Dosar nr- – Contestație decizie de concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia nr.1459
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Bratu
Grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 1147 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă – în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat, pentru pârâta intimată S, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța din oficiu a invocat excepția nemotivării recursului prevăzută de art. 306 Cod procedură civilă.
Avocat pentru pârâta intimată a cerut anularea recursului ca nemotivat conform disp.art.306 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată conform chitanței.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr.7199/86/14.10.2008, astfel cum a fost precizat la termenul din data de 18.05.2009, petentul a chemat în judecată pe intimata SC SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea deciziei de concediere nr.1/03.01.2008 emisă de intimată, reintegrarea sa în funcția avută anterior, obligarea intimatei să-i plătească despăgubiri egale cu salariile actualizate de la data 01.08.2008 și pînă la reintegrarea sa în funcție, obligarea intimatei la plata indemnizațiilor aferente concediilor de odihnă neefectuate pentru anii 2005, 2006 și 2007, actualizate la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că decizia de concediere nr.1/03.03.2008 a fost emisă de intimată fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
De asemenea, arată contestatorul, că nu au fost respectate nici prevederile art.268 alin.2 din codul muncii privind conținutul obligatoriu al deciziei de concediere.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.267 și art.268 din codul muncii.
În dovedirea acțiunii contestatorul a depus la dosar înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei cu expertiza contabilă.
Legal citată, intimata SC SRL a depus la dosar întâmpinare arătând că solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării intimatul a arătat că decizia de concediere ca sancțiune disciplinară a petentului a fost dispusă potrivit prevederilor legale și după efectuarea cercetării prealabile.
A mai precizat intimata că decizia contestată conține toate elementele legale de fond și de formă.
Intimata a mai arătat că desfacerea contractului individual de muncă a fost dispusă cu respectarea prevederilor legale.
În subsidiar intimata a arătat că pretențiile salariale ale contestatorului sunt parțial fondate întrucât drepturile salariale i-au fost achitate până la data de 01.08.2007.
În dovedirea susținerilor sale intimata a depus la dosar înscrisuri.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar pentru contestator și proba cu expertiza contabilă la dosar fiind depus raportul de expertiză întocmit de expertul (144-149 ds).
Prin sentința nr.1147 din 18.05.2009 Tribunalul Suceava – Secția civilă -, a admis în parte acțiunea reclamantului și a anulat dispoziția nr.1 din 03.01.2008 emisă de intimată, dispunând reintegrarea contestatorului în postul și în funcția deținute anterior.
Totodată a obligat intimata să plătească reclamantului suma de 37.907 lei cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei 1.08.2007 – 14.10.2008 actualizate cu indicele de inflație până în luna februarie 2009, sumă ce va fi actualizată în continuare până la data plății.
Prin aceeași sentință intimata a fost obligată să-i plătească contestatorului drepturile salariale aferente perioadei 14.10.2008 – 18.05.2009, actualizate în funcție de rata inflației la data plății, și a respinge cererea privind plata indemnizației de concediu de odihnă pentru anii 2005, 2005, 2007 și 2008 ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fonda reținut în esență că, reclamantul a fost angajat al SC SRL pe durată nedeterminată având funcția de administrator potrivit contractului individual de muncă nr.-/01.07.1999.
Prin decizia nr.1/03.01.2008 emisă de intimată a fost concediat petentul în baza art.61 lit.a) din codul muncii în cuprinsul deciziei de concediere nefiind arătat motivul concedierii.
Decizia de concediere a petentului, ca sancțiune disciplinară, nu a fost emisă cu respectarea tuturor dispozițiilor legale incidente în sensul că nu conține toate elementele prevăzute imperativ de art.268 alin.2 lit.a), b), și c) din codul muncii: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea, lipsuri care atrag nulitatea absolută a deciziei de sancționare.
Mai reține instanța că, în baza art.78 din codul muncii, se impune reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior emiterii deciziei și obligarea intimatei la plata către contestator a unei despăgubiri egală cu suma de 37.007 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 01.08.2007 – 14.10.2008, actualizate cu indicele de inflație până în luna februarie 2009, sumă ce va fi actualizată în continuare până la data plății.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata indemnizațiilor aferente concediilor de odihnă neefectuate pentru anii 2005, 2006 și 2007 tribunalul a apreciat că este neîntemeiat, întrucât potrivit art.141 alin.4 din codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta motivele.
La termenul de astăzi, instanța, din oficiu a invocat excepția nemotivării recursului conform art.303 Cod procedură civilă, raportat la art.3021alin.1 lit.c) Cod procedură civilă.
Potrivit art.302 Cod procedură civilă, “Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.
Art.3021Cod procedură civilă stipulează că: “Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității următoarele mențiuni:.c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că va fi depuse printr-un memoriu separat”.
Cum în cauză, recurentul nu a motivat recursul prin cererea formulată în acest sens și nici separat înlăuntrul termenului de recurs, cererea de recurs urmează a fi anulată ca nemotivată în temeiul textelor legal citate mai sus.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECID:
Anulează recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 1147 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă – în dosarul nr-, ca nemotivat.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
-pentru jud.- L,
-aflată în semnează
-președintele instanței,
Red.
Jud.fond:
.
Tehnored.
Ex.2/7.XII.2009
