Contestație decizie de concediere. Decizia 1551/2009. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA NR 1551

Ședința publică din data de 8 iulie 2009

PREȘEDINTE: Cristina Pigui

JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian

Grefier –

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SRL Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,–9, județul D, împotriva sentinței civile nr.1034 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul, cu sediul în Târgoviște,-, județul

Recurs scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SRL prin avocat din cadrul Baroului D, intimatul-reclamant Sindicatul prin .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-reclamant.

S-a înmânat avicatului recurentei-pârâte un exemplar al întâmpinării formulate de intimatul-reclamant.

Avocat pentru recurenta-pârâtă, consilier juridic pentru intimatul-reclamant, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, arată că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea deciziilor cu nr.1495, 1503,1503, 1504,1505,1506,1507, 1508, toate din 06.04.2008, întrucât numai o parte dintre acestea au format obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel, instanța de fond, în mod greșit a anulat șapte decizii, întrucât nu a fost investită cu acest capăt de cerere.

Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii.

Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul-reclamant. Arată că a înțeles să atace notificările, după care a precizat verbal în fața instanței de fond, că atacaă și deciziile, precizare care însă nu a fost consemnată.

Totodată, precizează că nu a solicitat rectificarea practicalelor prin care nu s-a consemnat că înțelege să atacae deciziile.

Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul Sindicatul a chemat în judecată pe pârâta SC”” SRL, pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se constate nulitatea deciziilor de desfacere a contractului individual de muncă nr. 1453- 1459/10.03.2009 întrucât încalcă disp. art. 5 alin.3 din CCM unic la nivel național; obligarea pârâtei la reîncadrarea salariațiilor concediați pe posturile avute anterior și la plata drepturilor bănești la care este îndreptățit fiecare salariat pentru perioada în care a fost concediat abuziv cu reactualizarea conform indicelui de inflație la momentul plății, obligarea pârâtei la plata de 10000 lei daune morale pentru fiecare salariat concediat abuziv.

În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâta a concediat abuziv pe reclamanți deși venea în contradicție cu CCM la nivel național.

La dosarul cauzei s-au depus sentința civilă 3761/11.09.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște prin care este recunoscut Sindicatul îndeplinind condițiile de reprezentativitate la nivel de unitate în cadrul SC” ” SRL, notificări formulate de SC””SRL către fiecare din reclamanții din prezenta cauză, copie de pe contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 – 2010, procura specială a reprezentantului firmei pârâte, protocolul din 25.02.2009, protocol din 06.03.2009.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii sau admiterea în parte, susținând că nu există o decizie de desfacere a contractului individual de muncă, salariații reprezentați prin sindicat, în cauza de față fiind în perioada preavizului, că plângerea se poate face potrivit art.281 Codul muncii numai după comunicarea deciziei de încetarea contractului de muncă, în aceste condiții plângerea este prematur formulată.

Pe fondul cauzei, pârâta a susținut, că se află în perioada negocierilor pentru încheierea unui CCM, și nu în cadrul negocierii unor modificări sau denunțări a CCM, astfel că textul invocat de reclamanți nu este incident în cauză.

A mai arătat pârâta că, concedierile contestate s-au dispus datorită dificultăților financiare cu care se confruntă pârâta.

În ceea ce privește daunele morale, pârâta a arătat că acestea nu sunt prevăzute în mod expres de lege sau de contract și fiind vorba de o răspundere contractuală și nu una delictuală nu pot fi acordate.

S-au depus decizia J- secțiile unite nr. XL(40) din 07.05.2007 publicată și în partea I nr. 763 din 12.11.2007, deciziile 1503 – 1508/06.04.2009 și 1495/06.04.2009, adresa emisă de către sindicatul nr. 92/10.04.2009 prin care se arată că angajatorul respectiv SC” SRL a încălcat prevederile CCM la nivel național și procedura privind măsura concedierii, deciziile de concediere emise de societatea pârâtă, nota de fundamentare 1451/09.03.2009, hotărârea nr. 1452/09.03.2009 prin care s-a decis reducerea activității societății, notificările interesând luarea măsurii concedierii, balanța conturilor analitice pe luna februarie 2009.

La dosarul cauzei s-au conexat dosarul nr-, privind pe, prin care se solicită instanței să constate nulitatea deciziei privind desfacerea contractului individual de muncă, nr.1495/06.04.2009; reîncadrarea salariatei pe postul anterior, obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești pentru perioada în care salariata a fost concediată abuziv, reactualizate cu indicele de inflație la momentul plății; dosarul nr. 1818/120/22.04.2009 privind pe –, care a solicitat instanței să constate nulitatea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr.1508/06.04.2009, obligarea pârâtei să o reîncadreze pe postul deținut de aceasta, să plătească drepturile bănești pentru perioada în care a fost concediată abuziv, reactualizate cu indicele de inflație la momentul plății.

După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1034 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorii G, –, prin reprezentantul legal Sindicatul, s-au anulat deciziile 1503 – 1508/06.04.2009, 1495/06.04.2009 emise de SC”” SRL, a fost obligată intimata să reîncadreze pe contestatori în funcțiile avute anterior și să le plătească drepturile salariale cuvenite de la data concedierii până la reîncadrarea efectivă, actualizată cu indicele de inflație, s-a respins cererea pentru plata daunelor morale.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin deciziile nr.1503-1508/06.04.2009 pârâta a dispus desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului (concedierii individuală) pentru numiții, -, na -, -, și pentru care sindicatul a promovat contestație.

A mai reținut instanța de fond, că aceste decizii încalcă dispozițiile art.5 alin.3 din CCM unic la nivel național care prevăd că în perioada negocierilor nu se efectuează concedieri din motive neimputabile salariațiilor, ori prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 25 chiar pârâta recunoaște că se află în perioada negocierilor pentru încheierea unui nou CCM.

De asemenea, instanța de fond a reținut că prin notificările transmise salariaților angajatorul informează că locul de muncă ocupat urmează să se desființeze cu durata preavizului de 20 de zile lucrătoare fără să precizeze de la ce dată salariatul se află în perioada de preaviz.

Totodată, instanța de fond a reținut că deciziile de desfacere a contractelor individuale de muncă nu conțin lista locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații ar putea opta pentru un loc de muncă vacant în condițiile art. 64 din Codul muncii.

Față de aceste considerente, instanța de fond a admis contestația după cum s-a arătat mai sus.

Totodată, având în vedere că pârâta a depus la dosarul cauzei deciziile de desfacere a contractelor individuale de muncă, instanța de fond a apreciat că excepția prematurității formulării acțiunii a rămas fără obiect.

De asemenea, având în vedere dispozițiile art.269 din Codul muncii care reglementează modul de acordare a daunelor morale, ținând seama că în contractul

individul de muncă nu se face nici o referire la astfel de daune, instanța de fond a respins acest capăt de acțiune.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Recurenta a învederat că instanța de fond a dispus în mod greșit anularea deciziilor 1503-1508/06.04.2009, 1495/06.04.2009 întrucât în cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate nulitatea deciziilor de desfacere a contractelor de muncă 1453-1450/10.03.2009.

În ceea ce privește deciziile 1503-1508 și 1459 emise în data de 06.04.2009, recurenta a învederat că Sindicatul a formulat separat cereri de chemare în judecată pentru fiecare din aceste decizii, formându-se dosarele 1817– pe rolul Tribunalului Dâmbovița. Dintre acestea, numai dosarele 1821 și 1818 din 22.04.2009 au fost conexate la prezentul dosar.

Aceeași recurentă a învederat că nu se poate pune semnul de egalitate între deciziile de desființare a posturilor și deciziile de concediere. Or, reclamantul Sindicatul a solicitat anularea deciziilor de desființare a posturilor și nu a celor de desfacere a contractelor de muncă în cererea sa de chemare în judecată. De asemenea, nu există nicio cerere completatoare sau modificatoare formulată de către reclamant în fața instanței de fond.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Legal citat intimatul a formulat întâmpinare la recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefundat.

Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs sunt fondate pentru următoarele considerente:

Reclamantul Sindicatul a formulat cerere de chemare în judecată, solicitând să se constate nulitatea deciziilor de desfacere a contractelor individuale de muncă cu nr.1453-1459/10.03.2009.

În fapt, deciziile arătate de către reclamant, sunt numai notificări de desființare a posturilor și nu sunt decizii de desfacere a contractelor de muncă.

Instanța de fond nu a lămurit acest aspect și nu a stabilit obiectul cererii de chemare în judecată. Cu atât mai mult, acest aspect trebuie lămurit deoarece el are relevanță atât pentru cadrul procesual cât și pentru competența materială a primei instanțe.

Curtea constată că pe parcursul judecății de fond nu s-a formulat nicio cerere de către reclamant prin care acesta să explice contradicția dintre faptul că numerele arătate expres în cererea de chemare în judecată nu aparțin deciziilor de desfacere a contractelor individuale de muncă.

Prin sentința recurată Tribunalul Dâmbovițaa dispus anularea deciziilor 1503-1508 și 1495 emise în data de 06.04.2009, fără să stabilească dacă cererea de chemare în judecată se referă la toate aceste decizii sau numai la o parte dintre ele având în vedere formularea generală ” deciziilor de desfacere a contractului individual de muncă” din cererea introductivă precum și numerele indicate eronat ca aparținând acestora.

Acest fapt poate fi interpretat ca o nepronunțare asupra cererii în nulitatea deciziilor de desființare a posturilor și al căror număr a fost indicat prin cererea introductivă sau, cel puțin, ca nefiind precizat în mod clar obiectul cererii de chemare în judecată.

Așa fiind, în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal pentru lămurirea obiectului judecății și pronunțarea asupra capetelor de cerere solicitate.

În rejudecare se vor avea în vedere cele arătate de recurentă pivind existența mai multor dosare pe rolul Tribunalului Dâmbovița, având același obiect, pentru evitarea pronunțării unor soluții contradictorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de SRL Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,–9, județul D, împotriva sentinței civile nr.1034 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și în consecință:

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 8 iulie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian

– – – – – –

Grefier,

Red.

Tehnored.

3 ex./28.07.2009

dosar fond- – Tribunalul Dâmbovița

judecători fond- G

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120/2006