Dosar nr- – contest. dec. concediere –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1548
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, nr. 3, județul, împotriva încheierii de ședință din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava – Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au răspuns reclamantul recurent, asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat ROMSILVA – Direcția Silvică
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, având în vedere disp. art. 282 al. 2 rap. la art. 268 Cod de procedură civilă.
Avocat, pentru reclamantul recurent, precizează că în opinia sa recursul este admisibil, fiind un litigiu de muncă competența de soluționare a cauzei aparține Secției civile.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin încheierea din data de 15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă în dosarul nr-, s-a trimis administrativ cauza civilă având ca obiect “contestație decizie de concediere” formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Romsilva – Direcția Silvică S, Secției Comerciale, de Administrativ și Fiscal a Tribunalului Suceava.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că decizia contestată este de competența Secției comerciale și de contencios administrativ, potrivit art. 58 din OUG nr. 59/2000 privind statutul personalului silvic.
Împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs reclamantul, solicitând trimiterea pricinii instanței inițial investite, în vederea continuării judecății.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esență, că în conformitate cu disp. art. 109, 110 din Legea nr. 188/1999 republicată, era competentă funcțional secția civilă – completul specializat în litigii de muncă din cadrul Tribunalului Suceava. A arătat că art. 52 al. 2, 3 din OUG59/2000 reprezintă o normă de excepție, nefăcând distincție între calitatea de salariat și de funcționar public a personalului silvic ce contestă măsurile disciplinare. Restul litigiilor urmează a fi soluționate de instanțele de contencios sau de jurisdicție a muncii, funcție de calitatea reclamantului, de funcționar public sau salariat, membru al corpului silvic. Această interpretare se impune în considerarea art. 91/1 din Legea 188/1999, care prevede că sunt de competența instanțelor de contencios administrativ cauzele având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, celelalte cauze vizând raporturile de muncă ale salariaților fiind de competența instanței de conflicte de muncă și asigurări sociale. Este aberantă dispoziția înscrisă în art. 58 al. 1 din OUG59/2000, iar aceasta în condițiile în care decizia de concediere a unui salariat încadrat în baza unui contract de muncă nu poate primi calificarea de act administrativ emis de o autoritate publică.
La termenul de judecată din data de 03.12.2009, din oficiu, instanța de recurs a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Deliberând cu prioritate asupra excepției invocate din oficiu, astfel după cum impune art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp. art. 282 al. 2 Cod procedură civilă, “Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.”
În conformitate cu disp. art. 268 Cod procedură civilă, încheierile premergătoare sunt cele care preced hotărârea și au ca scop să pregătească soluționarea pricinii.
Unele dintre aceste încheieri pot conține dispoziții care nu leagă instanța (încheierile preparatorii, prevăzute de art. 268 alin. 2 Cod procedură civilă), iar alte încheieri pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța, în sensul că aceasta nu mai poate reveni asupra celor hotărâte (încheierile interlocutorii, prevăzute de art. 268 alin. 3 Cod procedură civilă).
Prin urmare, încheierile premergătoare, indiferent de felul lor, preparatorii sau interlocutorii, nu pot fi atacate cu recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
Referitor la exercitarea căilor de atac împotriva încheierilor premergătoare, instanța de recurs constată că prin decizia Curții Constituționale nr. 201/04.07.2002 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. 2 și ale art. 299 din Codul d e procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Compania Națională Poșta Română – în Dosarul nr. 4.593/2001 al Tribunalului București – Secția civilă.
În considerentele deciziei sus-menționate, s-a reținut, printre altele: “Cu privire la exercitarea căilor de atac și la concordanța legii procesuale românești cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul persoanei la un proces echitabil, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr.73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.255 din 22 octombrie 1996, statuând că, în sensul practicii europene, conceptul de proces echitabil nu implică în mod necesar existența mai multor grade de jurisdicție, a unor căi de atac al hotărârilor judecătorești, inclusiv exercitarea acestor căi de atac de către toate părțile din proces .
Curtea constată de asemenea că stabilirea regulii conform căreia încheierile premergătoare – cu excepția celor prin care s-a întrerupt cursul judecății – nu pot fi atacate cu apel, decât o dată cu fondul, împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului și contribuie, prin aceasta, la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.”
De asemenea, prin decizia Curții Constituționale nr. 719/07.05.2009 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. 2 din Codul d e procedura civila, excepție ridicata de Societatea Comerciala ” ” – din in Dosarul nr- al Curții de Apel Bacău – Secția comerciala, de contencios administrativ si fiscal.
În considerentele deciziei sus-menționate, s-a reținut, în esență, că ” asupra constituționalității prevederilor de lege criticate, cu raportare la aceleași dispoziții constituționale ca si in cauza de fata, s-a mai pronunțat prin mai multe decizii, statuând în sensul constituționalității acestor prevederi.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 201 din 4 iulie 2002, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 6 noiembrie 2002, Curtea a reținut ca liberul acces la justiție presupune si accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului in fata instanțelor judecătorești este de competenta exclusiva a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constituție. Totodată, Curtea a reținut ca legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalități de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești si la toate căile de atac. Curtea a constatat, de asemenea, ca stabilirea regulii conform căreia încheierile premergătoare – cu excepția celor prin care s-a întrerupt cursul judecății – nu pot fi atacate cu apel decât odată cu fondul împiedica prelungirea excesiva a duratei procesului si contribuie, prin aceasta, la soluționarea cauzei intr-un termen rezonabil.
Considerentele si soluția deciziilor mai sus menționate sunt valabile si in cauza de fata, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.”
În speță, s-a declarat recurs împotriva încheierii din data de 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă în dosarul nr-, care însă, constituie încheiere premergătoare, întrucât precede hotărârea și are ca scop să pregătească soluționarea pricinii, nefiind de natură a întrerupe cursul justiției, astfel încât nu putea fi atacată separat cu recurs.
Criticile referitoare la însăși măsura luată prin încheierea recurată (trimiterea cauzei la Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Suceava ), nu pot fi cercetate în stadiul procesual în care se află pricina, recursul trebuind a fi limitat la examinarea existenței sau neexistenței vreunui caz de întrerupere a cursului justiției, în raport cu dispozițiile art. 282 al. 2 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu este dat niciun caz de întrerupere a cursului justiției, încheierea recurată neputând fi atacată decât odată cu fondul cauzei, Curtea constată că recursul este inadmisibil, urmând ca în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, să îl respingă ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, nr. 3, județul, împotriva încheierii de ședință din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava – Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Dact.
Ex. 2
30.12.2009
