ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1557/
Ședința publică din 13 octombrie 2009
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Com, cu sediul în P,-,.1,. 12, județul H, împotriva sentinței civile nr. 795 din 04.06.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei pârâte asociat unic și intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul legal, nefiind motivat în drept și în fapt, fiind scutit de la plata taxei de timbru.
Se constată depuse la dosar din partea recurentei înscrisuri, reprezentând fișele colective de prezență pentru perioada octombrie 2008 -iulie 2009.
La solicitarea instanței reprezentantul recurentei aplică ștampila societății pe cererea de recurs și arată că nu poate face dovada calității de reprezentant al societății Com, prin înscrisuri doveditoare.
Intimata reclamantă arată că nu contestă calitatea de reprezentant al societății recurente a domnului.
Instanța din oficiu pune în discuția părților excepția nulității recursului.
Reprezentantul recurentului se opune admiterii excepției, pentru considerentele arătate în memoriul de recurs, precizând că reclamanta nu a fost angajată la punctul de lucru din-, ci la un alt punct de lucru din, pentru care i s-au plătit drepturile salariale, dar nu poate face dovada acestora.
Intimata reclamantă arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției, solicitând menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 795/4 iunie 2009, Tribunalul Mureșa admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Com P și, drept consecință:
– a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.639 lei net, reprezentând salariu cuvenit pentru perioada 03.01.2009 – 31.03.2009;
– a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a drepturilor cuvenite pentru perioada 01.04.2009 – 06.04.2009, drepturi bănești calculate în funcție de salariul de bază de 720 lei lunar;
Pentru hotărâri astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a prestat muncă în favoarea societății pârâte în perioada 03.01.-01.04.2009, în funcția de vânzătoare conform mențiunilor din carnetul de muncă, fila 6 dosar.
Drepturile salariale nete cuvenite reclamantei pentru perioada 03.01.-31.03.2009 sunt în sumă totală de 1.639 lei conform extraselor de pe statele de plată, filele 14 – 16 dosar. Pentru perioada 01.04.-06.04.2009 în care reclamanta de asemenea a prestat muncă nu s-a depus stat de plată pentru reclamantă dar din înscrisurile din carnetul de muncă, fila 6 dosar, reiese că salariul de bază avut în luna aprilie al reclamantei era de 720 lei.
Pârâta angajatoare nu a dovedit plata acestor drepturi salariale către reclamantă în condițiile art. 163 din Codul muncii, statele de plată depuse la dosar nefiind semnate și nefiind depuse nici alte înscrisuri care să facă dovada plății în condițiile art. 163 Codul muncii.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în baza art. 154 și următoarele din Codul munciia admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 1.639 lei net, reprezentând salariu cuvenit pentru perioada 03.01.2009 – 31.03.2009, precum și la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01.04.2009 – 06.04.2009, calculate în funcție de salariul de bază de 720 lei lunar.
În termen legal, pârâta a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, însă fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, astfel cum pretinde art. 3021alin.1 lit. c Cod procedură civilă.
La termenul de judecată fixat pentru soluționarea recursului, instanța a invocat din oficiu excepția nulității acestuia, pe care urmează aoa dmite,pentru considerentele relevate în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar art. 306 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care s-au identificat motive de ordine publică, pe care instanța le poate invoca și din oficiu, punându-le în dezbaterea părților.
Este adevărat că prevederile art. 306 alin.3 Cod procedură civilă înlătură sancțiunea nulității în cazul în care, fiind indicate greșit motivele de recurs, dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
În speță, însă, prin cererea de declarare a căii de atac, pârâta nu a indicat niciun motiv de recurs, arătând doar că, din motive personale, reprezentantul societății nu s-a putut prezenta la judecata cauzei în fond și că reclamanta nu a fost angajată la punctul de lucru din-, inducând în eroare instanța de judecată în scopul de a-și însuși foloase necuvenite.
Or, aceste susțineri nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, fapt ce nu permite instanței să dea eficiență prevederilor art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, Curtea nu a identificat din oficiu motive de ordine publică, de natură a înlătura, de asemenea, sancțiunea nulității prevăzute de art. 306 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului declarat de Com, cu sediul în P,-,.1,. 12, județul H, împotriva sentinței civile nr. 795 din 04 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 13 octombrie 2009, în ședință publică.
Red.
Tehnored.
4 exp./05.11.2009
Jud.fond.;
Asist. jud.; –
