ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1510/
Ședința publică din 30 septembrie 2009
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta ” “, cu sediul în Reghin,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 241 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 6436/2008).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pentru pârâta recurentă ” “, av. și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru, după care;
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente susține recursul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea sentinței atacate, iar pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată. Subliniază faptul că decizia de sancționare a fost întocmită potrivit prevederilor legale, din ea face parte integrantă referatul 204/20.11.2008 și procesul verbal 203/20.11.2008, fiind deci îndeplinite cerințele prevăzute de art.268 alin.2 lit.a, b și c din Codul Muncii.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței civile atacate.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 241/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu și, în consecință:
– s-a anulat dispoziția nr. 207/24.11.2008 emisă de pârâtă;
– s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, aceea de fochist în cadrul societății pârâte;
– a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale de care acesta a fost lipsit începând cu data de 21.11.2008 și până la data reintegrării efective în funcție a reclamantului;
– s-au respins restul pretențiilor formulate de reclamant.
În considerentele hotărârii, instanța a reținut că prin dispoziția nr. 207/24.11.2008 emisă de societatea pârâtă prin administrator s-a dispus în temeiul art. 61 lit.a din Codul muncii desfacerea contractului de muncă al reclamantului pe data de 21.11.2008.
Potrivit art.268 alin.2 lit. a, b, c din Codul muncii decizia de sancționare disciplinară trebuie să conțină printre altele sub sancțiunea nulității absolute descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării prealabile, disciplinare sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea.
S-a reținut că, dispoziția atacată nu cuprinde în nici un fel vreo descriere a faptei ce ar constitui abatere disciplinară, nu indică ce prevederi din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil ar fi fost încălcate de reclamant, de asemenea, nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea, fiind astfel lovită de nulitate conform prevederilor legale menționate anterior.
Față de cele reținute, tribunalul a admis acțiunea în parte, a anula dispoziția nr. 207/24.11.2008 emisă de pârâtă și în baza art.78 alin.1 și 2 Codul munciia dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, aceea de fochist în cadrul pârâtei și a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale de care acesta a fost lipsit începând cu data de 21.11.2008 și până la data reintegrării efective, respingând restul pretențiilor reclamantului, cu privire la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs pârâta, care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și arată că pârâta s-a conformat întrutotul prevederilor legale, decizia de sancționare ce face parte integrantă referatul nr. 204/20.11.2008 și procesul-verbal nr. 203/20.11.2008, cuprinde toate cerințele prevăzute de art. 268 alin.2 lit. a, b și c arătându-se detailat fapta care constituie abatere disciplinară, în conformitate cu regulamentul intern și contractul colectiv de muncă aplicabil pe societate, care au fost încălcate de reclamant.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, instanța constată că recursul declarat este nefondat din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor prevăzute în art. 268 alin.2 lit. a, b și c din Codul muncii, decizia de sancționare disciplinară trebuie să conțină, descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară sub sancțiunea nulității absolute, precizarea prevederilor din statutul de personal, respectiv regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă care a fost încălcat de salariat, și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat ca urmare a cercetării prealabile, disciplinare sau motiv ele pentru care nu a fost efectuată cercetarea.
Dispoziția nr. 207/24.11.2008 emisă de pârâtă prin administrator nu cuprinde în nici unul din motivele prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. a, b, c din Codul m uncii, fiind astfel lovită de nulitate absolută, dispunând totodată reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior de fochist.
În mod corect instanța de fond a apreciat că starea de fapt este corectă cu actele deduse judecății, respectând prevederile legale în vigoare.
În consecință, curtea reține că nu sunt incidente în speță motivele de recurs invocate de prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, curtea constată că nu sunt incidente motivele de recurs de ordine publică prevăzute de art. 306 Cod procedură civilă, recursul pârâtei va fi respins ca atare în condițiile art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ” “, cu sediul în Reghin,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 241 din 26 februarie 2009 Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2009.
Red.
Tehnored.
4 exp./03.11.2009
Jud.fond.;
Asist. jud.; –
