
–avocat și avocatîn reprezentarea intimatului petent.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
În baza art. 137 alin 2 cod procedură civilă,instanțaunește fondul cu excepțiile invocate.
Reprezentanții recurenților General Import Export L și solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a recurentului, respingerea excepției lipsei de interes a General Import Export L în formularea recursului; respingerea excepției lipsei calității de reprezentant al General Import Export Lar ecurentului, admiterea recursurilor declarate, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea General Import Export L la plata salariilor indexate pe perioada 1 iunie 2007- 29 februarie 2008, admiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată de și admiterea cererii reconvenționale formulată de General Import Export L, să se constate nulitatea absolută a contractului individual de muncă încheiat în și General Import Export L, fără cheltuieli de judecată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, reprezentanții acestuia arată că, având în vedere natura juridică a cererii de intervenție principală, solicită instanței a observa ca justificarea calității procesuale a intervenientului este dată, în principal, de interes în promovarea demersului judiciar, nefiind necesar ca interveninetul să invoce un drept propriu decurgând din contractul individual de muncă al intimatului, ci este suficient ca acesta să arate un interes în constatarea nulității contractului de muncă.
În calitatea de asociat majoritar al General Import Export L și de membru al comitetului de direcție al acestei societăți, recurentul justifică un interes legitim, personal și actual de a cere constatarea nulității unui act juridic încheiat cu încălcarea prevederilor statutare ale General Import Export
Mai arată că, așa cum s-a susținut și prin cererea de intervenție, motivul de nulitate invocat a fost lipsa consimțământului General Import Export L la încheierea actului contestat, acest consimțământ fiind dat de directorul executiv d-nul.
Astfel, potrivit art. 18 alin 2 din Statutul funcția de Director General putea fi conferită numai de adunarea generală a asociaților, astfel încât, în calitate de asociat majoritar trebuia să își exprime consimțământul la desemnarea intimatului în calitate de Director General.
Referitor la excepția lipsei de interes a în promovarea recursului, arată că acest interes este legitim, personal și actual, întrucât prin voința reprezentanților legali ai, societatea și-a manifestat dorința de a înlătura efectele unui act nelegal, încheiat cu încălcarea prevederilor propriului Statut. Având în vedere că, în temeiul actului contestat, intimatul și-a arogat calitatea de organ de conducere a, prezentându-se drept reprezentant legal al acestei societăți, are interesul de a desființa un act juridic care nu exprimă voința sa reală, care potrivit Decretului lege nr. 31/1954 poate fi exprimată numai prin organele de conducere statutare.
Referitor la excepția lipsei de reprezentant legal al a recurentului, arată că prin Actul adițional la Contractul de societate și Statutul Societății Comerciale Mixte Română- Import- Export, consiliul de administrație al a fost completat, în sensul că, pe lângă administratorii inițiali și a fost cooptat și, căruia, în mod expres și distinct față de prevederile inițiale i s-a recunoscut dreptul de a reprezenta General Import Export L în diverse raporturi ale acesteia.
Mai arată că din toate hotărârile judecătorești invocate de rezultă că dreptul acestuia de a reprezenta a fost acordat exclusiv în raport de contractul de muncă a cărui nulitate face obiectul litigiului, dar în ceea ce îl privește pe dreptul acestuia de a reprezenta a fost apreciat în raport de actele constitutive ale și nu în raport de vreun contract de muncă. Învederează că funcția de director general al este reglementată numai prin Statutul societății și poate fi conferită numai de către adunarea generală a asociaților, ori o astfel de hotărâre prin care să fi fost desemnat director general nu există. Neexistând o hotărâre AGA de numire în funcția de director general, intimatul și-a asumat această funcție încheind contractul de muncă ce face obiectul litigiului. la încheierea acestui contract consimțământul nu a fost exprimat, persoana care a semnat contractul în numele neavând dreptul de a angaja societatea prin încheierea de acte juridice.
Reprezentanții intimatului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, fără cheltuieli de judecată.
Față de excepții invocate în cauză susțin următoarele:
Referitor la excepția puterii lucrului judecat arată că într-o situație similară prin încheierea numărul 9 din 9 septembrie 2008 dată în dosarul nr-, Curtea de Apel Oradeaa deliberat asupra excepției calității de reprezentant al General Import Export L, instanța statuând că reprezentant legal al General Import Export L este.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a recurentului, în formularea și susținerea recursului, precum și cea în promovarea cererii de intervenție arată că recurentul este un terț față de contractul de muncă al intimatului încheiat cu General Import Export și de vreme ce motivele de nulitate relativă pot fi invocate de părțile actului respectiv, recurentul nu are calitate procesuală activă. În legătură cu existența semnăturii directorului executiv pe contract, arată că d-lui nu i-a fost niciodată contestată calitatea de director executiv în cadrul, neexistând vreo hotărâre judecătorească prin care să se dispună desființarea contractului de muncă al intimatului sau a actelor semnate în numele, excluzându-se astfel posibilitatea unei lipse totale a consimțământului pentru a se pretinde o încadrare în motivele de nulitate absolută.
Cât privește cererea de intervenție, arată că recurentul a formulat cererea de intervenție în scopul de a sprijini poziția General Import Export L, această cererea fiind o cerere de intervenție accesorie și nu una principală.
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea pentru data de4 noiembrie 2009, cam 39, ora 9,00,
entru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din data de 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
