ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 687 din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta SC””SA având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul reclamantei recurente, și reprezentanta pârâtei intimate – care depune delegația la dosar, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost depus și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin serviciul de registratură, la data de 24 iunie 2008, pârâta intimată a depus întâmpinare din care un exemplar se comunică cu mandatarul reclamantei recurente.
Se comunică un exemplar din completarea motivelor de recurs cu reprezentanta pârâtei intimate.
Instanța din oficiu invocă excepția tardivității depunerii completării motivelor de recurs și pune în discuție calitatea procesuală pasivă a pârâtei în raport de dispozițiile OUG 116/2006.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită admiterea excepției cu privire la completarea motivelor de recurs.
În temeiul art. 80 din Legea 168/1999 se admite excepția tardivității motivelor de recurs depuse în completare, având în vedere că acestea au fost depuse în data de 16 iunie 2008, iar hotărâre primei instanțe a fost comunicată recurentei în 08.05.2008, nerespectându-se termenul de 10 zile prevăzut de dispoziția legală menționată anterior.
Nefiind formulate alte cereri prealabile sau invocate alte excepții, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei intimatei.
În temeiul art. 68 alin.( 4) și (5) Cod procedură civilă se învederează mandatarului reclamantei că nu i se poate acorda cuvântul în susținerea recursului întrucât nu are studii superioare juridice.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului declarat de reclamanta recurentă, susținând oral întâmpinarea formulată și depusă la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând reține că prin sentința civilă nr.1704/27 aug.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- s- respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC SA D pentru conflict de drepturi.
Prin Decizia civilă nr. 2547/11.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar nr- s-a dmis recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1704 din 27 august 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, care a fost casată în întregime și s-a trimis cauza aceleași instanței pentru o nouă judecată, reținându-se necesitatea completării probatoriului sub aspectul caracterului colectiv sau individual al concedierii dispuse de pârâtă.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 687 din de 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta având ca obiect conflict de drepturi.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin Decizia nr. 136 din 05.03.2007 ( 3 din dosar nr- al Tribunalului Cluj ), reclamanta a fost concediată în temeiul art. 65 alin. 1 și 2, art. 66, art. 73 alin. 1 din Codul Muncii, art. 26 și 27 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Reclamantei i s-a acordat un preaviz de 15 zile lucrătoare începând cu data de 05.03.2007, urmând ca încetarea efectivă a contractului individual de muncă să aibă loc la data de 23.03.2007.
Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, o persoană poate fi concediată pentru motive care nu țin de aceasta, determinate de desființarea locului de muncă din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia.
Conform dispozițiilor art. 68 alin. 1, prin concedierea colectivă se înțelege concedierea într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive, care nu țin de persoana salariatului, a unui număr de: a) cel puțin 10 salariați – dacă angajatorul care indisponibilizează are încadrați mai mult de 20 salariați și mai puțin de 100 salariați; b) cel puțin 10 % din salariați dacă angajatorul care indisponibilizează are încadrați cel puțin 100 salariați dar nu mai puțin de 300 salariați și c) cel puțin 30 salariați dacă angajatorul care indisponibilizează are încadrați cel puțin 300 de salariați.
Pârâta, a depus la dosarul cauzei Contractul nr. 746/08.08.2006 ( 14-21 din dosarul nr-) de furnizare de produse, prin care a achiziționat de la & un număr de 10 autobuze marca PROBUS 215 – Euro 3, pe care le-a dotat cu validatoare de călătorie, situație în care urma să se desființeze postul deținut de către reclamantă, care îndeplinea tocmai funcția de taxatoare bilete.
Din copiile statelor de plată depuse la dosarul cauzei ( 43-53 din dosarul nr- al Tribunalului Cluj ) a rezultat că societatea pârâtă avea angajați un număr de 135 de salariați, situație în care ar fi trebuit să dispună concedierea a cel mult 10 % din numărul salariaților respectiv 13,5 salariați în decurs de o lună, fapt care nu s-a întâmplat. În această situație, instanța a considerat că nu a avut loc o concediere colectivă ci reclamanta, alături de alți salariați, au fost concediați pe măsură ce autobuzele achiziționate au fost dotate cu validatoare a biletelor de călătorie. De altfel, din copiile Deciziilor de desfacere a contractelor de muncă depuse de către pârâtă ( 34-42) a rezultat că, contractele individuale de muncă ale salariatelor care au îndeplinit funcția de taxatori bilete au fost desfăcute începând din luna februarie și până în luna mai 2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta, solicitând admiterea căii de atac promovate și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii sale.
În memoriul de recurs s-a arătat că același complet de judecată care a soluționat cauza în primă instanță a mai pronunțat soluții de respingere în alte 5 cauze similare, contravenind art. 24 și 25 din Codul d e procedură civilă.
S-a mai invocat că la rejudecarea cauzei nu s-a ținut cont de mențiunea din decizia de casare în sensul că eșalonarea concedierilor nu înlătură caracterul de concediere colectiv de muncă și că nu s-a luat în considerare aspectul neprocedural prin care s-au făcut concedierile de către D, în sensul că au lipsit planul de reorganizare și restructurare a unității, cea ce a confirmat că nu a existat la bază un studiu temeinic cum s-a afirmat în sentință; acordul patronului cu sindicatul unității privind concedierile colective de muncă.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 687/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Art. 24 alin.(1) Cod procedură civilă se referă la incompatibilitatea judecătorului care a pronunțat o hotărâre în primă instanță de a soluționa aceeași cauză în apel, în recurs sau în caz de rejudecare după casare. Drept urmare, faptul că același complet de judecată a soluționat alte cauze similare nu constituie un caz de incompatibilitate, norma procedurală menționată anterior având caracter imperativ și fiind de strictă interpretare, astfel încât nu poate fi extinsă prin analogie și la alte ipoteze decât cele pe care le reglementează în mod expres.
De asemenea, nu se poate reține incidența motivului de recuzare prevăzut de art. 27 pct. 7 Cod procedură civilă întrucât faptul că un judecător a soluționat litigii în care s-au invocat aceleași probleme de drept nu înseamnă că acesta și-a exprimat părerea în legătură cu pricina care se judecă.
În consecință, primul motiv de recurs care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă nu este întemeiat.
Referitor la nerespectarea deciziei de casare de către prima instanță, se reține, contrar celor susținute de recurentă, că instanța de control judiciar a apreciat că eșalonarea concedierii angajaților nu înlătură caracterul colectiv al concedierii, însă numai dacă se face dovada că rațiunea ce a determinat concedierile au constituit decizia unitară a unității angajatoare determinată de necesitatea obiectivă de reorganizare a societății comerciale.
Or, în lipsa unor probe concludente administrate în acest sens, Curtea apreciază că în mod judicios instanța de rejudecare a reținut că intimata a procedat la concedierea individuală a recurentei, decizia de concediere a recurentei fiind emisă cu respectarea dispozițiilor art. 65 din Codul Muncii, în condițiile în care prin Hotărârea Consiliului de administrație al pârâtei din 18 ianuarie 2006 s-a stabilit că se impune reorganizarea societății și al personalului angajat, având în vedere necesitatea achiziționării de autobuze noi, echipate cu sisteme de validare a biletelor de călătorie.
De altfel, în condițiile în care prin acțiunea principală recurenta a solicitat să se constate că trebuia să beneficieze de dispozițiile OUG 116/2006 ( privind protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, regii autonome, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și a societăților comerciale și regiilor autonome subordonate autorităților administrației publice locale), în condițiile în care intimata nu are atribuții în ceea ce privește acordarea măsurilor de protecție socială prevăzute de acest act normativ, Curtea apreciază că aceasta nu are nici calitate procesuală pasivă în cauză, însă recurentei nu i se poate agrava situația în propria cale de atac conform art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 299 alin. (1), 3041și 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile 687 din 17 aprilie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar -, care o va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile 687 din 17 aprilie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar -, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
PT. – – – – – – PT.
în semnează în semnează
vicepreședintele instanței prim grefier
JUDECĂTOR 2: Laura Dima Ioan Daniel
RED.
DACT. 2.EX./22.07.2008.
JUD.FOND.,.
