ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1519
Ședința publică din data de 29 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
– –
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.5,.1,.5, județ D, împotriva sentinței civile nr.187 din 22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Școala Populară de Arte și Meserii ” ” Târgoviște, str.-.-, nr.15, județ D și intimatul-chemat în garanție Consiliul Județean D, nr.1, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 22 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 29 iunie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului,
reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- contestatoarea a formulat contestație împotriva dispoziției de concediere nr. 64 din 31 iulie 2008, emisă de directorul Școlii Populare de Arte și Meserii ” “, prin care începând cu data de 01.08.2008 i-a încetat contractul de muncă din funcția de , solicitând anularea dispoziției de concediere, reintegrarea sa în funcția deținută anterior cu plata de despăgubiri reprezentând salariile indexate, majorate și reactualizate și sporurile de care ar fi beneficiat și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a contestației s-a arătat că în perioada 16 martie 2006-01 august 2008 desfășurat activitatea de consilier juridic- serviciu contencios, resurse umane și achiziții publice în cadrul școlii Populare de Arte și meserii ” “, iar prin dispoziția nr.64 din 31 iulie 2008 fost concediată pe motivul desființării locului de muncă, fără ca acest act să conțină motivul desființării postului.
Contestatoarea a susținut că postul de consilier juridic nu mai există în organigrama instituției din luna martie 2008, însă în luna aprilie 2008 i s-a încheiat un act adițional la contractul individual de muncă prin care i-a fost indexat salariul.
A mai susținut contestatoarea că prin dispoziția de concediere nu i s-a acordat preaviz, încălcându-se dispozițiile art. 73 din Codul muncii, fără a exista situații obiective pentru neacordarea acestuia și nici nu i s-a plătit indemnizația pentru perioada de preaviz.
Mai mult, dispoziția de concediere nu conține elementele obligatorii pentru validitatea sa, neprecizându-se termenul și instanța competentă unde aceasta poate fi contestată, fiind astfel lovită de nulitate absolută.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 76-78 Codul muncii.
În dovedirea acestor susțineri contestatoarea a depus:dispoziția de încetare a contractului individual de muncă nr. 64/ 31.07.2008;actul adițional nr. 38/01.04.2008, contractul individual de muncă (filele 5-9).
La termenul de judecată din data de 16.10.2008 contestatoarea și-a precizat contestația (filele 17-19) arătând că decizia de concediere atacată este lovită de nulitate absolută deoarece nu cuprinde nici termenul de preaviz, nici motivarea în drept a măsurii dispuse, elemente obligatorii conform art.74 din Codul muncii, suficiente să determine admiterea contestației.
Prin întâmpinarea formulată (filele 29-30) intimata Școala populară de Arte și Meserii” “a solicitat respingerea contestației și menținerea ca legală și temeinică a dispoziției nr. 64/ 31.07.2008.
S-a susținut că prin Hotărârea Consiliului Județean D nr.10/ 30.01.2008 fost modificată organigrama și statul de funcții al intimatei, hotărâre care a intrat în vigoare la data de 01.03.2008, iar cu aducerea sa la îndeplinire a fost însărcinată conducerea intimatei.
Astfel, în organigrama modificată nu s-a mai prevăzut și funcția de consilier juridic ocupată de contestatoare, motiv pentru care în luna iulie 2007 s-au solicitat relații Compartimentului Resurse Umane din cadrul Consiliului Județean D, care prin adresa nr. 7107/31.07.2008 a comunicat intimatei că hotărârea trebuie adusă la îndeplinire, statul de funcții fără postul de consilier juridic fiind anexat la hotărâre.
În acest mod, prin desființarea postului, reintegrarea contestatoarei în funcția deținută este imposibilă.
În dovedirea acestor apărări, intimata a depus: adresa nr. 7107/31.07.2008 emis de Consiliul Județean D,adresa nr. 6231/29.07.2009 emisă de CJ D-Școala Populară de Arte și Meserii” “, adresa nr. 806/31.01.2008 emisă de CJ D, Hotărârea Consiliului Județean D nr. 10/ 30.01.2008, organigrama Școlii Populare de Arte și Meserii ” “, stat de funcții, adresa nr. 2900/10.04.2007 emisă de CJ D, Hotărârea CJ D nr. 33/04.04.2007, adresa nr. 16/03.01.2007, Hotărârea nr. 124/20.12.2006 a CJ D, act adițional nr. 38/01.04.2008, copia carnetului de muncă al contestatoarei (filele 31-51).
În același timp, intimata a depus la dosar o cerere de chemare în garanție a Consiliului Județean D, prin care a solicitat citarea acestuia pentru opozabilitatea hotărârii ce se va pronunța.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 60 și urm. Cod procedură civilă iar în dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată (filele 58-59) Consiliul Județean Das olicitat respingerea acțiunii iar pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calității
sale procesuale pasive deoarece contestatoarea a atacat în instanță dispoziția nr. 46/31.07.2008 emisă de Școala Populară de Arte și Meserii și nu un act administrativ adoptat de Consiliul Județean
S-a arătat că intimata Școala Populară de Arte și Meserii ” ” are personalitate juridică, buget propriu și este ordonator secundar de credite.
Referitor la contestația formulată, s-a susținut că ocupa concomitent al doilea loc de muncă, cu program de 8 ore pe zi, contrar legislației în vigoare, astfel cum rezultă și din sesizarea nr. S 239/05.09.2008.
Chematul în garanție a depus în dovedirea apărărilor sale înscrisuri:încheierea de sesizare nr. 239/05.09.2008,contract individual de muncă încheiat contestatoarei de Centrul Publice D,copie contract individual de muncă încheiat contestatoarei de Școala Populară de Arte și Meserii ” “, Regulament Interior al centrului pentru conservare și promovarea culturii tradiționale D; Regulamentul Interior al Școlii Populare de Arte și Meserii ” “, foaia colectivă de prezență pentru luna ianuarie 2008(filele 62-73).
Prin sentința civilă nr.187 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Dâmbovița a respins atât contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Școala Populară de Arte și Meserii ” ” cât și cererea de chemare în garanție a Consiliului Județean
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Codul muncii adoptat prin Legea nr. 53/2003 cu modificările ulterioare, precizează modurile de încheiere, executare, modificare, suspendare și încetare a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată și a celor pe durată determinată.
Legislația muncii nu interzice încheierea două contracte individuale de muncă, pentru aceeași perioadă de către aceeași persoană.
În practică însă acest lucru este imposibil de realizat, întrucât se încalcă dispozițiile art. 108-116 Codul muncii cu privire la durata timpului de muncă, precum și dispozițiile art. 117 și urm.din același cod privind suplimentară, norma de muncă și repaosurile de muncă.
În cauză, contestatoarea a avut încheiate în aceeași perioadă, două contracte individuale de muncă, cu normă întreagă, pe durată nedeterminată: contractul individual de muncă nr. 58/08 octombrie 2003 cu Centrul de Populară D, subordonat Consiliului Județean D și contractul individual de muncă nr. 108/10 martie 2006 cu Școala Populară de Arte și Meserii ” ” Târgoviște, subordonat tot Consiliului Județean
Imposibilitatea exercitării sarcinilor de serviciu este datorată programului de lucru al salariaților, stabilit prin Regulamentul intern al Școlii Populare de Arte și Meserii ” ” Târgoviște ( fila 91) și Regulamentul intern, aprobat prin Decizia nr. 334/13 iulie 2005 Directorului Centrului pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale
Astfel, potrivit art. 40(1) din Regulamentul intern, programul de lucru al salariaților Școlii de Arte și Meserii ” ” Târgoviște se desfășoară, în fiecare zi, între orele 8.oo-16.oo, cu excepția cadrelor didactice care au un program de lucru flexibil, în funcție de programul cursanților.
Conform art. 13 din Regulamentul intern, programul de lucru al salariaților Centrului pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale D se desfășoară zilnic între orele 8,oo-16,oo, cu durata maximă legală a timpului de muncă de 48 ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.
În consecință, tribunalul a constatat că în aceeași perioadă de muncă, între aceleași ore(8,oo-16,oo) nu se pot executa sarcini de serviciu la ambele unități, cu normă de muncă întreagă, așa cum a fost greșit încadrată contestatoarea.
În egală măsură, s-a mai reținut că prin decizia nr. 10 din 30 ianuarie 2008( fila 34)Consiliul Județean D-ordonatorul de credite al celor doi angajatori, a aprobat organigrama și statul de funcții ale Școlii Populare de Arte și Meserii ” ” Târgoviște, desființând postul de jurist al acestei din urmă unități.
Potrivit art. 65 (1) Codul muncii, încetarea contractului individual de muncă poate fi determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, fără legătură cu persoana acestuia, singura condiție impusă de text fiind cea prevăzută la alin. 2 al aceluiași articol, în care se cere ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă ori, în speță, nu s-a susținut niciodată că desființarea postului de jurist nu a fost efectivă, reală și serioasă, de vreme ce și în prezent pe acest post nu funcționează nici o persoană.
Prin urmare, efectul desființării postului prin schimbarea organigramei Școlii Populare de Arte și Meserii” ” Târgoviște a determinat concedierea individuală a contestatoarei prin decizia nr. 64/31 iulie 2008 ( fila 5).
Tribunalul a reținut că în aceste circumstanțe nu există motive de nulitate absolută a deciziei de sancționare contestate.
Astfel, potrivit art. 75 Codul muncii, decizia de sancționare produce efecte de la data comunicării ei, salariatului.
Pe de o parte, din cuprinsul deciziei de concediere depuse la dosar, rezultă că salariata a semnat de luarea la cunoștință și primirea unui exemplar de pe decizie la data de 18 august 2008. În felul acesta s-a respectat și termenul de preaviz de 15 zile prevăzut de art. 73 Codul muncii, critica cu privire la acest aspect fiind nefondată.
Pe de altă parte, întrucât în cauză este vorba de o concediere individuală, unitatea intimată nu are de îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 68-72 din Codul muncii, aplicabile doar pentru concedierea colectivă, așa încât și această susținere a contestatoarei este neîntemeiată.
În consecință au fost respectate condițiile impuse de art.74 Codul muncii referitoare la forma și conținutul deciziei de concediere, ce cuprinde motivul concedierii, acela de desființare a postului prin organigrama unității pe anul 2008, durata preavizului de 15 zile în perioada emiterii deciziei de sancționare și comunicarea către salariată (31 iulie 2008-18 august 2008) celelalte condiții referitoare la ordinea de priorități și lista tuturor locurilor de muncă în unitate aplicându-se doar în cazul concedierilor colective.
Cu privire la mențiunea datei de concediere, care s-a afirmat a fi greșit stabilită, (01 august 2008 și nu 18 august 2008) contestatoarea are la îndemână calea îndreptării acestei erori în baza Decretului nr. 92/1976, privind carnetul de muncă.
Soluționând cererea de chemare în garanție formulată de unitatea intimată împotriva Consiliului Județean D ( fila 53 dosar fond), tribunalul, prin încheierea de ședință de la data de 30 octombrie 2008 ( fila 55 dosar fond) a introdus în cauză Consiliul Județean D, pentru ca hotărârea ce se va pronunța să-i fie opozabilă.
Pe fond, cererea de chemare în garanție a fost considerată nefondată, deoarece Consiliul Județean D în calitate de ordonator principal de credite a emis Decizia nr. 10 din 30 ianuarie 2008 ( fila 34 dosar fond) de stabilire a organigramei propriei activități și desființarea postului de jurist la Școala Populară de Arte și Meserii ” ” Târgoviște.
Așa fiind, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean D ( fila 58 dosar fond), reținând că acesta are calitatea de ordonator principal de credite, este unitate cu personalitate juridică și are calitatea de intimat, hotărârea ce se va pronunța urmând să- fie opozabilă.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a exercitat recurs contestatoarea (filele 4-7)criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica vreun motiv de recurs dintre cele prevăzute de art.304 cod pr.civ.
Recurenta a susținut că interpretând și aplicând greșit dispozițiile art.74 din Codul muncii, prima instanță a reținut că decizia contestată nu ar fi lovită de nulitate absolută, fiind emisă cu respectarea procedurii prevăzute de lege, deși în realitate, lipsesc din conținutul acesteia, atât termenul de preaviz cât și motivarea în drept a măsurii concedierii sale, elemente obligatorii pentru valabilitatea respectivului act.
În plus, decizia se întemeiază pe desființarea postului, dar intimata nu a expus cauza reală și serioasă a acestei desființări a locului său de muncă, așa cum impune art.65 alin.2 din Codul muncii.
Pentru aceste motive, recurenta-contestatoare a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și în fond, admiterea contestației așa cum a fost formulată și precizată.
La data de 17 martie 2009, recurenta a completat motivele de recurs (filele 10-13) însă raportat la data celei de a doua comunicări a sentinței(fila 134 dosar fond) care este mai favorabilă recurentei, Curtea constată că aceste completări, care nu conțin motive de ordine publică, sunt depuse cu depășirea termenului prev. de art.301 rap.la art.303 alin.2 cod pr.civ.așa încât vor fi examinate numai criticile aduse hotărârii prin cererea de recurs depusă în termenul legal.
Intimații Consiliul Județean D (filele 17-18) și Școala Populară de Arte și Meserii” ” Târgoviște (filele 25-26) au formulat întâmpinare prin care, reiterând apărările făcute la instanța de fond, au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Intimata Școala Populară de Arte și Meserii” ” Târgoviște a formulat și depus concluzii scrise(filele 39-40).
Curtea, verificând sentința atacată prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ, constată că recursul este fondat și va fi admis ca atare, pentru considerentele care succed:
Prin dispoziția nr. 64 emisă la 31 iulie 2008 de intimata Școala Populară de Arte și Meserii” ” Târgoviște (fila 5 dosar fond) s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatei angajată în funcția de consilier juridic, începând cu data de 1 august 2009, ca urmare a hotărârii Consiliului județean D nr.10/30.ian.2008.
Aceasta este decizia contestată în cauza de față și a cărei nulitate a cerut-o contestatoarea, pentru motivele indicate atât în acțiunea adresată instanței de fond și, urmare soluției pronunțate, în motivele de recurs.
Din considerentele și dispozitivul deciziei rezultă fără dubiu că:
-nu este indicat motivul de fapt și temeiul juridic al concedierii
-nu este indicată durata preavizului astfel cum impune în mod obligatoriu, art.74 din Codul muncii.
Din acest motiv, instanța de fond a identificat ca fundament juridic al măsurii concedierii, dispozițiile art.65(1,2) din Codul muncii privind desființarea postului ocupat de salariată prin schimbarea organigramei Școlii Populare de Arte și Meserii
ca efect al hotărârii nr.10/2008 a Consiliului Județean D, însă a argumentat soluția pe considerente străine de natura pricinii, făcând astfel incident cazul de recurs prev.de art.304, pct.7 cod pr.civ. astfel cum se va arăta în continuare.
Este mai presus de orice îndoială că angajatorul, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă încheiat cu salariata (filele 7-10 dosar fond) a fost obligat să aducă la îndeplinire dispozițiile hotărârii nr.10/2008, în vigoare de la 1 martie 2008, dar comunicate acestuia abia la 31 iulie 2008 cu adresa nr.7107 (fila 31 dosar fond) cum reiese din considerentele deciziei de concediere, însă avea în același timp obligația legală de a urma întocmai procedura și cerințele imperative ale art.73, 74 din Codul muncii la emiterea actului de concediere, căci nerespectarea acestora atrage nulitate lui, conform art.76 din același cod.
Astfel, Curtea constată că într-adevăr Hotărârea Consiliului Județean D nr.10/2008 (filele 32-36) este cea care, aprobând organigrama și statul de funcții al Școlii Populare de Arte și Meserii ” ” Târgoviște, conform a anexelor 1 și 2, desființat în realitate postul ocupat de contestatoare, iar angajatorul nu avea decât posibilitatea să aducă la îndeplinire această măsură, dar nerespectarea cerințelor obligatorii ale art.73 și 74 din Codul muncii îi sunt imputabile acestuia din urmă, fiindcă neindicarea motivelor care determină concedierea și a duratei preavizului este sancționată cu nulitatea absolută a deciziei.
Potrivit art.73 din Codul muncii persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) și d), al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare, iar art.74 din același cod stabilește că decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu:a) motivele care determină concedierea;b) durata preavizului-.
Interpretând greșit aceste dispoziții legale, prima instanță a considerat ca decizia este legală, în condițiile în care a stabilit că durata preavizului de 15 zile lucrătoare este cea dintre data emiterii deciziei (1 aug.2008) și cea a comunicării către salariat(18 aug.2008), ceea ce atrage incidența cazului de recurs prev.de art.304, pct.9 cod pr.civ.
În dreptul la preaviz trebuie înțeleasă voința legiuitorului de a constitui în favoarea salariatului o garanție a dreptului la muncă și a stabilității în muncă, iar obligația înștiințării asupra acestuia și a duratei sale este prealabilă și revine angajatorului în cazul concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Contrar celor reținute de instanța de fond, decizia de concediere nu conține nici motivarea în fapt, adică ce anume determină concedierea, și în drept, adică nu este precizat temeiul său legal, ambele menite să asigure protecția celor concediați și
să garanteze că angajatorul și-a respectat obligațiile legale asumate anterior concedierii.
Tot prin greșita interpretare a legii, tribunalul a considerat că data desfacerii contractului de muncă menționată în decizie ca fiind 1 august 2008, poate fi îndreptată ulterior, la cererea salariatei, deși în realitate, acest element esențial al deciziei semnifică data încetării raporturilor de muncă ca efect al concedierii și drept urmare era în obligația primei instanțe, învestite cu competența de a examina legalitatea și temeinicia măsurii concedierii, să stabilească dacă angajatorul a hotărât în mod corect momentul de la care operează aceasta și care este decisiv pentru eventuala repunere a părților contractante în situația anterioară luării acestei măsuri.
Lipsa elementelor esențiale și obligatorii ale deciziei de încetare a raporturilor de muncă a generat și confuzia în care s-a aflat prima instanță care a verificat și argumentat un alt caz de concediere decât cel real, respectiv necorespunderea profesională justificată de imposibilitatea obiectivă a îndeplinirii de către salariata-contestatoare a atribuțiilor de serviciu deoarece lucra în același timp și același interval orar zilnic cu două contracte, la două locuri de muncă.
Curtea constată că motivul real al măsurii concedierii este cel al desființării postului, așa cum s-a arătat, ca efect al hotărârii date de Consiliul Județean D și a cărui chemare în garanție a fost respinsă de prima instanță, cu argumentarea că angajatorul, adică Școala Populară de Arte și Meserii ” ” Târgoviște are personalitate juridică și buget propriu, fiind ordonator secundar de credite.
Într-adevăr, în litigiul de muncă de față, verificarea legalității emiterii deciziei de concediere vizează în fapt raporturile juridice de muncă dintre salariat și angajator, Consiliul Județean D fiind un terț față de părțile contractului individual de muncă, pe de o parte.
Pe de alta, intimata Școala Populară de Arte și Meserii ” ” Târgoviște nu s-ar putea îndrepta împotriva chematului în garanție Consiliul Județean D, în cazul în care ar cădea în pretenții, cu o cerere în despăgubiri, pentru a fi îndeplinite cerințele art.60 cod pr.civ, căci nerespectarea condițiilor obligatorii pe care trebuia să le îndeplinească decizia de concediere nu-i pot fi imputabile decât angajatorului care, nesocotind dispozițiile imperative ale codului muncii, astfel cum au fost interpretate în cele ce preced, trebuie să-și asume în integralitate și sancțiunea legii pentru încălcarea comisă.
Astfel fiind, în temeiul art.312 rap.la art.304, pct.7 și 9 cod pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința civilă nr.187/2009 a tribunalului în sensul că va admite contestația și va anula dispoziția nr.64/2008 emisă de intimată, în temeiul art.73, 74 și 76 din Codul muncii.
Pe cale de consecință, în conformitate cu art.78 din același cod, constatând că s-a solicitat de salariata-contestatoare repunerea în situația anterioară concedierii și plata tuturor drepturilor bănești cuvenite, Curtea va dispune reintegrarea acesteia în funcția deținută anterior și va obliga intimata Școala Populară de Arte și Meserii ” ” Târgoviște la plata către contestatoare a drepturilor salariale indexate, majorate, după caz și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii până la cea a reintegrării efective.
În temeiul art.274 cod pr.civ. intimata va fi obligată, ca efect al soluției și la plata cheltuielilor de judecată făcute de contestatoare la instanța de fond, însumând 700 lei, urmând a se menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.5,.1,.5, județ D, împotriva sentinței civile nr.187 din 22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Școala Populară de Arte și Meserii ” ” Târgoviște, str.-.-, nr.15, județ D și intimatul-chemat în garanție Consiliul Județean D, nr.1, județ D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite contestația.
Anulează dispoziția nr.64 din 31.07.2008 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior și obligă intimata să plătească contestatoare drepturile salariale indexate, majorate după caz, și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii, la cea a reintegrării efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata la 700 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond, către contestatoare.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 29 iunie 2009, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
— – — – –
Grefier
Fiind în prezenta
Se semnează de
Grefier șef secție
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./22.07.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
